Trebuie să recunosc: când aud de Salina de la Turda mi se cam ridică tensiunea :) Am fost de vreo 7 ori până în prezent și mie chiar nu mi se mai pare un loc de văzut. Primele dăți a fost fain, asta prin 2010, după acel moment, însă, orice vizită la Turda m-a cam lăsat rece (inclusiv la propriu, că e atât de frig în Salină încât mă pun pe dârdâit numai când mai văd pe acolo o domniță în fustiță și saboți, dar na, ce să le faci?). Însă Turda a făcut ce a făcut și m-a lovit în creștetul capului în semn de: “las’ că îți arat eu ție” ;)
Visând la… Veliko Tarnovo
Cam din ianuarie nu v-am mai arătat punctual la ce visez, iar azi, după o primă parte a zilei cu destulă agitație, mi-am luat un karamalz și am răsfoit un album cu imagini din Bulgaria. Da, din Bulgaria, însă nu de la mare ci de la… Veliko Tarnovo…
Cele mai dragi 100 de amintiri din călătorii
Nu am avut o idee originală cu acest articol, am zărit pe mai multe bloguri astfel de liste, dar ultima dată m-a inspirat Andra cu lista ei frumoasă și mi-am pus un semn în memorie, să nu uit să o fac și eu pe a mea. Și cu această ocazie îi îndemn pe toți cei care au trăit experiențe memorabile în călătorii, să alcătuiască o astfel de listă.
S-au prins într-o salbă, anii ce au trecut…
… Prima buclă albă nu știu cand ți-a apărut/ Știu doar că în bucle, firele de nea/ S-au ivit de grija mea… (Mama – C. Crișan) Ascultă!
Deva – “cetatea” gimnasticii românești
Tocmai s-au desfășurat CN de gimnastică ale României și la final de lună ne așteaptă CM din Belgia, unde sperăm la aur așa ca de obicei. Mândria României, însă, ia naștere într-un loc celebru doar la el acasă, un loc care, este inutil să spun, cât de multă venerație ar merita din partea “autorităților”. Undeva în mijloc de țară, la umbra unor ruine în curs de reabilitare, dincolo de niște uși de fier cu însemnele olimpice pe ele, se află locul care a adus României cele mai mari bucurii: sala de antrenamente a lotului național de gimnastică, sala de la Deva.
Muzeul Aurului (de la Brad)
Așa cum nu am comentat poveștile despre Aur ale ultimelor două săptămâni, așa cum nu am comentat cine și pentru ce are dreptate și cum pentru mine Aurul e mai mult o metaforă născută din praf de stele (probabil din cauza asta voi muri săracă, căci metaforele nu hrănesc niciodată mai mult decât sufletele), nu comentez nici în acest articol povestea Aurului care a mobilizat, nesperat, o țară întreagă.
Bucureștiul și Festivalul Enescu
Uite un eveniment pentru care chiar aș merge la București cu o intenție clară: Festivalul Enescu. Nu sunt o împătimită a muzicii clasice, dar ce se întâmplă la București cu ocazia aceasta chiar este de văzut și de simțit. Acest eveniment mi se pare că transformă Bucureștiul într-o capitală culturală, rafinată, boemă și elevată, iar aceste atribute îi cam lipsesc Bucureștiului din plin, în restul timpului… În perioada aceasta, Bucureștiul este luat cu asalt de turiștii străini, mai mult decât de turiștii români. Capitala României pare că renaște, se redefinește și crește în ochii Europei și ai lumii muzicale. Da, Bucureștiul devine o poezie pe portativ!