Enzo sau arta de a pilota pe ploaie

Titlu: Enzo sau arta de a pilota pe ploaie
Autor: Garth Stein
Traducere: din engleză de Doina Doru
Editura: Corint, Leda, 2008
Colecția: love & life
Nr. pag: 364
Citită în martie 2010
Preț: 25 lei în Anticariatul Socrate
Nota: 10/10
Recomandare: un DA hotărât :)
Abia am așteptat momentul în care o să mă apuc să vă vorbesc despre această carte. Iubesc animalele în limitele normalului, dar o carte despre un câine, parte din familia cuiva, o corcitură între labrador și terrier, o carte despre un cățel care filosofează despre viață și care suferă cot la cot cu stăpânul… o astfel de poveste (spusă din perspectiva câinelui) m-a emoționat foarte tare și m-a făcut să-mi privesc altfel animăluțele de prin curte, în special pe Godzi (care nu mai există). Ce să fac? Cartea asta m-a luat pe sus și m-a lăsat jos la ultima pagină…
Enzo e cățelul, Denny e stăpânul și cel mai bun prieten. Familia lor e completată de Eve, soția lui Denny și de micuța Zoe, fetița celor doi. Chiar dacă prietenia lui Enzo cu Denny pare zdruncinată inițial de apariția fetelor, Enzo le îndrăgește pe fete și de aceea atunci când totul se destramă sufletul cățelului este sfâșiat. “Dacă aș putea vorbi…”.
Dar Enzo nu e un câine oarecare, nu e doar atașat de familia lui ci și de cursele de Formula 1. Denny fiind mecanic și pilot de teste, viitoare mare speranță pe circuit, urmărea fiecare cursă la televizor cu gândul că poate într-o zi va fi el cel care va alerga pe marile circuite. Enzo pare a avea același vis ca și Denny… dar cum viața nu e ușoară, e de-a dreptul nasoală și când tragedia se abate asupra lor, Denny se vede în postura de aș abandona toate visele. NU și Enzo însă, care devine singurul sprijin al lui Denny… pentru că Enzo a înțeles că viața, la fel ca și cursele de mașini, nu înseamnă numai viteză. Folosind tehnicile necesare pe pista de curse, poți pilota cu succes printre toate problemele existenței. “O cursă nu este câștigată de la primul viraj, dar cele mai multe au fost pierdute acolo”.
Trec anii peste cei doi prieteni, iar Enzo învățând cum poți să devii o persoană plină de compasiune și de succes așteaptă cu nerăbdare următoarea viață, când este convins că se va întoarce pe pământ ca OM. Tocmai de aceea, dacă pentru Denny sfârșitul prietenului său este extrem de dureros, pentu Enzo este șansa pe care a așteptat-o în fiecare zi din viața lui de câine.
Am învățat foarte multe din acest roman scris destul de prost (Garth Stein e regizor și producător, nu scriitor), dar foarte antrenant și cu patos. Am învățat mai multe de la un câine decât poate de la mai mulți oameni la un loc. Am învățat că deși știu foarte puține despre viață în general, pot trece peste obstacole atâta vreme cât până și un câine a putut și a făcut-o atât de frumos. “Mașina merge încotro ți se îndreaptă ochii”. Mi-a plăcut felul în care viața poate fi privită ca o cursă de Formula 1, mi-au plăcut comparațiile și mai ales că s-a văzut că nimic nu a fost spus la întâmplare, nici măcar numele lui Enzo. Enzo Ferrari a fost pilot de curse iar mai apoi fondatorul echipei Scuderia Ferrari, producătorul celebrei marci de mașini, arhicunoscuta Ferrari.
Cred că știu o grămadă de persoane care ar gusta din plin această carte.

Cărți 2010: Darea de seamă

Am primit de la Tomata o leapșă pe placul meu, dar genul de leapșă grea, care te pune pe făcut statistici. Se face ce trebuie să analizăm puțin lecturile de anul acesta după cum urmează:

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

28 doar… să vedem cum va merge de acum înainte. Din păcate nu am apucat să vorbesc pe blog despre toate, eu încă sunt la scris impresii pentru cărțile din martie.

Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?

12 ficțiune, 16 non-ficțiune :D

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

11 femei și 17 bărbați.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?

E nedrept, nu pot răspunde la această întrebare, nu pot din 28 de cărți să aleg una, daca era așa ar fi însemnat să mă fi torturat lunile astea.

Care e cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?

Unde esti? – Marc Levy dar nu vreau să fiu nedreaptă cu ea, că e OK, am citit-o într-o singură zi deși avea pagini destule… nu știu ce să zic.

Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?

Din fericire nu, le-am cam terminat. Asta față de anii trecuți când avem începute 2-3 odată și rar le terminam pe toate. Unele dintre acela nici nu le-am mai reluat.

Care e cea mai veche carte citită?

Ca și am de apariție, chiar nu știu și nici nu cred că are vreo relevanță.

Dar cea mai nouă?

Vezi răspunsul anterior.

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

Cel mai lung Un trecut deocheat sau “Schimbarea la față a României . Cel mai scurt Firmin.

Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?

Cea mai lungă Numele trandafirului – Umberto Eco şi cea mai scurtă Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa.

Câte cărţi împrumutate şi /sau de la bibliotecă?

5 cărți sunt le la BCU și restul din drăguța mea bibliotecă personală.

Câte cărţi citite sunt traduceri?

18 din 28 sunt traduceri.

Care e cel mai citit autor anul acesta?

Blaga, clar :D de voie de nevoie.

Ai recitit vreo carte?

Nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?

Enzo din Enzo – sau arta de a pilota pe ploaie – Garth Stein.

Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?

Din România în SUA, Austria, Franta, Italia, Grecia, Anglia, Rusia, Spania, India, Sri Lanka, Mongolia, Iran, posibil să mai fie și altele dar sincer cum îmi plac cărțile gen Jurnale de călătorie e de la sine înțeles că vizitez multe țări :)

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa și am făcut o alegere de milioane.

Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeeşti mai mult?

Francoise Sagan (am descoperit-o anul trecut într-o carte în care se scria despre ea, dar scriitura ei abia anul acesta am descoperit-o) și Mihail Drumeș :P (chiar dacă am trecut de vârsta la care trebuia citit).

E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Daaa… Alexis Zorbas – Nikos Kazantzakis

Leapșa merge mai departe către Laura, Maya, Adina și Mărgeluța.

Cartoon yourself

Prima dată am găsit ideea la Lia, apoi ieri la Mărgeluța, iar azi m-am distrat și eu puțin :))
Jur că e tare destresant, așa că cine dorește și cine poftește se poate foarte ușor transforma în personaj din South Park aici.
Fetele s-au trasformat și în personaje din The Simpsons, dar cum mie nu-mi plac fețele ălora nu mi-a ieșit deloc personajul :D

Hermannstadt

“Știi de ce nu-mi place mie în Ardeal? Pentru că aici te îmbolnăvești de liniște.” Acesta sunt cuvintele unui domn la 50 de ani în Piața mare din Sibiu. După accent, domnul era din sud, nu pot preciza exact de unde, dar din sud și părea să-i placă orașul și piața aceea care nu era chiar moartă ci destul de animată pentru o zi de 1 Mai. M-am amuzat, dar l-am și înțeles, am fost și eu de două ori în București (care îmi place așa aglomerat cum e) :)

În altă oridine de idei, mi-am respectat planul de prin iarnă când mi-am zis că de 1 Mai, Sibiul ar fi soluția, mai ales că anul trecut am ales 1 Mai la Sighișoara și a fost o alegere inspirată. Și anul acesta a fost poate chiar mai inspirată. Am trecut prin Sibiu de câteva ori până acum și nu am oprit niciodată, iar orașul se cerea vizitat. Acum l-am vizitat și mi-a plăcut foarte mult. Cele trei piețe centrale (Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet) sunt foarte frumoase, spațioase și creează senzația de oraș austriac. Orașul l-am luat la pas, începând de pe pietonala Nicolae Bălcescu, trecând prin piețe și ajungând la casa în care s-a născut Hermann Oberth, în trei ore de mers fără încetare plus urcarea în Turnul Sfatului din care orașul ne-a zâmbit altfel pe un soare torit de primăvară, ni s-a făcut foame și ne-am oprit la Mara Steak House și am luat hotărârea pentru continuarea zilei.

Astfel că ziua noastră de 1 Mai s-a transformat într-o excursie culturală. Am mers spre Rășinari, acasă la Cioran și la Goga și la Schitul lui Noica de la Păltiniș. Pe un drum destul de bun ce leagă Sibiul de Răsinari și mai apoi de Păltiniș am văzut cred, cei mai mulți oameni din viața mea strânși la un grătar la iarbă verde. Marginile drumurilor erau pline ochi cu oameni, mașini, pături, corturi, grătare și copii alergând frenetic după minge, toți alergând evident după primăvara regăsită.

La întoarcerea spre Sibiu și implicit spre casă am oprit pentru 2 ore și la Grădina Zoologică de la Sibiu din Pădurea Dumbravă, acolo se află și un lac pe care te puteai plimba cu bărcuța sau hidrobicicleta. Și aici foarte multă lume, foarte multă. Copii exaziați de animalele plictisite (eu nu sunt fan nr. one al grănilor Zoo), tineri strânși la bere și mici (am servit și eu doi mici că nu am mai mâcat așa ceva de acu’ doi ani de când am fost de 1 Mai la Moneasa).

Am ajuns în Cluj pe la 22:30, 350 de km cu mașina (oboseala am resimțit-o abia azi, mereu e așa, dar e bine) și 250 de poze din care cele mai OK 30 și-au făcut loc pe Picasa. Voi ce ați făcut de 1 Mai?