10 lucruri de făcut în Aegina, insula cu gust de fistic

Am fost în Aegina la finalul lunii aprilie. De fapt, am povestit pe scurt aici care a fost treaba cu vacanța noastră de primăvară/vară à la grecque, dar nu intrasem în detalii. Însă acum, odată cu intrarea în vacanța de vară a elevilor, odată cu aceste temperaturi de-a dreptul ridicate (chiar și la Cluj) și cu prietenii ce se află deja în vacanța mare și mă ademenesc cu pozele lor, parcă mi-a venit cheful să vorbesc despre o insulă grecescă. Bine, chef să vorbesc despre o insulă grecească aș avea tot timpul, cu organizarea stau mai prost, însă, cred că trebuie să-i mulțumesc lui Albert pentru câteva seri în care a adormit ceva mai repede decât m-am așteptat (stați liniștiți că asta a însemnat și trezirea la niște ore matinale tare, ca să recuperăm) și mi-a dat nepermis de mult timp pentru scris și aranjat poze. Sper ca acest articol să nu vină prea târziu pentru cei care încă mai caută o destinație pentru vacanța din această vară sau care caută fix o destinație din Grecia.

Acestea fiind lămurite, zic să vă prezint Aegina! Se poate ca mulți dintre voi să nu fi auzit despre ea, sau să fi auzit atât de puține lucruri încât să nu vi se fi părut o destinație de vacanță grecească pe care să o luați în seamă. Însă, după ce o să citiți acest articol sper să vă schimbați cât de cât părerea, căci pe lângă faptul că este frumoasă în purul stil grecesc, această insulă este și foarte accesibilă. Aegina (pronunțată Eghina) este o insulă medie spre mică, situată în golful Saronic, la maxim un ceas și jumătate (sau 17 mile marine) cu feribotul de portul Pireu, ceea ce o face să fie cea mai apropiată insulă de capitala Greciei, preafrumoasa Atena. Mulți iau o călătorie spre Aegina ca day trip din Atena, însă mi se pare că nu reușești să vezi mare lucru pe o insulă într-o singură zi, oricât de mică ar fi insula. Părerea mea este că ai nevoie să rămâi măcar peste noapte dacă nu mai mult. Însă, totuși, dacă o excursie de o zi e singura soluție să ajungeți în Aegina și vă doriți neapărat e ok și așa decât deloc. Pentru noi, accesibilitatea insulei a făcut să legăm o minivacanță de 3 zile și jumătate în Aegina de un city break de 4 zile la Atena și să obținem cea mai frumoasă săptămână de primăvară pe anul acesta.

De reținut:

• finalul lui Aprilie nu este potrivit pentru baia în mare, eu sunt mai friguroasă de felul meu, chiar și în august găsesc uneori apa, în anumite locuri, cam rece, primăvara 15/16 grade în apă este puțin, chiar dacă afară pare cald și chiar dacă unii îndrăznesc să intre
• nici de plajă nu a părut să fie, sunt zile cu vânt destul de puternic, de unde îl și puteți vedea pe Albert mai îmbrăcat (repet, eu sunt mai friguroasă, unii mai călduroși n-ar gândi în acești termeni)
• totuși, temperatura este minunată atunci când nu bate vântul, superbă chiar pentru plimbare, au fost 18/19/20 de grade atât ziua cât și noaptea, nu se răcorește brusc seara ca pe la noi, nu îți vine să-ți pui 7 cojoace pe tine de pe la ora 7
• referitor la “cojoace”, primăvara, vremea schimbătoare impune un bagaj mai riguros construit, alături de costumul de baie pentru eventuala plajă nu strică să avem eșarfe și bluze mai groase, iar pentru copii, cam toată garderoba :)
• chiar dacă este primăvară și soarele pare mai scump la vedere nu înseamnă că nu este acolo, așa că musai creme cu FPS ridicat, 50+ în cazul copiilor sau pentru pielea albă
• ca și în cazul Atenei, am auzit că în plină vară este foarte cald pe insulă, mulți vorbesc de temparaturi extrem de ridicate prin iulie/august, cineva zicea de 40 de grade care mă fac să transpir numai când mă gândesc, deci nu uitați asta când plănuiți vacanța
• Aegina este o insulă mică, într-o vacanță poate fi văzută absolut toată fără să simțim că exagerăm cu plimbările, dar asta nu înseamnă că e loc de plictiseală
• nu am simțit că ar fi nevoie de închirierea unei mașini (față de Creta unde încă îmi pare rău că n-am închiriat, însă inusula aceea e imensă, nu se poate compara), distanțele sunt foarte scurte și legate între ele, cele importante sunt legate cu autobuzul de capitala insulei, în plus taxiul este foarte ieftin
• din portul Pireu feribotul vă poate duce în capitala insulei, Aegina Town, care este și cel mai mare oraș al insulei sau în Agia Marina, cea mai mare stațiune de pe insulă cu cele mai intinse plaje
• taxe feribot Pireu – Aegina Town 8 euro/ persoană doar dus sau 15 euro dus/intors (dar in acest caz rezervarea de intoarcere se face pe ore si sunteti legati de acele ore, însă feriboturile sunt destul de dese incat sa nu rezervati in avans)
• odată ajunși pe insulă, alegeți ceva de făcut din ideile pe care le-am lăsat mai jos:

10 lucruri de făcut în Aegina, insula cu gust de fistic

1. Mâncați pe săturate și cumpărați-vă FISTIC pentru acasă pentru că Aegina este cel mai mare producător de fistic al Greciei și printre singurele din Europa. Aici se cultivă intens fisticul încă de prin 1850. La nivel mondial se știe că Iranul este patria fisticului și am pe cineva acasă care ar vizita Iranul numai pentru asta, așa că, să ajungem în Aegina a fost o încântare a papilelor gustative. Climatul ideal al insulei și compoziția unică a solului conferă aroma excepțională a fisticului din Aegina, pe care e posibil să-l găsiți diferit la gust de ceea ce se găsește la noi în comerț. Acest lucru i-a adus o recunoaștere bine meritată la nivel mondial și daaa, cred că ne-am întoarce în Aegina chiar și numai pentru asta. Magazinele care vând doar fistic sunt la fiecare pas, iar comercianții sunt insistenți și te invită la degustări gratuite, așa că oricât ne place fisticul, după 10 tarabe cu câteva boabe de fistic de la fiecare eram cam sătui. Asta nu inseamnă că nu ne-am luat pentru acasă! Oh, ne-am luat și l-am savurat până la ultima bobiță, de le-am numărat la final și le-am împărțit frățeste. Normal că se găsește orice altceva cu fistic. Untul de fistic cred că este una din cele mai bune și fine creme pe care le-am gustat în viața mea. Nu vreți să știți cât m-am supărat în aeroport când am rămas fără borcănelul cu unt de fistic, că depășisem cantitatea de “lichid” ce putea fi luată la bord (de fapt, ne-am bazat că vor pune la cală bagajul lui Albert, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, însă nu au considerat necesar și noi aveam borcănelul de care și uitasem, nu e că nu știam ce aveam voie să luăm la bord). Maybe next time, ce să zic!? Deci, repetați după mine: fistic, înghețată de fistic, unt de fistic, ciocolată cu fistic, rahat cu fistic, biscuiți cu fistic, fistic prăjit sau neprăjit, cu coajă sau fără coajă, totul homemade. Toată insula parcă miroase a fistic!

2. Vorbiți românește de câte ori aveți ocazia cu toți comercianții care chiar ii iubesc pe români și le vorbesc limba șocant de bine. Noi am crezut inițail că oamenii care vorbeau românește atât de bine au pe cineva în familie care provine din România, dar ne-am lămurit repede că nu e așa. Cei mai mulți au învățat românește de la turiști, sau datorită lor, mai bine zis. O tipă super simpatică de la care ne-am făcut stocul de fistic ne-a explicat cum mulți români ajung pe insulă datorită Mănăstirii Sfântul Nectarie. Cei mai mulți nu știu decât românește, iar ei, locuitorii Aeginei au învățat românește ca să se poată înțelege cu ei și să-i poată servi cât mai bine. Da, toate astea ni le-a spus într-o română foarte bună. Apoi senină ne-a întrebat dacă știm engleză, căci parcă ar continua mai clar în engleză, deși noi am asigurat-o că știm români care nu se exprimă atât de bine în limba noastră :) Aceasta fată nu era singura care ne-a șocat cu faptul că ne vorbea limba incredibil de bine. Asta, inevitabil, te face să te simți cumva ca acasă, deși ești în vacanță și nu ar fi necesar să te simți ca acasă, dar totuși… știți ce zic? Niciunde în lume (în afară de Balcic, dar asta va fi altă poveste), n-am întâlnit străini care să vorbească românește așa bine, fără să aibă altă legătură cu România decât latura turistică. Asta spune mult și despre cât de mișto sunt serviciile în Grecia, dacă cei care lucrează în acest domeniu învață așa bine o limbă deloc ușoară ca să fie cât mai disponibili și cât mai pe placul turiștilor.

3. Pierdeți-vă pe străduțele din Aegina Town pentru că este un oraș încântător. Noi ne-am pus tabăra aici, fiind și cel mai mare oraș al insulei, ne-am gândit că nefiind vreme de bălăceală o să avem mai multe lucruri de făcut și chiar așa a fost. Străduțele din oraș sunt o splendoare, cele mai multe ne-au dus cu gândul la moștenirea venețiană de care Aegina nu duce lipsă. Străduțele acestea nu sunt despre obiective turistice ci despre plăcerea de a le străbate agale și de te bucura de ele, de cafenelele lor, de localurile lor cochete și delicioase, de piata de pește spre care conduc toate, de aroma de pește prăjit și de cafea turcească la mare căutare. Străduțele astea te duc cu gândul la familie mai mult decât la un loc extrem de turistic, poate și pentru că eram în extrasezon și ne aflam în plină Săptămână Mare. Cele câteva imagini pe care le-am ales pentru articol vorbesc de la sine.

4. Admirați portul din Aegina Town și luați-l la picior, căci este principalul loc de promenadă al insulei. Poate sunteți deja sătui de străduțe (nu și eu, desigur) și doriți să vedeți apă și vaporașe. Orice insulă grecească care se respectă are un port turistic vechi și cu iz venețian, rupt din cărțile poștale. Aegina nu se dezminte, portul din capitala insulei este locul unde puteți vedea ancorate iahturi și bărci de toate mărimile din toate țările și chiar vapoare de mărime medie. Pentru copii este foarte interesant să vadă toate aceste ambarcațiuni și să alerge pe malul apei. De neratat seară de seară sau pe timp de zi atunci când ancorează feriboturile ce vin de pe continent.

5. Petreceți cel puțin o jumătate de zi la Mănăstirea Sfântul Nectarie pentru că pare a fi principalul obiectiv turistic al insulei. Cu autobuzul din Aegina Town se ajunge în aproximativ 20 de minute. Autogara este vis a vis de stația de bilete a portului, în centrul orașului. Noi am fost în Joia Mare, ne așteptam să fie aglomerat dată fiind ziua aleasă și notorietatea locului, dar a fost chiar lejer și destul de boem. Mănăstirea este frumoasă, curată, liniștită, probabil așa cum trebuie să arate orice Mănăstire. Cadrul natural deloc întâmplător îmbie cumva la pace și reculegere. Nimic nu mi-a părut a fi strident sau asemănător cu ceea ce vedem la TV la Mănăstirile din România, cu diverse ocazii. Pot să spun că mi-a plăcut cu adevărat. Pe lângă Mănăstirea propriu-zisă aici se poate vizita, atinge și aprinde lumânări la mormântul Sfântului Nectarie. După cum bănuiți este un mormânt simplu, curat, accesibil și nobil. Ceva asemănător am văzut/simțit și la mormântul Sfântului Anton la Padova, în Catedrala care îi poartă numele. Diferența ar fi că mormântul Sfântului Nectarie nu se află în Biserica principală ci într-un loc separat pe domeniul Mănăstirii. Plin de flori peste tot, un adevărat tablou înmiresmat de primăvară.

6. Fotografiați cele mai frumoase apusuri. Acesta este un dar minunat al insulelor: răsăriturile și apusurile! Cum răsăriturile nu le-am prins… din fericire am dormit cu toții :) apusurile ne-au delectat peste măsură. Ce aș putea să mai spun în plus?

7. Admirați insula de pe feribot și bucurați-vă de întreaga experiență a călătoriei cu feribotul. Sper să nu aveți rău de mare, căci astfel nu va fi prea fun drumul. Nouă ne-a plăcut la nebunie. Prima dată am călătorit cu feribotul când am fost în Corfu. Atunci îmi amintesc că a fost vorba de o călătorie de peste două ore, iar noi eram foarte obosiți după o zi și o noapte de condus. Dar ne-a rămas în minte. Și traversarea de acum s-a lipit de noi, mai ales că a fost prima cu Albert. El n-a fost foarte impresionat. La dus a fost deja obosit și cam agitat de pe drum, iar la întors a dormit tot drumul. Noi în schimb ne-am bucurat de legănarea valurilor, iar feriboturile ne-au impresionat la interior. Chiar arătau bine, extrem de curate, cu băi corect echipate și televizoare ca nu cumva să te plictisești, ce mai, ca niște localuri pe ape, aveau toate facilitățile. Nu mai spun că de pe ponton panoranele au fost spectaculoase. Nu voi uita niciodată cum la întors Albert dormea liniștit în Manducă, iar noi am privit în tihnă marea și ne luam la revedere de la Aegina, care rămânea în urmă strălucind sub soarele din Vinerea Mare.

8. Mergeți obligatoriu în Perdika! A fost locul de pe insulă care ne-a plăcut cel mai mult. Perdika este un sat pescăresc foarte mic și tipic grecesc. Predomină albul și albastrul peste tot, pe toate străduțele lui îngrămădite și “lustruite”, în toate localurile și-n toate cotloanele. Atmosfera este extrem de caldă, intimă și pe undeva sufocant de frumoasă! Mi-am spus în gând că dacă o să scriu vreodată un roman (I know!) o să includ în el și locul acesta. Mi-a dat o stare cumva de apartenență. Mi se mai întâmplă uneori prin unele locuri să simt că am mai trecut, că vibrația lor îmi e cunoscută și exact asta s-a întâmplat și în Perdika. Pare locul ideal în care să fugi de lume spre tine, poate pentru că, cine știe, cândva în altă viață, poate ai mai făcut-o și a fost bine.

9. Nu ratați supa de pește și cam orice cu pește pentru că peștele este la el acasă în bucătărie și chiar să nu fii iubitor de pește și mâncare marină, tot o să-ți placă ce se pregătește aici. Cele mai bune paste cu creveți pe care le-am mâncat în viața mea aici le-am mâncat, la un local unde una din chelnerițe era evident o româncă de-a noastră stabilită pe insulă de multă vreme.

10. Vizitați situl arheologic de la Aphaia (Afea) și alte obiective turistice. Noi nu am fost setați pe vizitarea siturilor arheologice de pe insulă, așa că nu le-am inclus în programul nostru, însă cele mai importante obiective turistice din Aegina sunt Templul Aphaia din zona Agia Marina, considerat și mândria insulei și situl Kolonas din Aegina Town. Pe acesta din urmă am vrut să-l vedem în Vinerea Marea înainte de plecarea spre Atena, dar nu am reușit datorită programului special de vizitare din acea zi. Oricum nu știu câtă răbdare ar fi avut Albert pe acolo. Dintre celelalte obiective turistice, cele mai multe sunt în capitala insulei sau în apropirea ei și sunt în marea lor majoritate Biserici și Muzee: Mănăstirea Sfântul Nectarie de care ziceam mai sus, Metropola Aegina, considerată prima catedrală a Greciei, frumoasa Biserica Panagitsa ce străjuiește portul vechi, Mănăstirea Maicii Domnului Chrysoleontissa, micuța Bisericuță Sfântul Nicolae Thalassinos ca vă întâmpină de cum coborâți de pe feribot, Muzeul arheologic, Muzeul istoric și folcloric, Muzeul Christos Kapralos, casa unde a trăit unul dintre cei mai importanți scriitori greci din secolul 20, Nikos Kazantzakis, autorul fenomenului Zorba și diferite alte clădiri minunate ridicate pe vremea ocupației venețiene, cum ar fi Casa Guvernatorului, Turnul Markellos sau alte clădiri administrative.

O mică mențiune despre plaje:

Chiar dacă noi nu le-am luat în colimator, m-am interesat și știu că sunt câteva chiar frumoase. Pe una din ele chiar ne-am jucat și l-am lăsat pe Albert să răscolească nisipul: Plaja Avra (cunoscută ca și Plaja Kolona) din Aegina Town cu o priveliște frumoasă spre port. O alta am văzut-o pe drumul din și spre Perdika, o plajă superbă înconjurată de copaci și de marea albastră: Plaja Marathonas. Vara cred că sunt de vis aceste plaje, dar probabil și aglomerate pe măsură. În rest, știu de Plaja din Agia Marina că este cea mai mare și mai bine amenajata de pe toată insula, recomandată familiilor cu copii pentru intrarea foarte lină în mare. La drept vorbind, toate localitățile au plaje, unele mai mici, altele mai mari, unele mai pietroase, altele cu nisip, doar vorbim despre o insulă. Ceva care să vă fie pe plac sigur o să găsiți.

Cam atât am avut de spus momentan despre Aegina, dar dacă sunt întrebări la care pot răspunde o fac cu cea mai mare plăcere. Din păcate, atunci când m-am documentat pentru această vacanță nu am găsit niciunde structurate bine toate informațiile de care am avut nevoie. Sigur și mie mi-au scăpat multe din cele pe care am vrut să le povestesc, însă ce trebuie să știți e că Aegina merită o vacanță cu briza în plete!