CONCURS: Ce l-ai întreba pe singurul român care a ajuns în spațiu?

Bialog în colaborare cu siteul parsec.ro lansează un concurs inedit. După cum poate ați aflat parsec.ro (știri din spațiu) a lansat o propunere pentru cei interesați de un interviu cu singurul român care a ajuns în spațiu: Dumitru Prunariu. Sunt așteptate acolo întrebările curioșilor și pasionaților de spațiu, dar nu numai.

Dumitru Prunariu va răspunde la întrebările cititorilor parsec.ro luna viitoare, după toate evenimentele ce au loc cu ocazia aniversării a 30 de ani de la zborul său în spațiu. Din fericire am avut ocazia să-l cunosc pe Dumitru Prunariu săptămâna trecută la Bucureșți, la workshop-ul dedicat apărării planetei noastre și vă pot spune că este o persoană deschisă și foarte simpatică care a acceptat cu plăcere propunerea parsec.ro.

Acum, în ce constă concursul: voi, cei care doriți să participați trebuie să intrați pe parsec.ro și să lăsați o întrebare (sub formă de comentariu), ce întrebare doriți voi. Parsec.ro va alege cea mai interesantă întrebare și o va premia cu primul număr din revista Știință și tehnică și cu un DVD-ul special conținând clipuri video inedite din timpul lansării navetei spațiale.

Concursul se lansează azi și aveți la dispoziție două săptămâni pentru a lasa întrebarea sau întrebările, deci până pe 28 mai, parsec.ro primește aici întrebările voastre. Căștigătorul va fi anunțat duminică 29 mai atât pe bialog cât și pe parsec. Vă urez multă baftă la cel mai inedit concurs găzduit până acum de bialog.ro.

O altă poveste de pe Camino

Exact anul trecut pe vremea asta citeam de zor tot ce a apărut în limba română despre Camino. Am început cu cartea Veronicăi Drăgoi și apoi am continuat cu alte două experiențe inedite în timp ce căutam ahtiată pe net din ce mai multe informații despre acest traseu pe care mii de oameni îl fac anual.

Practic, Camino este un pelerinaj la Santiago de Compostela, un drum de bătut pe jos de la Pirinei la Atlantic, o adevărată provocare pentru orice călător, dar mai presus de toate, după cum spun cei care l-au parcurs, Camino este o revitalizare a spiritului. Nu prea cred eu în călătoriile de unde te întorci o persoană complet nouă, (deși am gustat Eat, Pray, Love, nu am rezonat nu știu cât cu Elizabeth), dar în același timp Camino mă atrage extrem de tare, mai tare decăt orice altă călătorie de acest gen.

După mintea mea l-aș face chiar anul ăsta (mâine aș pleca) deși știu că în principiu nu am cum și nici cu cine și parcă singurică, singurică n-aș vrea (aș vrea bineînțeles cu Clau, dar nici nu vrea să audă, pe Lună mai repede ca pe Camino), în plus mi-aș pune familionul în cap (mi-o și imaginez pe mami). N-am discutat oricum la modul cel mai serios despre asta, dar trecând de această fază, cred că ceea ce mă face să stau încă în picioare pentru Camino este faptul că se poate parcurge cu costuri mici, te cazezi în adăposturile pentru pelerini, mănânci mai mult fructe, bei multă apă, slăbești câteva kile probabil (dar nu strică nimănui) și peste asta nu știu din ce motive “preaslăvite” mi se pare că AȘ PUTEA! Unii ar zice că ăsta e motiv suficient… și totuși, nu e :(

Dar, continui aiurea să mă gândesc la Camino și ca și cum asta nu ar fi suficient, ieri pur și simplu întâmplător am mai descoperit o poveste pe care am citit-o pe nerăsuflate. Oana a câștigat toată simpatia mea și dacă cumva, cândva, pe undeva o să fac totuși acest drum, o parte i se va datora și ei.

Mai știu pe cineva care ar pleca mâine dimineață :D

Foto

Bialog on Facebook

De ieri avem pagină pe facebook. M-am gândit puțin mai mult dacă să fac sau nu, dar având în vedere că nu a durat mai mult de 10 minute până  m-am dezmeticit ce și cum, am zis că nu am nimic de pierdut cu ea. Luiza m-a încurajat mult și cred că știe muult mai multe ca mine despre promovarea pe net. Așa că suntem cu o păginuță numai bună de “plăcut” :)

Tot eu am mai trimis ieri și alatăieri mai multor persoane un link spre una dintre paginile care-mi plac cel mai mult pe facebook. Și anume pagina plimbăricilor. La cum vă cunosc s-ar încadra mulți acolo, pe pagina și forumul iubitorilor de călătorii, tocmai de aceea mi-am permis să recomand cu căldudă și această pagină.

Buun, deci, cine ne place? ;)

Japonia, Fukushima, don’t panic!

Și chiar nu am vrut să scriu nimic de Japonia zilele astea. Nu am vrut, pentru ca încet, încet mă apucă disperarea mediatizării acestor dezastre naturale și cel mai rău e că pe toate gardurile (a se citi: televiziunile și ziarele tembele) de vineri și până azi stă scris mare: Japonia și Apocalipsa, Apocalipsa Acum și altele exact la fel dar cât mai dramatic cu putință. Noah, sincer, nu am avut răbdare, m-am uitat 30 de minute pe net la Realitatea, am râs puțin și chiar i-am zis lui Clau să închidă că nu mai pot cu cutremurele.

Nu sunt o insensibilă, chiar mi se pare nasol ce s-a întâmplat, dar nu mai rezistam să le aud pe alea de la TV întrebându-și invitații: ce pot învăța românii din dezastrul din Japonia? Deci, serios că a fost prea de tot. Și când mă gândesc că ele săracele nu au înțeles nimic din ce s-a întâmplat acolo.

Bun, și totuși nu despre asta vreau să vorbesc ci despre panica cu centrala nucleară de la Fukushima și titlurile MARI care se terminau cu … noul Cernobîl. Pentru clarificarea anumitor aspecte, pentru a vedea de ce practic nu este vorba aici de un nou Cernobâl, Clau a tradus un text (ieri cu asta s-a ocupat) scris de un cercetător de la MIT care explică pe îndelete anatomia “dezastrului” de la Fukushima. Pe scurt, nu avem de-a face nici pe departe cu un “nou Cernobîl” și ar fi bine să se potolească acești creatori de senzațional idot căci unii chiar cred tot ce aud la TV.

Și ca să mai calmăm din isterii poate ar trebui să spunem că acu’ 16 ani un mare cutremur a devastat  (urât de tot) orașul japonez Kobe (au murit peste 6 mii de oameni), iar azi Kobe arată cam așa:

Deci, e grav, e foarte grav, au murit oameni, s-au distrus locuri frumoase, dar s-au și salvat mulți (cele 4 trenuri date dispărute cu oameni cu tot au făst găsite cu toți oamenii teferi), iar locurile se vor reface. Am încredere în japonezi, ei nu sunt români, își vor reveni :)

Textul de care vorbeam îl găsiți intregal pe Parsec.ro.

Foto

De 3 X C: Cluj, Cristina, Cărți

Ieri am cunoscut-o pe Cristina, posesoarea și creatoarea blogului Prelude in E minor, care se afla într-o scurtă vizită de o zi jumate la Cluj. Dacă e să mă întrebe cineva cum a ajuns Bianca de la Cluj să se întâlnească cu Cristina de la Iași, răspunsul ar fi următorul: pentru că într-o zi li s-au întâlnit comentariile despre cărți pe blogul uneia dintre noi.

Pentru necunoscători, Prelude in E minor este unul dintre cele mai inteligente și cochete bloguri pe care le citesc, iar când am auzit că vine Cristina la Cluj am zis că este o șansă deosebită să o întâlnesc. Ceea ce s-a și întâmplat. Și pe unde m-am plimbat cu Cristina? Prin librării… evident: Carturești, Humanaitas, Dacia… a fost o reală plăcere, în plus Cristina este o fată foarte inteligentă și simpatică.

Din păcate Clujul nu e chiar atât de verde și nu am apucat să urcăm la Cetățuie și nici să ne bucurăm de o sesiune foto in Parcul Central, dar la următoarea vizită mă țin de promisiune și recuperăm restanțele.

A! și cu ocazia întâlnirii am primit și cartea pe care o câștigasem pe blogul Cristinei, asta cu ceva vreme înainte ca eu să aflu că ea va veni la Cluj. M-am și pus deja să o citesc, este vorba de Cititorul din peșteră de Rui Zink. Mersi :*

P.S. Tot din păcate nu am poze, dar Cristina care este un artist sper să mi le trimită și mie  pe cele pe care le-a făcut ieri.

Experiment românesc pe orbita Pământului

Domnul Dumitru Hasegan, directorul Institutului pentru Științe Spațiale și coordonatorul experimentului CFS plasat pe orbită în ultimul zbor al navetei spațiale Discovery, a fost de acord să răspundă întrebărilor cititorilor site-ului parsec.ro.

Dacă doriți să adresați întrebări coordonatorului acestui experiment unic în peisajul cercetării româneti, parsec.ro vă oferă acestă oportunitate inedită.

 

Foto

Bunica bate toba

Dragi prieteni, m-am mutat pe www.bialog.ro de o săptămână și am încercat să vă fac cunoscut acest fapt pe toate căile, ba mai mult am mai postat ieri la vechea adresă o “ultimă strigare” pentru a mă urma în “războiul” de pe punct ro :)
Ideea e că știu sigur și văd acest lucru din statistici că nu toți m-ați urmat, chiar mi-a fost semnalat acest fapt. Sincer înaintea mutării mi-a fost puțin frică de asta, dar am zis că în timp se va remedia, ceea ce a fost parțial adevărat, dar vreau să vă spun cu această ocazie că cei care nu și-au schimbat în blogroll adresa veche cu cea noua nu vor vedea când mai apare ceva nou pe Bialog, deci în consecință nu vor intra și nici nu vor la zi cu postările.

Așa că am rugămintea ca cei la care încă figurez cu adresa veche să o înlocuiască cu www.bialog.ro. Acesta este ultimul mesaj de acest gen pentru că nu vreau să insist. Deci, vă aștept la un “pahar de vorbă” numai aici !!!

Sursa Foto