Unul din articolele care se caută și se citesc constant pe Bialog este 10 localuri unde se mănâncă bine la Cluj. Cresc vizualizările lui mai ales în timpul vacanțelor, apoi mai scad, dar niciodată nu a ieșit din topul primelor 5 articole de pe Bialog. Numai că în doi ani de zile, lucrurile s-au mai schimbat, eu (noi) am avut parte de mai multe și mai variate experiențe culinare și parcă s-au mai strâns 10 locuri pe care vi le-aș putea recomanda pentru a lua masa în frumosul Cluj…
Am descoperit Instagram-ul târziu, foarte târziu. Știam de existența lui, dar cumva nu-i vedeam rostul. Sau nu-mi vedeam rostul unui cont acolo. Încă un cont undeva, mă gândeam. Apoi am înțeles că e vorba de pozele făcute cu telefonul (doar cu telefonul) și că e contectat cu Facebook-ul (dacă dorești), că e și el o rețea de socializare și încă una foarte populară (așa de populară că Facebook l-a și cumpărat). Apoi brusc toată lumea avea cont acolo, mai puțin eu :)
Și a mai trecut o săptămână de când am lăsat Londra în urmă. Mă gândesc la ea des și mai mult decât atât, de fiecare dată când văd câte un autobuz roșu la TV sau alt simbol bătător la ochi (și văd des că trebuie ilustrate cu ceva știrile despre noi episoade din The romanians are coming) zâmbesc cu subînțeles :)
După ce am văzut cât de bine am rezonat la articolul Cele mai frumoase 15 străduțe pe care le-am văzut în Europa, am copt un articol pe același calapod, un Top 10 piazzette drăguțe pe care le-am văzut pe bătrânul continent. Din nou un diminutiv, pentru că nu veți vedea în cele de urmează piețe mari, aglomerate și celebre ci piețe micuțe, cochete, înghesuite undeva între străzi înguste și uneori necunoscute.
Scriu acest articol în miros de ceai de trandafiri și mă gândesc că da, poate începutul lui martie chiar este despre Ea, despre femeie. Început al celui mai parfumat și blând anotimp, cu un soare ce zâmbește din senin și sub care iarba începe să crească și uneori cu o ploaie măruntă de tristețe nebună și de neînțeles. Care anotimp ar putea fi mai potrivit cu firea femeii, dacă nu acesta?
Am trecut și peste cele câteva zile de somnolență date de zborul târziu și turbulent, oboseala acumulată în deplasare, ziua domnului C. și nu o să vă vină să credeți, diferența de două ceasuri dintre Anglia și România. Mda, mă trezeam la 5 jumate la Londra și ba să mai pot dormi, iar aici sunt arici pe la 7 jumate când teoretic ar fi ora mea de trezire :) Dar, după toate astea, iată-mă face to face cu amintirea Londrei, așa cum am descoperit-o eu.
