Cartea filosofului-sociolog francez Jean Baudrillard este prin excelență o biblie urbană destul de puțin cunoscută printre nomazi. Am descoperit-o întâmplător și la fel de întâmplător m-am apucat de ea devorând filă după filă.

Adevărul este că ea devine destul de înșelătoare, pentru că la început te amăgește cu un mic periplu între California și New York, ca mai apoi să se aplece aproape total asupra problemelor, plusurilor și minusurilor societății americane. Dacă pe alocuri, autorul elogiază depărtarea de Europa, pe de altă aprte critică dur aspecte ale decadenței. Mă gândeam că nici nu putea să fie altfel având în vedere că USA este un tărâm al constrastelor naturale și culturale recunoscute.

Nu m-au interesat aspectele sociologice decât în măsura în care au implicat valențe turistice ca să zic așa, însă mi-am format imaginea francezului frustat de anumite incapacități europene în fața mult prea marii libertăți americane.

Să luăm puțin pe rând câteva din descrierile lui Baudrillard și să le dăm puțină culoare:

San Antonio – “istoria e plină de vicleșuguri”

Las Vegas – “marea târfă din celălalt capăt al deșertului”

Monument Valley – “gigantică îngrămădire de semen unde omul nu a avut niciun amestec”

Grand Canyon – “sensul s-a născut prin eroziunea cuvintelor, semnificațiile prin eroziunea semnelor”

Deșertul – “este o prelungire naturală a liniștii interioare a trupului”

Hotel Commodore – “aici Fitzgerald venea să bea în fiecare seară”

New York – “nimic mai intens, mai electrizant, mai plin de viață și mai agitat decât străzile din N.Y.”

Parcurgeți zece mii de mile prin America și veți ști mai multe despre această țară decât toate institutele de sociologie au de științe politice la un loc.