Vești de la o adresă nouă

Gata, am reușit mutarea, chiar dacă săracu’ Clau a muncit toată ziua la asta și la un moment dat mi-a zis: “nu mai bine îți aducea ție Moș Crăciun o ciocolată?” :)

Sunt bucuroasă de noua adresă, sper să mă obișnuiesc cu wordpress-ul și totul să curgă, ca la blogspot. Sper să nu-mi pierd cititorii, ba chiar sunt optimistă și spun că aștept alții, poate mai creștem, nu?

Până atunci, câteva indicații de utilizare:

  • avem pagina Despre unde nu am vorbit de mine ci doar de Bialog
  • ceva despre mine găsiți doar la Profiluri
  • lista Cărților citite arată mult mai bine aici și este pagina forte a blogului sau cel puțin așa îmi place să cred, în plus se poate comenta la ea
  • am adăugat și pagina de Contact, pentru că mi-am auzit-o de câteva ori pe vechea adresă
  • fotografia de sus este proprietate personală, realizată la Palavas les Flots și modificată de Clau

Cu timpul o să mai șlefuim pe ici pe colo, dar în mare putem face (re)lansarea. Bine v-am regăsit, sper să mă găsiți și voi de azi înainte aici ;)

2 ani de Bialog !!!


În 2008 ziceam un Start? de care chiar și eu mă îndoiam, apoi în 2009 am trecut în revistă “realizările” de care mă bucuram. Acum, în 2010 aproape că nu prea mai știu ce să adaug. Entuziasmul pentru Bialog nu mi-a trecut și sper să mă țină și pe viitor. De asemenea și cititorii să rămână aproape :D
 
Nu am devenit obsedată de trafic și alte statistici, dar pot să spun că cea mai aglomerată zi pe blog a fost undeva la început februarie anul acesta. În continuare cele mai lejere zile pe blog sunt sâmbetele iar cele mai agitate poate zilele de luni și joi. De-o vreme încoace joia am început să scriu mai mult despre cărți, iar vinerea de cele mai multe ori despre filme sau alte activități de weekend. De asemenea, după cum probabil ați observat, am început să inițiez niște concursuri, care au avut efectul scontat și s-au bucurat de ceva succes, ceea ce m-a făcut să gândesc și altele. Așa că pe viitor o să le mai găsiți pe Bialog.
 
Din fericire am călătorit ceva și am reușit cât de cât să postez mai mult sau mai puțin live din acele locuri. Tot din fericire blogroll-ul s-a mărit considerabil, ceea ce automat mi-a a dus mie mai mult material lecturabil. Dar am avut plăcerea să constat că și Bialog-ul se regăsește în cât mai multe blogroll-uri, ceea ce înseamnă că a fost considerat material lecturabil de către alții.
 
Și cel mai important lucru de la ultimul bilanț este că prin Bialog am cunoscut niște oameni deosebiți. Pe câțiva am avut chiar plăcerea să-i întâlnesc sau să povestesc cu ei.
 
Luiza mi-a devenit o prietenă se suflet. Aici și-a dat concursul și Plimbăriciul, dar fără Bialog probabil că nu aș fi aflat de Plimbărici, deci una se leagă de alta, iar de noi două ne leagă o prietenie care se dezvoltă frumos.
 
Printre primii blogeri pe care i-am cunoscut se numără Roxana de la Lumea Mare, care atunci când a venit la Cluj nu a ezitat să mă caute. Am descoperit un om interesant și cald cu care mi-ar face plăcere să mai am ocazia să stau de vorbă. Mi-ar plăcea nespus să mă prindă la București un eveniment din Lumea Mare.
 
Pe Ana și pe Andreea (Tomata) le-am cunoscut la Timișoara în două zile ploioase de toamnă, dar fetele astea mi-au adus soarele cu temperamentele lor deosebite. Când mai ajung la Timioșoara dau de știre, da? :*
 
Apoi mă leagă un sentiment special de Laura, pe care deși nu am întâlnit-o parcă o cunosc foarte bine. Mi-aș dori tare mult să ajung pe la ea prin Târgu Neamț și i-am promis că dacă vor fi ocazii să merg în acea direcție o voi vizita. Până atunci mai dăm una de alta pe mess sau facebook.
 
De asemenea am vorbit pe mess și facebook cu Anca și cu Monica, una era deja în plecată în Franța și vorbeam despre ce cool e să fii student străin într-o țară civilizată, pe cealaltă am îndemnat-o să plece dacă are ocazia să studieze afară, mai ales că-și dorește mult.
 
Nu uit nici de blogurile prietene “vechi” care m-au inspirat: Starlog și STILPU :)
 
Dar peste toate, parcă de fiecare persoană pe blogul căreia intru zilnic parcă mă leagă ceva, mă întreb mereu cum sunt viețile acestor oameni, ce mai fac ei când nu scriu pe blog, cât din blog e viața lor cu bune și rele și cât e nostalgie și compoziție?
 
Hai că m-am întins, dar ca obicei la “ceas aniversar” îmi vin multe în memorie. Vă mulțumesc pentru vizitele zilnice în această căsuță virtuală, vă mulțumesc pentru comentarii și vă mulțumesc pentru prietenie.
Deci, ne sărbătorim sau ce?

Bialog în sos Tomat :)

Duminică dimineața tot în Timișoara, m-am trezit cu ploaia bătând în geam, dar era o ploaie din aceea ca în Montpellier când s-a inundat intrarea în cămin, adică ploua de rupea. Vorbisem cu Andreea aka Tomata cu scufiță :) să ne bem cafeaua/ceaiul împreună în acea dimineață, dar până la urmă, din motive ce nu au ținut neaparat de ce am vrut noi nu ne-am putut întâlni chiar așa de dimineață și am amânat până pe la 11:30 când gașca mea a mers la masă.
 
Tot la Starbucks și tot cu un Caramel Machiato în față am cunoscut-o și pe Tomata cea simpatică. Din momentul în care a intrat în cafenea am știut că e ea chiar dacă nu o mai văzusem niciodată. Așa cum m-am așteptat Andreea e de acolo de lângă inima mea, ne-am potrivit din prima în tot ce am vorbit și cred că și în tot ce am simțit. Pe mine încă mă miră faptul că două persoane care nu se cunosc pot rezona atât de bine… mă bucur că e așa, dar în continuare mă mir și mă mir. Totul a curs, iar noi așa de prinse am fost în discuție că am și uitat să facem o poză împreună, deși eu venisem cu aparatul în geantă. Cum ea venise cu Cezar, avea cine ne face o poză, dar nu am făcut… :( M-am despărțit de ei după mai bine de două ceasuri cu ideea de a veni ei la Cluj cât mai curând ceea ce eu chiar sper să se întâmple. Mă bucur că am reușit să ne vedem și să ne cunoaștem, să ieșim așa puțin din spatele blogului…
Andreea, abia aștept să te mai văd și să mai stăm de vorbă, mai aveam atâtea să îți spun și așa de repede a trecut timpul :*
 
Ploaia nu se oprise, mi se făcuse și mie foame și chiar nu doream să plec din Timișoara fără să mănânc o shaorma, cum numai la TM găsesc. Pentru asta am mers din nou în Complex și mi-am luat cea mai mare shaorma pe care am găsit-o. Și așa din păcate a trebuit să plecăm pentru că se făcuse prea repede ora 4, iar aceste zile au fost pur și simplu prea scurte…
 
Din păcate am condus mai mult de jumătate de drum tot pe o ploaie torențială care m-a obosit groaznic și ne-a făcut să mergem cu viteza melcului (alții se opriseră, dar eu Batman, Batman, de nebună). Oricum am ajuns la Cluj în jur de ora 23, frânți și “ploauți”, iar eu dezolată că la Cluj e mult mai frig ca și la Timișoara…
 
Probabil o nouă rundă de Timișoara la anu’, dar cine poate ști exact? :D

Amalgam de Timișoara

Plănuiam plecarea la Timișoara de prin vară așa și am făcut-o doar atunci când ne-am sincronizat cu prietenii din Banat căci doream oarecum să-i vizităm pe toți. Oricum cu Mana nu mi-a ieșit :( dar și așa am simțit că să mai fi stat o săptămână în TM și tot nu era suficient. Pe bune, chiar mă gândesc uneori de ce oare nu stăm noi în Timișoara, e așa de aproape de Ineu… și e chiar imposibil să nu vezi pe cineva din Ineu pur și simplu pe stradă…
 
Vineri seara am ajuns târziu, pe la 9 și ceva, deci ziua zero era ca și gata. Ne-am culcat noi pe la 2 daaaar oricum…
 
Sâmbătă după niște ouă delicioase făcute de Bogdan am luat drumul mall-ului unde aveam stabilită o întâlnire cu Ana și Luana la Starbucks. Știam undeva acolo în inima mea că va fi un Caramel Machiato băut într-o companie foarte plăcută. Pe Ana-Maria am cunoscut-o pe blogul ei Amalgam de gânduri, o citeam de aproape un an și jumătate și îmi plăcea caracterul ei. Așa că i-am trimis un mail în care i-am zis că aș vrea să o cunosc și personal. Lucru care s-a întâmplat când am stat două ceasuri de vorbă și eu nici nu am realizat că ai mei terminaseră filmul și ar fi fost propice să ne terminăm și noi vorbele. Eh… să le terminăm e un fel de a spune căci era evident că puteam sta de vorbă câteva zile. Ana este înainte de toate un om foarte interesant, o femeie curoajosă, directă, dar foarte caldă în același timp… de Luana ce să mai spun, un copil adorabil, dacă am fi fost de aceeași vârstă (psihic probabil că suntem) am fi fost cele mai bune prietene, oricum cred că ne-am împrietenit deja, mai avem nevoie doar de alte câteva întâlniri ca să ne scoatem amândouă păpușile. Fetelor, vă pup, sunteți grozave și mă bucur enorm că ne-am văzut :*
 
 
După întălnirea de mall, am mers să păpăm la Camelot, acolo unde cică porțiile sunt de un kg de mâncare pe persoană. Nu am stat să cântăresc dar de săturat m-am săturat cât pentru două zile. Unde mai pui că înainte de platoul de 2 persoane (din care am mâncat 4) ne-au adus și pâine prăjită cu unsoare… pfff… mă tot gândeam că dacă m-ar fi văzut mami, mi-am fi zis vreo două, asta pentru că la Ineu nimeni nici nu mă mai îmbie cu așa că doar nu am mancat unsoare de 10 ani :)) După acest adevărat festin am dat o tură prin complex ca să nu plesnim de cât de sătui eram…
 
Apoi a cam venit ploaia…. și eu care mai doream să mai mergem pe la o terasă, să mai mâncâm o înghețată de fistic… Noh, oricum mai aveam de mers la Adina. După noaptea petrecută la Gabi și la Bogdan, am zis că poate o petrecem la Adina pe următoarea, dar planurile ei nu se potriviră cu cele ale lui Clau și astfel că la ea nu ne-am luat decât porția de râs frenetic și felia de tort surpriză primit de ziua ei și am plecat cu Gabi și Bogdan la Scârț, un loc care mie personal mi-a plăcut tare mult. E un local care îmbină teatrul cu un loc plăcut de petrecut o seară între prieteni. Noi am stat la un ceai verde (la halbă) căci teatru nu era decât duminică și ne-am luat la răsfoit câteva cărți din biblioteca care o aveau acolo. Conceptul e foarte fain.
 
O fi fost el miezul nopții dar niște baghete cu usturoi ar fi mers, așa că ne-am dus într-un loc deschis non stop unde se vindeau astfel de baghete cu un sos foarte bun și le-am luat la pachet să le mâncăm acasă în timp ce vorbim despre ce facem de Revelion… și așa din nou ne-am culcat la 2.
 
Urmează ziua de duminică într-o postare viitoare :)

În vizită sau de-al casei?

În încercarea de a-mi cunoaște cititorii (chiar dacă smit că pe 80% dintre ei îi știu de-o viață, iar pe alții chiar îi știu de-o viață), m-am gândit să lasez întrebarea următoare pentru cei care ajung pe Bialog cu voie sau fără voie.
 
În vizită sau de-al casei?
 
Întreb asta mai mult pentru că știu că intră pe blog și mulți pe care nu-i cunosc și pe care sincer chiar aș vrea să-i cunosc. Așa că cine dorește, cine poftește, fie e că e pentru prima dată pe Bialog, fie că intră zilnic să citească ce mai debitez e invitat să răspundă la întrebare. Evident aș fi încântată să nu mi se răspundă printr-un singur cuvânt ci puțin mai elaborat, iar cei care să zicem sunt “de-ai casei” pot să-mi spună și ce-i face să revină aici, poate putem îmbunătăți calitatea blogului. Cât despre vizitatorii noi sau la prima întâlnire îmi pot lăsa un răspuns cu ce ar vrea să găsească aici, sau ce au căutat de au ajuns aici și dacă au găsit acel ceva sau nu….
 
Eu oricum aștept pe toată lumea în continuare și-mi pare bine că mulți din cei care vin odată revin mereu