Amalgam de Timișoara

Plănuiam plecarea la Timișoara de prin vară așa și am făcut-o doar atunci când ne-am sincronizat cu prietenii din Banat căci doream oarecum să-i vizităm pe toți. Oricum cu Mana nu mi-a ieșit :( dar și așa am simțit că să mai fi stat o săptămână în TM și tot nu era suficient. Pe bune, chiar mă gândesc uneori de ce oare nu stăm noi în Timișoara, e așa de aproape de Ineu… și e chiar imposibil să nu vezi pe cineva din Ineu pur și simplu pe stradă…
 
Vineri seara am ajuns târziu, pe la 9 și ceva, deci ziua zero era ca și gata. Ne-am culcat noi pe la 2 daaaar oricum…
 
Sâmbătă după niște ouă delicioase făcute de Bogdan am luat drumul mall-ului unde aveam stabilită o întâlnire cu Ana și Luana la Starbucks. Știam undeva acolo în inima mea că va fi un Caramel Machiato băut într-o companie foarte plăcută. Pe Ana-Maria am cunoscut-o pe blogul ei Amalgam de gânduri, o citeam de aproape un an și jumătate și îmi plăcea caracterul ei. Așa că i-am trimis un mail în care i-am zis că aș vrea să o cunosc și personal. Lucru care s-a întâmplat când am stat două ceasuri de vorbă și eu nici nu am realizat că ai mei terminaseră filmul și ar fi fost propice să ne terminăm și noi vorbele. Eh… să le terminăm e un fel de a spune căci era evident că puteam sta de vorbă câteva zile. Ana este înainte de toate un om foarte interesant, o femeie curoajosă, directă, dar foarte caldă în același timp… de Luana ce să mai spun, un copil adorabil, dacă am fi fost de aceeași vârstă (psihic probabil că suntem) am fi fost cele mai bune prietene, oricum cred că ne-am împrietenit deja, mai avem nevoie doar de alte câteva întâlniri ca să ne scoatem amândouă păpușile. Fetelor, vă pup, sunteți grozave și mă bucur enorm că ne-am văzut :*
 
 
După întălnirea de mall, am mers să păpăm la Camelot, acolo unde cică porțiile sunt de un kg de mâncare pe persoană. Nu am stat să cântăresc dar de săturat m-am săturat cât pentru două zile. Unde mai pui că înainte de platoul de 2 persoane (din care am mâncat 4) ne-au adus și pâine prăjită cu unsoare… pfff… mă tot gândeam că dacă m-ar fi văzut mami, mi-am fi zis vreo două, asta pentru că la Ineu nimeni nici nu mă mai îmbie cu așa că doar nu am mancat unsoare de 10 ani :)) După acest adevărat festin am dat o tură prin complex ca să nu plesnim de cât de sătui eram…
 
Apoi a cam venit ploaia…. și eu care mai doream să mai mergem pe la o terasă, să mai mâncâm o înghețată de fistic… Noh, oricum mai aveam de mers la Adina. După noaptea petrecută la Gabi și la Bogdan, am zis că poate o petrecem la Adina pe următoarea, dar planurile ei nu se potriviră cu cele ale lui Clau și astfel că la ea nu ne-am luat decât porția de râs frenetic și felia de tort surpriză primit de ziua ei și am plecat cu Gabi și Bogdan la Scârț, un loc care mie personal mi-a plăcut tare mult. E un local care îmbină teatrul cu un loc plăcut de petrecut o seară între prieteni. Noi am stat la un ceai verde (la halbă) căci teatru nu era decât duminică și ne-am luat la răsfoit câteva cărți din biblioteca care o aveau acolo. Conceptul e foarte fain.
 
O fi fost el miezul nopții dar niște baghete cu usturoi ar fi mers, așa că ne-am dus într-un loc deschis non stop unde se vindeau astfel de baghete cu un sos foarte bun și le-am luat la pachet să le mâncăm acasă în timp ce vorbim despre ce facem de Revelion… și așa din nou ne-am culcat la 2.
 
Urmează ziua de duminică într-o postare viitoare :)

3 comentarii

  1. Bia , ma bucur tare multa ca te-am cunoscut si abia astept sa ne revedem… :)
    Multumesc!
    Te pup si te imbratisez cu mult drag!

  2. @Ana: hug și kiss și eu :* Vă așteptăm la Cluj :)

    @Monica: pai dacă vin la Buc si stau mai mult decât între două trenuri, că am făcut-o și pe asta, evident că te anunt :)

    Altfel, te aștept pe tine la Cluj :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.