Duminică dimineața tot în Timișoara, m-am trezit cu ploaia bătând în geam, dar era o ploaie din aceea ca în Montpellier când s-a inundat intrarea în cămin, adică ploua de rupea. Vorbisem cu Andreea aka Tomata cu scufiță :) să ne bem cafeaua/ceaiul împreună în acea dimineață, dar până la urmă, din motive ce nu au ținut neaparat de ce am vrut noi nu ne-am putut întâlni chiar așa de dimineață și am amânat până pe la 11:30 când gașca mea a mers la masă.
Tot la Starbucks și tot cu un Caramel Machiato în față am cunoscut-o și pe Tomata cea simpatică. Din momentul în care a intrat în cafenea am știut că e ea chiar dacă nu o mai văzusem niciodată. Așa cum m-am așteptat Andreea e de acolo de lângă inima mea, ne-am potrivit din prima în tot ce am vorbit și cred că și în tot ce am simțit. Pe mine încă mă miră faptul că două persoane care nu se cunosc pot rezona atât de bine… mă bucur că e așa, dar în continuare mă mir și mă mir. Totul a curs, iar noi așa de prinse am fost în discuție că am și uitat să facem o poză împreună, deși eu venisem cu aparatul în geantă. Cum ea venise cu Cezar, avea cine ne face o poză, dar nu am făcut… :( M-am despărțit de ei după mai bine de două ceasuri cu ideea de a veni ei la Cluj cât mai curând ceea ce eu chiar sper să se întâmple. Mă bucur că am reușit să ne vedem și să ne cunoaștem, să ieșim așa puțin din spatele blogului…
Andreea, abia aștept să te mai văd și să mai stăm de vorbă, mai aveam atâtea să îți spun și așa de repede a trecut timpul :*
Ploaia nu se oprise, mi se făcuse și mie foame și chiar nu doream să plec din Timișoara fără să mănânc o shaorma, cum numai la TM găsesc. Pentru asta am mers din nou în Complex și mi-am luat cea mai mare shaorma pe care am găsit-o. Și așa din păcate a trebuit să plecăm pentru că se făcuse prea repede ora 4, iar aceste zile au fost pur și simplu prea scurte…
Din păcate am condus mai mult de jumătate de drum tot pe o ploaie torențială care m-a obosit groaznic și ne-a făcut să mergem cu viteza melcului (alții se opriseră, dar eu Batman, Batman, de nebună). Oricum am ajuns la Cluj în jur de ora 23, frânți și “ploauți”, iar eu dezolată că la Cluj e mult mai frig ca și la Timișoara…
Probabil o nouă rundă de Timișoara la anu’, dar cine poate ști exact? :D