Carti

Din nou diverse amestecate/ Despre cărți și despre carte.

4 comentarii

În ultima zi a lunii februarie, vreau să mă achit de două restanțe la capitolul lepșe despre cărți: prima vine de la Kadia, iar a doua de la Vienela. Nu am vrut să rămână nefăcute având în vedere că tratează un subiect drag. Însă trebuie să mărturisesc că fac tot mai greu lepșele, indiferent de subiect, nu știu de ce, dar parcă “în tinerețea blogului” eram și mai entuziasmată de ele și le lucram mai cu spor.

Să trecem la treabă, deci:

Kadia, nici să mă omori nu pot face leapșa cu personaje numai din 2012, dar căutând prin toate personajele întâlnite, poate că o ieși ceva:

  • A – (Adso – Numele Trandafirului – Umberto Eco)
  • B – (Miss Brodie – Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark)
  • C – (Chloe – Eseuri de îndrăgostit  – Alain de Botton)
  • D – (Dean Moriarty – Pe drum – Jack Krouac)
  • E – (Ella – Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak)
  • F – (Firmin – Sam Savage)
  • G  – (Gură de Aur – Narcis și Gură de Aur – Hermann Hesse)
  • H – (Hassan – Vânătorii de zmeie – Hhaled Hossieni)
  • I – (Ivan Ilici – Moartea lui Ivan Ilici – Lev Tolstoi)
  • J – (Jubilo Chi – La fel de iute ca dorința – Laura Esquivel)
  • K – (Karenin – Anna Karenina – Lev Tolstoi)
  • L – (Lolita – Vladimir Nabokov)
  • M – (Mirona – Cartea Mironei – Cella Serghi)
  • N – (Nono – Renata Caragiani)
  • O – (Oscar – Oscar și Tanti Roz – Eric Emmanuel Schmitt)
  • P – (PI Piscine Molitor Patel – Viața lui PI – Yar Martel)
  • R – (Raskolnikov – Crimă și pedeapsă – Dostoieski)
  • S – (Sînziana – Arta Conversației – Ileana Vulpescu)
  • T – (Tom Robinson – Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee)
  • U – (Ursula – Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez)
  • V – (Veronika – Veronika se hotărâște să moară – Paulo Coelho)
  • W – (nu cred că știu!)
  • X  – (a, nu, nu știu)
  • Y – (Yakuza Moon – Shoko Tendo)
  • Z – (Zooey  – Frany și Zooey – I.D. Salinger)

Vienela, sper să-ți placă ce a ieșit. Am verificat și nu mai răspunsesm la aceste întrebări, așa că totul e brand new aici, ca să ne ferim de dublu conținut :)

1. Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?

Semn de carte (am o colecție drăguță), nici nu îmi pot imagina cum ar fi să îndoi cărțile. Țin la ele ca la ochii din cap.

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Da, de Crăciun, am primit o carte a cărților, 1001 de cărți de citit într-o viață.

 3. Citeşti în baie?

Evident, e unul din locurile de citit preferate :)

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Oooo, da, cred că orice cititor s-a gândit. Eu aș scrie una autobiografică, dar nu acum… la bătrânețe.

5. Care este cartea ta preferată?

Nu se poate răspunde la așa întrebare. Cine știe, cunoaște :D

6. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Recunosc că nu prea recitesc, încă sunt la momentul de citesc.

7. Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?

Ah, daaa, mi-ar place la nebunie să mă întâlnesc cu autorii mei preferați. Cum ce le-aș spune? Cât îi apreciez și apoi am discuta poate, puțin despre cărțile lor, așa ar fi frumos.

8. Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?

Îmi place să vorbesc și pe blog și față în față. E o mare bucurie să întâlnesc pe cineva cu care pot vorbi despre cărțile pe care le-am citit.

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Caut informații pe net și de multe ori găsesc inspirație în bloguri, sau pe site-urile librăriilor și editurilor.

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Ar fi câteva lecturi obligatorii, îmi vine în minte acum, Cum să ucizi o pasăre cântătoare, o carte despre viață, toleranță, dragoste, copilărie și demnitate. Frumoasă carte!

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?

Undeva într-un parc pe o bancă, sau pe plajă, sau de ce nu… în pat.

12. Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?

Liniștea, eu, carte și povestea noastră ;)

13. Ai citit cărţi în format electronic?

Am citit, dar nu-mi place să le citesc așa. Poate sunt demodată rău, dar paginile palpabile pe mine mă fascinează. Mirosul de carte e ca cel al unui iubit, ți-l amintești și după ce “s-a încheiat povestea”…

14. Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?

De toate felurile, dar nu neg că îmi place să am o bibliotecă frumoasă.

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:

Nu pot, cred că aș recomanda cel puțin 250 de cărți care mi-au plăcut la nebuie, le-aș face o nedreptate dacă aș numi doar 5.

OK, nu dau leapșa mai departe, căci numai eu știu de câtă vreme o am în draft și lucrez la ea printre “picățele”… Dar dacă totuși cineva are chef, musai o fi să-mi lase link spre leapșa rezolvată ;)

Anglia, Carti, Filme, Travel

London baby, doar în plan! Sau cum să urci Londra în wishlist

14 comentarii

Cum ieri, de ziua lui Clau, am revăzut episodul The one when all turn thirty, azi am revăzut partea funny din episodul în care Joey și Chandler merg la Londra pentru nunta lui Ross (inutil să vă spun cât de mult mi-au plăcut cele două episoade din Friends). De prima dată când am văzut episodul mă gândeam că voi fi la fel ca Joey de entuziasmată de o vizită la Londra (deși cei care locuiesc acolo parcă ar zice că nu e chiar așa de fun la fața locului). Dar eu, de la manualul de engleză din clasa a noua, începând, cam visez la Londra cu ale ei Trafalgar Square, Buckingham Palace, Piccadilly Circus, Big Ben, London Bridge, Tower of London etc. Dar nu am ajuns încă, din simplul motiv că pe mine Marea Britanie nu m-a atras cu adevărat niciodată, ba chiar m-a deprimat uneori. Când îmi zici Anglia, de exemplu, văd o vreme mohorâtă de toamnă (chiar și vara) și îmi piere orice chef de a ajunge acolo, deși sunt multe locuri de văzut  prin și pe England’s greenest hills, vorba lui Elton John.

Cum am zis că aș vedea două capitale europene anul acesta (sper!) tare mi-ar place ca Londra să fie una din ele. Tare mi-ar place ca într-o dimineață gata de plecare să mă amuz și eu cu “London Baby!” și mai apoi cu “Goooo into the map!” :)

Până atunci însă, mă inspir și eu de unde pot, fac trasee, dau ture pe bloguri și forumuri, aflu informații și uite așa Londra urcă în Wishlist fără să-mi dau seama, apoi mai vorbesc cu cineva care cică merge pe acolo în mai, nu?

5 cărți cu povești întâmplate la Londra

  • Poveste despre două orașe – Charles Dikens
  • Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle
  • Plăcerile bărbaților – Kate Williams
  • Harta timpului – Felix J. Palma
  • Bridget Jones – Helen Fielding

5 pelicule filmate la Londra (pe care trebuie să le vezi înainte de a merge în vizită)

5 ghiduri turistice care îți pun Londra în Față

5 locuri în care ajung toți turiștii la Londra

  • Palatul Buckingham – reședința familei regale.
  • Catedrala Saint Paul – centrul spiritual al orașului, a doua cea mai mare catedrală din lume (după San Pietro de la Vatican)
  • London ‘s Eye – cel mai mare carusel din lume. Situat pe malul Tamisei
  • Turnul Londrei (London’s Tower) – care a fost pe rând fortoreață, palat, închisoare.
  • Big Ben – cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.

O ofertă foarte bună pentru Londra, gândită de prietenii de la Tamicris Tours!

london2

Carti

Atracția ciocolatei

21 de comentarii

url-1

Titlu: O ciocolată pe zi

Autori: John și Suzy Ashton

Editura: Corint, 2001

Traducere: Răzvan Taliu

Nr. pagini: 126

Cum a început totul!

Plec ieri să-mi spăl mașina. În general merg la Cora, au spălătorie destul de rapidă, iar în cele 20-30 de minute de “așteptare” eu pot merge să iau pâine, iarut, covrigi sau ce o mai fi de luat de la Cora. Așa și ieri, doar că ieri aveau reduceri MARI la cărți (Cora are, în Cluj cel puțin, un raion măricel de cărți). Buuun, pâinea mai poate aștepta. Dau să răsfoiesc, văd cărți la 4 sau 5 lei, din păcate niciun ghid turistic că sigur nu mă puteam stăpâni, îmi atrag atenția câteva cărți, mi-aș fi luat cel puțin 5 titluri (dar aștept Gaudeamus-ul pe bune) și când dau să plec, hopa! Mă atrage o copertă cu niște buze fermecătoare (blushing, dar da, mă uit după buze, asta e altă poveste, ca să vezi de unde până unde și cum ajungi la ce…)

Buzele respective acompaniate de niște dinți superbi mușcau dintr-o… ciocolată, amăruie (după culoare). Cartea se numește “O ciocolată pe zi” și aflu rapid că este scrisă de un medic și doctor în chimie John Ashton și de nora sa Suzy specialist în probleme de nutriție. Recunosc, coperta face toti banii, nu doar cei 6 lei pe care i-am dat pe ea, adică face toți banii înainte de a fi la reducere. Și dau să citesc, acolo în mijloc de hipermarket până îmi dau seama că ăștia îmi terminaseră mașina de muuult. Iau cartea, înhaț niște chifle, frumos ar fi fost iau și o cioco, dar plec numai cu astea.

Ajunsă acasă am niște întrebări: De ce este ciocolata atât de atrăgătoare? Sigur va trebui să citesc toată cartea pentru asta, dar deocamdată mă mulțumesc cu ce vă voi cita și vouă, dar nu înainte de a vă ura de pe acum… un weekend dulce:

Roald Dahl (cunoscut romancier englez și de asemenea autor de nuvele etc, a scris numeroase cărți pentru copii printre care și Charlie și Fabrica de ciocolată, ecranizată de Tim Burton cu Johnny Depp în rol principal) nu a dorit să-și numească celebra carte pentru copii, Charlie și Fabrica de varză… Se pune foarte mare accent pe sănătate, astfel încât nu este de mirare că suntem încurajați să căutăm gustări mai sănătoase decât ciocolata. Am încercat și eu asta cândva, după ce avusesem o zi terbil de proastă la serviciu. Uitându-mă prin frigider, am observat o legătură de țelină cu tulpinile ei strălucitor de verzi care parcă te implorau să le mănânci. Lângă țelină am observat și o ciocolată care nici nu atrăgea atenția. Am luat țelina și am început să mănânc. Cranț, cranț, cranț. Era așa de diferită de gustul fin și dulce al ciocolatei care mi se topește în gură. 

Hai să recunoaștem  – atunci când vine vorba să alegem între ciocolată și țelină, cine ar fi cu adevărat fericit să aleagă țelina – mai ales după o zi grea la serviciu, după o discuție în contradictoriu cu soțul/soția sau un prieten, sau pur și simplu atunci când te simți trist? 

Deci! Țelina sau ciocolata? Eii, ciică din anumite puncte de vedere ar avea același efect. Dacă totuși ciocolata, ce vă atrage spre ea (atenție! în afară de gust)? Cât de vinovați sau nevinovați vă simțiți după? :D

Carti, Travel

Africa, dragostea mea

40 de comentarii

africa

Titlu: Africa, dragostea mea

Autor: Corinne Hofmann

Editura: ALLfa, 2012

Colecție: Cărțile adevărate

Nr. pagini: 248 

Preț: 29.90 RON pe www.all.ro

Nu, nu m-am îndrăgostit brusc și de la distanță de Africa, dar așa se numește ultima apariție din colecția Corinnei Hofmann despre Africa ei dragă. Și cum a început a doua ediție de vALLuntar am decis să contribui și eu la plantarea copacilor alături de Editura All și Romsilva. Mai am 3 cărți despre care să scriu, dar am început exact cu cea mai potrivită zic eu, care din păcate mi-a plăcut cel mai puțin (mai puțin din cele pe care le voi prezenta și mai puțin din toată colecția Corinnei).

Pe Corinne Hofmann o știm prea bine odată cu volumul “Îndrăgostită de un masai” și prin continuările “Adio, Africa!” și “Revedere în Barsaloi“. O să țin minte pe vecie aceste 3 cărți pentru că le-am cărat cu mine în Franța și le-am citit în prima lună cât am stat acolo. Prima carte este și cea mai bună și poate singura care merită cu adevărat citită. A fost și ecranizată, a fost un imens succes, poate de aceea autoarea s-a lăsat inspirată să scrie, însă din ce în ce mai anost. Pentru cei care au citit tot ce a scris până acum, normal că recomand și ultimul volum, măcar așa de dragul curiozității, ce s-a mai întâmplat cu Corinne? Eu am citit cu mare efervescență cele 3 cărți și am avut așteptări până la cer de la această carte.

După cum aflăm încă înainte de această ultimă carte, dar cu precădere în aceasta, Corinne locuiește în Elveția, alături de fiica sa și a masaiului Lketinga, călătorește prin lume și într-un final se alătură unei expediții în Africa pentru a ajunge în zonele devaforizate și a sta de vorbă cu oamenii de acolo (în special în mahalalele din Nairobi). Mulți și-au făcut afaceri proprii și au povești de succes acolo unde puțini ar reuși, iar poveștile lor o însuflețesc pe Corinne, care mărturisește că orice s-ar întâmpla, ea vede Africa ca pe o parte din sufletul ei.

Așa că, nu în ultimul rând ea dorește să-și viziteze fosta familie africană și dacă este posibil să-și aducă în premieră și fiica în Africa. Napirai, care deja este o tânără de 20 de ani, cu o viață occidentală și din ce îmi dau seama deloc interesată de Africa (mama pare să-i nu fi insuflat nimic din dragostea nemărginită pentru patria marii sale iubiri) nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Pe de altă parte, Corinne are ceva rezerve pentru ca legile nescrise ale Africii să nu-i afecteze fata. Speră să nu emită nimeni preteții de a o mărita și pe ea cu vreun masai, pentru a păstra o tradiție  de care cei care încă trăiesc acolo nu se leapădă.

Nu vă povestesc ce se întâmplă, doar vă spun că Napirai ajunge în sfârșit în tribul masailor din care vrând nevrând face parte prin sângele ce-i curge prin vene. În afară de acest foarte scurt episod și evocat deosebit de fără substanță, în carte predomină descrierile a la Sadoveanu numai că nu despre “ținuturile nemțene” ci despre cele africane, care nu par a avea niciun fel de mesaj. Am înțeles că Africa este dragostea autoarei, dar nu am putut nici în ruptul capului pricepe de ce nu a fost mai inspirată în a o evoca. Am avut senzația pe tot parcursul celor aproape 300 de pagini, că doamna Hofmann a scris o carte la comandă, a fost cenzurată mai întâi, modificate anumite fraze într-un limbaj de lemn și apoi un comunist a dat-o la tipar. Altfel nu-mi pot explica de ce nu are nici miez și nu a trezit în mine chiar niciun sentiment.

Dacă aveți altă părere referitoare la carte, chiar vă rog să o exprimați, la fiecare 15 comentarii, o echipă de vALLuntari va plata un copac, cu cât avem mai multe comentarii, cu atât vom avea mai mulți copaci plantati și mai multe șanse să citim cândva (dacă nu noi, copiii noștri poate, sau nepoții) la umbra lor… Salut pe această cale inițiativa lăudabilă a prietenilor de la Editura ALL.

Carti

Dificila artă a maturității*

14 comentarii

*din cartea Viața te învață scrisă de “prima doamnă a lumii” Eleanor Roosevelt (1884-1962)

Am citit ieri un pasaj din cartea pe am ținut-o în bibliotecă aproape un an, fără să știu ce bijuterie dețin. Nu prea citesc cărțile de mai multe ori, cu atât mai mult, nu revin de multe ori la un pasaj în timp ce citesc o carte. Dar, nu exagerz, cred că ieri am citit de 4-5 ori acest fragment din capitolul “Dificila artă a maturității”. Sper doar să, îl citească cât mai multă lume și să ajungă la urechile cui trebuie să ajungă.

*****

Cred că unul dintre lucrurile elementare pe care trebuie să-l recunoaștem este acela că singura dezvoltare meritorie este dezvoltarea individului. Dacă încercați să schimbați acel individ până la pierdearea personalității sale, ați distrus esența unei ființe umane, și anume caracteristicile care îl deosebesc de un alt individ. Oricine încearcă să schimbe un alt om și să-l încadereze într-un șablon considerat ideal, în loc să-l încurajeze să progreseze în stilul lui, face un lucru periculos. 

Mai devreme sau mai târziu, acel om se va răsvrăti dacă se încearcă turnarea lui într-un tipar care nu i se potrivește. Sigur, uneori poți opri sau schilodi întreaga dezvoltare a unei personalități, dar nu cred că așa ceva nu trezește în acel om profunde resentimente. Am văzut părinți care folosesc sarcasmul și tot felul de presiuni ca să-și “educe” copiii și să-i oblige să se conformeze unui tipar aprobat de ei. Am văzut și părinți care se străduiesc din răsputeri să facă din copiii lor ceea ce ei înșiși își doriseră să fie și, din anumite motive, nu reușiseră. Sau părinți care nutresc dorința arzătoare, deși nerecunoscută, de a ține copilul aproape de ei, aspirând astfel, prin copil la un fel de continuitate cu viitorul și la garanția că munca lor va fi dusă mai departe. Uneori reușesc, dar cu prețul revoltei și, practic, al distrugerii personalității copilului.

La un moment dat, un om cu o individualitate puternică va rupe lanțul și va porni pe propriul lui drum, cel ales de el. Dar o va face poate după multă suferință și cu prețull deteriorării relațiilor umane.

Singura modalitate prin care îi putem ajuta cu adevărat pe ceilalți să evolueze este să-i lăsăm să o facă singuri, încercând să le arătăm prin exemple, dacă putem, ce este cu adevărat necesar. Dar a-i impune ceva cu forța unui individ este un efort sortit eșecului și care nu-l va ajuta să-și dezvolte propria individualitate. Toată lumea trebuie să aibă sentimentul că este important să-ți dezvolte adevărata fire. Nu ar trebui să ne comparăm cu alții, în niciun caz nu ar trebui să-i imităm. Am observat adeseori că persoana care și-a urmat propriile înclinații are un mai mare respect pentru sine decât cea care a fost presată într-un șablon ce nu-i aparține. Și, fără respect de sine, puțini oameni sunt capabili să împărtășească un respect real pentru alții.

*****

Recunosc că m-a frapat faptul că femeia asta care s-a născut cu 100 de ani înaintea mea, a prins două războaie mondiale, a militat și a scris pentru Declarația mondială a drepturilor omului, a gândit în felul acesta. Câte persoane cu care suntem contemporani, cunoașteți, și aveți împresia că s-au născut nu doar cu 100 de ani în urmă, ci poate chiar cu 1000? Îmi vine să pun like și share la acest articol deși în general nu o fac, cine vrea și aderează la el, îl dă mai departe fără să-l rog eu :)

Carti, Italia, Travel, Utile

The Passionate Traveler Journal

12 comentarii

Eu mă bucur cu adevărat atunci când cineva știe să-mi facă o surpriză inedită. Și mă bucur din toată inima, indiferent cât de mică pare din exterior surpriza. De exemplu, marți am primit o căciulă și mi-am făcut poze cu ea în toate ipostazele. O apreciez cu atât mai mult cu cât am primit-o pentru că “răcești des pentru că nu te îmbraci, nu porți căciulă și așa ceva nu se face iarna, deci vreau să-ți fie cald, să nu răcești la urechi și să-ți șadă bine, vezi că ți-am cumpărat o căciulă” :) Inutil să vă mai spun că pentru mine sentimentul e “priceless”, iar pe omul din spatele surprizei il iubesc… :)

Din această serie, ieri primesc agenduța de mai jos. Și abia când o deschid văd că e de la books-express. Surprize, surprize!

P1360231

Că ador agendele frumoase, cochete, boeme e una, că asta e mai mult decât o agendă/jurnal e alta. În primul rând este un jurnal concept. Frances Mayes, autoarea celebrei serii despre Toscana (Under the Tuscan Sun) este creatoarea acestui jurnal. S-a ghidat după o agendă pe care o avea la inceputurile ei italiene, în care și-a deschis ea primul jurnal de ședere în Italia (Cortona mai exact), agendă care a stat de fapt la baza construirii marelui succes Under the Tuscan Sun.

P1360234

Acest jurnal este nemaipomenit. În primul rând calitatea paginilor este… wow. Culoarea lor caldă mă duce instant cu gândul la Toscana, iar unele citate din cărțile lui Frances se regăsesc random pe colțurile anumitor pagini. La început, după pagina în care îți poți scrie numele sau da un titlu jurnalului tău, sta scrisă și povestea lui, cum a luat naștere, în ce fel a ajutat-o pe autoare etc… Iar la final cireașa de pe tort, o listă de cărți despre călătorii.

P1360233

Acum tot ce mai lipsește este să plec eu o vreme departe (haha) și să pot folosi acest jurnal în scopul care îi este destinat. Până atunci, l-am pus lângă ghidurile turistice și cred că nu va avea nimic de comentat dacă va sta acolo până o poveste frumoasă, de viață va fi pusă în el. Deși recunosc; când l-am văzut și răsfoit m-am întrebat dacă nu cumva Universul ar vrea să-mi transmită ceva mai pe acolite, că știe că-s fată deșteaptă și mă prind singură!? ;)

P1360235

Carti, Franta, Travel

Bonjour, fericire!

10 comentarii

callan_jamie_cat-bonjour_fericire_micile_secrete_ale_marilor_bucurii-8502

Titlu: Bonjour, Fericire!

Autor: Jamie Cat Callan (are și blog, unde o să descoperiți și alte cărți ale ei)

Traducerea: Ines Hristea

Editura: Ponte, 2012

Nr. pagini: 287

Am știut de prima dată cât am citit despre această carte că este una pe care o voi dori la mine în bibliotecă, dar până să o am a mai durat ceva… Îi trebuia o poveste, nu?

Jamie Cat Callan, o americancă cu origini franceze și irlandeze, scrie o carte superbă despre cum îți poți găsi în viață bucuria de a trăi. Inspirată de experiențele ei de viață, dar și de bunica ei franțuzoaică, această carte document descrie practic călătoria cuiva din viața banala și voit aglomerată la ceea ce francezii numesc joie de vivre sau l’art de vivre. Desigur, ideile superficiale americane se regăsesc din plin în carte, chiar dacă se află acolo în ideea de a fi conbătute și de a fi puse clar în opoziție cu cele franțuzești. Cu alte cuvinte, autoarea critică stilul de viață american și ridică puțin în slăvi felul de a trăi al francezilor. O subliniere evidentă are aspectul acela mult discutat “trăim pentru a munci sau muncim pentru a trăi?”

Cartea este totuși genul care nu poate fi povestită, ea devenind pe parcurs, dintr-o simplă discuție feminină, o carte motivațională cu mult mesaj. Eu n-am putut să o las din mână până nu am dat ultima filă. Mi se părea că am citit-o tocmai la momentul potrivit și mi-a răspuns pe moment la multe întrebări care mi se învârteau în mintea avidă după acel joie de vivre. Că, cine nu îl dorește? Cartea abundă în mesaje pozitive gata să fie primite cu sufletul deschis, de genul “Nu are sens să fii genul acela de persoană care întotdeauna vede jumătatea goală a paharului. Nu ai suficient timp pentru asta. Trebuie să strângi fiecare jumătate plină și să o savurezi.” Ori “Fiecare lucru are momentul lui, iar fără moarte viața n-ar mai fi poveste, fiindcă toate poveștile au și un final.”

urlAuvillar

Cu aceaste idei pornește autoarea spre Auvillar, în Franța, pentru a studia viața oamenilor de aici, în special a femeilor. Practic această călătorie îi schimbă viață și așa se naște cartea. Restul este o poveste impresionantă despre putea de a găsi resurse în viața ta care să merită exploatate în asemenea măsură încât viața să-ți fie lină și plină de fericire. Nu degeaba subtitlul cărții este Micile secrete ale marilor bucurii.

Vă recomand cu căldură această carte. Se pot spune puține cuvinte despre ea la final, dar o să regăsiți parte din ea în voi, odată ce se va sedimenta, odată cu timpul. Eu am citit această carte împrumutată și m-am bucurat de ea la maxim. Apoi am vociferat că mi-o voi cumpăra să o am acasă în cazul în care voi dori să o mai consult în timp. După ce mi-am exprimat această dorință, exact în ziua în care am împlinit 28 de ani, dimineața devreme, a sunat curierul la ușa mea și mi-a adus această carte. Pe ea stătea scris: “dacă tot îți doreai să o ai, măcar să o ai de mine…”. A fost cel mai fain moment al zilei, mesajul, totul mă îndemna la joie de vivre. Sper doar să-mi fi înșușit bine lecția mea aniversară.

A vous amours! (Iubirilor voastre!, toast franțuzesc care mi-a plăcut enorm, descoperind în carte pentru ce închină mereu francezii) :)

Close Menu