CONCURS: Cum ne promovăm blogul?

Lansez un concurs NOU!

Regulament:

Pasul 1: Dați like paginii Bialog pe facebook și mai apoi share la voi pe wall acestui concurs. Dacă deja sunteți fani ai paginii dați numai share :)

Pasul 2: Lăsați pe blog, la această postare un comentariu în care să răspundeți la întrebarea Cum ne promovăm blogul? (aici aștept un răspuns personal, despre modalitățile în care vă promovați voi blogul.

Pasul 3: încadrea în timp. Concursul se desfășoară începând de azi până viinerea viitoare, în 22 iulie 2011, inclusiv. Câștigătorul va fi anunțat până cel tărziu luni 25 iulie 2011.

Ce se poate câștiga:

5 reviste National Geographic

vor exista 2 câștigători prin tragere la sorți

unul va primi 3 numere speciale din 2007

celălalt va primi 2 numere speciale din 2006 si respectiv 2009

Atenție!

Nu vor participa la tragerea finală la sorți decât cei care sunt fani Bialog pe facebook, care au dat share la ei pe wall acestui concurs și care mi-au lăsat aici răspunsul la întrebarea din titlu! Aceste condiții sunt obligatorii pentru desemnarea câștigătorului.

Baftă tuturor!!!

Micile bucurii ale vieții

Barbie mă provoacă iar la o listă, de data aceasta lista trebuie să conțină măcar 10 lucruri/fapte care îmi fac viața mai suportabilă, care, dacă vreți, mă fac să o văd mai roz, chiar dacă peste tot e gri… așadar Micile bucurii ale vieții mele:

1. Cărțile care mă fac să mă transpun în altă piele de fiecare dată când dau de un personaj ofertant. Cărțile care îmi fac viața mai puțin plictisitoare și care mă fac să visez mai mult și să trăiesc experiențe pe care în mod normal nu le-aș trăi. Cărțile, pentru că îmi prelungesc viața cu fiecare pagină, cu fiecare cuvânt citit am senzația că trăiesc mai mult, mai intens, mai divers.

2. Filmele pentru jumătate din motivele cărților și pentru faptul că mă deconectează total de le real life pentru o oră sau două. Pentru că pot fi urmărite cu famila, cu prietenii, de unul singur, cu gura până la urechi sau cu mucii în batistă. Pentru că îți dau ocazia să plângi fără motiv 10 minute de să sară cămașa de pe tine și mai apoi te fac să râzi nejustificat fără să te poți opri, uitând de toate necazurile.

3. Un cappuccino excelent băut pe terasa mea de acasă, sau în curte la Ineu, sau undeva pe malul mării, sau altundeva în vârful muntelui. Îți trezește simțurile pentru a le adormi apoi într-o stare de visare perpetuă.

4. O baie de soare pe balcon, în grădină la Ineu, pe o pajiște înverzită sau pe un nisip încins. Ador să mă prăjesc la soare, îmi place mirosul ala de “cald” și îmi place textura pielii după o oră de întâlnire cu razele soarelui.

5. Discuțiile și planurile despre călătorii mi se par cel mai bun și eficient mod de a mă destinde și de a visa în liniște. Dacă găsesc încă o persoană care să fie dispusă să vorbeasă cu mine despre locuri noi sau vechi, descoperite sau pe care dorește să le descopere, despre vacanțe, călătorii în orice anontimp și orice condiții atunci cred că o să fiu pe viața prietenă cu acea persoană și mereu dacă vrea să stăm de vorbă îmi fac timp pentru ea și pentru discuțiile preferate.

6. Înghețata pe care mereu o pap chiar dacă mereu fac “roșu în gât”, o iubesc pe cea de pepene galben, dar îmi place și cea de alune, fistic sau ciocolată neagră. În Italia este un must eat când mergem, fie iarnă, fie vară, aici pe la noi mă omor după ce de la aparat care îmi amintește de înghețata copilăriei mele, cea de la Ami.

7. Un somn luuung sămbătă dimineața pentru că este singura zi din săptămână în care chiar nu-mi pasă la ce oră mă trezesc, dacă fac ochi la 9 mă pun la loc și mai moțăi o tură până la 10. Nu am pretenția că sunt genul care doarme ziua și stă de veghe noaptea, dar pur și simplu îmi place să mă lungesc sâmbătă dimineața și să-mi permit să nu-mi pese că soarele e de multă vreme pe cer.

8. Să urmăresc un serial cu sufletul la gură, să nu mă pot opri decât după câteva episoade și să-mi doresc să-l iau de la capăt când l-am terminat. Acum de exemplu mă uit a doua oară da capo al fine la Friends, dar am episoade pe care le-am văzut poate și de 4 ori și tot nu mă satur.

9. Ceaiul verde din fiecare seară (mai nou combinat cu ceai verde cu lămâie și vanilie de la Fares) este deliciul meu din fiecare seară, cu el îmi închei ziua și deși se spune că ceaiul verde e bine să fie băut dimineața, eu prefer să-l beau seara căci la ce bine ne cunoaștem nu mă agită și nici nu mă reține de la somn, mai ales dacă sunt obosită. Când nu am ceai verde în casă simt că-mi lipsește ceva.

10. Nu în ultimul rând, dar așa s-a cuvenit să-l las, vine blogul, Bialog-ul meu drag prin care v-am cunoscut pe mulți dintre voi și care m-a făcut mai cominicativă, mai creativă și mai apropiată de online. Blogul m-a făcut să cresc odată cu el, m-a stimulat și m-a motivat și uneori mi-a dat de gândit la anumite aspecte ale vieții. E una din micile mele bucurii, cu șanse să devină una mai mare :)

Și pentru că este o leapșă simplă și pentru că este vorba de listă o dau mai departe fetelor: Vulpitza, Rontziki, Monica, Laura, Lia, Mărgeluța și Ioana :)

Nadia lui Chirilă: doi oameni, o carte, o legendă

Mi-am dat seama că pentru mine Nadia nu e eroina de la Montreal și nici legenda vie pe care nu neg că aș vrea să o cunosc, ci pentru mine Nadia e fata aia pe care am cunoscut-o prin intermediul cărții lui Ioan Chirilă. Se spune că dintre toate cărțile lui Chirilă, Nadia i-a stat chiar și lui mereu la suflet, “pe Nadia a iubit-o mult”, spune soția cronicarului, actrița Iarina Demian.

Eu îmi amintesc că aveam acasă prima ediție, cred că încă mai există în biblioteca de la Ineu, știu că am început-o de nenumărate ori și am abandonat-o de tot atâtea ori, pentru că după părerea mea de copil necopt, conținea prea multe statistici, dar dacă mă întrebai la vremea aceea ce carte vreau să citesc în vacanță îți răspundeam imediat că Nadia lui Chirilă.

Această Nadia e un personaj de poveste, o fetiță activă din care părinții au vrut să scoată energia care nu-i lăsa pe vecinii de la blog să doarmă și au dat-o la gimnastică. Și povestea s-ar fi oprit aici, dacă nu cineva acolo sus, ar fi vrut ca fetița asta din povestea noastră să facă parte dintr-o poveste fără sfârșit a lumii sportului. A fost talet și a fost noroc, a fost multă muncă, trudă și frustare, dar a fost și multă bucurie. Culmea, nu neaparat o bucurie a victoriei ci o victorie a unui zâmbet de copil asupra unei întregi planete.

Pe de-a-ntregul am citit-o abia anul trecut, cu aceeași emoție de copil în suflet și acel regret fără rost că în 1976 pentru că nu existam (motiv nu suficient de serios) am ratat Olimpiada de la Montreal. Nu vreți să știți cu câte râvnă dădeam paginili, eram pur și simplu curioasă și mândră și simțeam mai multe sentimente amestecate despre, cu siguranță, cel mai glorios moment al sportului românesc și la final am știut că nu pentru acel 10 memorabil îmi doresc să văd arena olimpică de la Montreal (deși competiția de gimnastică artistică nici măcar nu a fost ținută acolo, pe vremea aia gimnastica nu era atât de importantă) ci pentru fata aia simplă, cu noroc antologic și talent nemăsurat. Nu pentru VIP Nadia vreau să ajung cândva, dacă e posibil, la Montreal, în arena aia unde fanii gimnasticii merg ca la Mecca ci pentru Nadia lui Chirilă.

Foto

Numai bune de citit pe plajă (cărți scurte și interesante)

Iar s-au strâns cărți la mine în lista “de scris despre ele”, dar azi am strâns câteva în categoria “numai bune de citit pe plajă”, tolănit la soare sau sub o umbreluță sau cu picioarele în apă. Nu vă speriați, sunt cărți scurtuțe și ușoare, pe placul oricui, dar de ce să nu admit, mai ales pe placul doamnelor și domnișoarelor :)

Răpită la 12 ani – Sabine Dardenne

Cartea urmărește cutremurătoarea poveste reală a autoarei belgiene care la vârsta de 12 ani a fost răpită din vecinătatea casei sale de către un pedofil eliberat din închisoare pentru bună purtare. Povestea evocă calvarul unei fetițe confuze, aflată față în față cu cea mai grea încercare din viața ei, accea de a rezista și de a reuși să supraviețuiască unui coșmar cu un singur sfârșit posibil; moartea. La niște ani de la acest calvar, Sabine se hotărăște să-și facă publică întreaga versiune a poveștii în cartea de față, încercând să ajute la râdul său persoane care la un moment dat s-au aflat în aceeași situație ca și ea. Ea chiar spune că vrea să se știe public că aceste persoane nu sunt singure, iar poveștile lor merită spuse cu voce tare, ca monștii ca cel care i-a distrus ei copilăria și care a curmat viața altor fete să nu mai fie eliberați atât de ușor.

Mi-a pălăcut mult cum a pus Sabine problema în această carte. Nu vrut să-și plângă de milă și nici ca cineva să o compătimească prea tare, a vrut doar să-și arate furia, dar și curajul de a merge mai departe zilnic cu acest trecut nimicitor în spate. Cartea este una dintre cele mai reușite din colecția Cărțile adevărate de la All.

Dragostea nu-i de mine – Federica Bosco

Continuarea cărții “Îmi placi la nebunie”, a italiencei Federica Bosco m-a ținut între pagini să savurez povestea amuzantei dar nefericitei Monica, venită tocmai de la New York ca să-l urmeze pe faimosul ei iubit în Scoția. Ajunsă aici însă constată cu stupoare că nimic din ceea ce credea ea nu se adeverește, iubitul are o droaie de probleme nerezolvate, prietenul cel mai bun îi ascunde un secret teribil, el se scufundă în muncă și chiar ultimul lucru la care se gândește este ea, Monica, iubita venită de peste Ocean pentru a porni o nouă etapă în viața ei, viața în doi alături de un om care s-a arătat deosebit de interesat de ea.

Pe de cealaltă parte este David, iubitul etern care se joacă cu sentimentele ei și care îi deschide toate rănile numai pentru a le pansa iar. Ce va alege Monica? Trebuie să vă spun că nici în această a doua parte a romanului nu vom alfa, dar am auzit că autoarea pregăteștea partea a treia :)

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb

Pentru cei familiarizați oarecum cu stilul belgienei Amelie Nothomb, această carte se va încadra în tiparele obișnuite, însă pentru ceilalți va fi o carte ciudată despre o fetiță ciudată, cu nume ciudat, fără părinți (mama a omorât tatăl într-o criză de pe vremea când era însărcinată) și crescută de o mătușă neobișnuită. Cartea deși totuși tristă, ajunge să devină veselă din când în când datorită micuței ciudate, dar și intrigantă, atunci când realizezi că nu ai de-a face cu un copil candid și atât. Nu vă spun mai multe despre ea căci o puteți câștiga la concurs și nu vreau să vă stric plăcerea lecturii.

Cu această ocazie, vreau să mai menționez că indiferent cine câștigă această carte aș vrea ca după ce o citește să împărtășească impresiile cu noi chiar la acest articol dacă se poate. Baftă și nu uitați că puteți să vă înscrieți la concurs pânâ vineri 15 iulie inclusiv.

Cărți de la A la Z

Am descoperit o leapșă pe blogul Tomatei și deși nu am primit-o, vreau musai să o fac, pentru că este vorba de o leapșă despre cărți: “înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.”

A – Anna Karenina – Lev Tolstoi

B – Banchetul – Platon

C – Ca apa pentru ciocolată – Laura Esquivel

D – De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger

E – Elogiu mamei vitrege – Mario vargas Llosa

F – Fetele doamnei Rondoli – Guy de Maupassant

G – Grădina de ciment  – Ian McEwan

H – Hronicul și cântecul vârstelor – Lucian Blaga

I – Invitație la vals – Mihail Drumeș

Î – În mare sunt crocodili – Fabio Geda

J – Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

K – Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi

L – La sud de graniță la vest de soare – Haruki Murakami

M – Mândrie și prejudecată – Jane Austen

N – Narcis și Gură de aur – Hermann Hesse

O – Enigma Otiliei – George Călinescu

P – Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez

Q – (hmm, nu cred că am citit nimic cu Q în titlu) :(

R – Robinson Crusoe – Daniel Defoe

S – Spendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosieni

Ș – Șarpele – Mircea Eliade

T – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. – Eugen Simion

Ț – Țara mea inventată – Isabel Allende

U –  Un cuib de nobili – Ivan Turgheniev

V – Viața pe un peron – Octavian Paler

W – Cazul Wagner – Friedrich Nietzsche

X – Extrem de tare și incredibil de aproape – Jonathan Safran Foer

Y – Yakuza Moon – Shoko Tendo

Z – Zilele regăsirii mele – Elena Ferante

Ei, pe cât de dragă mi-a fost leapșa astat, pe atât de greu am făcut-o. Așa că nu o dau altora decât celor care își pot răpi măcar o oră/două din timpul lor pentru a juca un fel e “fazan”cu titlurile cărților :)

P.S. Nu uitați de concurs, așteptăm înscrieri până vineri 15 iulie :)

Tenis (ne place pe zgură, Nadal știe!)

Rachetele au stat ani de zile, frumos după perdea. Nu am mai fost la tenis din 2008 și tot de atunci ne promitem in fiecare sezon mai călduț, să mergem măcar o zi să mai “jucăm”. Am fost ieri în parcul Hațieganu, pe o căldură tropicală, ne-am întins mușchii și mișcat oasele, am suferit de cald și sete și de faptul că nu avem condiție fizică (vorbesc pentru mine acum), dar ne-am simțit bine pe zgură, cred că numai Nadal s-ar fi putut simți pe zgură mai bine ca noi (se știe) :) Acestea fiind spune, puteți vedea cum ne-am simțit, aici (ms. C. pentru poze), despre posibila febră musculară, mai multe ,după ce o veni și ne-o trece :)

Lista filmelor văzute începând din 2009

Aveam și încă mai am un caiet de prin 2005 în care mi-am notat conștiincioasă ce filme vedeam pe vremea aia (știu, nu-mi făcusem o listă pe calculator, eram de o “pitorească” modă veche) :) Este un caiet/carnet, stufos, căci sunt mândră de câte filme am văzut prin 2005, 2006 sau 2007, dar parcă anul 2008 a venit ca o sențință greu de suportat; timpul alocat filmelor a scăzut vertiginos, cred că în 2008 am văzut sub 10 filme tot anul, nici 2009 nu a stat mult mai bine, 3 luni cât am “locuit” în Franța cred că am văzut un singur film, pur și simplu parcă îmi dizolvasem pasiunea, era timpul pentru altceva… Totuși de anul trecut începând, mi-am reluat oarecum activitatea în sensul că decât să pierd o oră jumate pe net, aiurea, mai bine o pierd “aiurea” văzând un film :)

Blogul m-a ajutat, la fel ca în cazul cărților să-mi contabilizez filmele văzute (caietul săracul va rămâne doar “piesă din muzeul amintirilor”). Așa că de azi, pe blog, va fi vizibil un buton Filme, filme văzute în 2009, 2010 și 2011 în completare. Desigur, lista e rudimentară deocamdată, adică nu am scris anul din care e filmul, nu am scris regizorul, deși mi se părea normal să o fac, doar la cărți scriu autorul… Dacă am nerv și vreme poate aduc completările necesare listei. Deocamdată o aveți la dispoziție, să o vedeți, să vă inspirați, să mă inspirați cu noutăți sau restanțe grave, să o lăudați și evident să o criticați (căci știu eu că nu toate filmele alea sunt bune). Posibil să mai fi avut și scăpări din listă, dar asta este…

Foto