Uite cum mă trezesc eu să scriu cu pasiune despre o poveste uluitoare din Afganistanul modern, tocmai azi când se împlinesc 8 ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001. Așa s-a nimerit dar nu dau înapoi.
Prima dată am auzit despre filmul “The kite runner” pe care l-am ținut pe stand by doar, doar îmi voi face timp să-l văd, apoi prin pelegrinările mele la Cărturești am ochit cartea, apărută la Editura Niculescu și câteva săptămâni am tot dat târcoale pe acolo. Era 20 de lei și duminică la Iulius am zis “ce naiba?” și am luat-o. Marți am citit-o (o zi = 405 pagini, quite good) și azi am văzut și filmul. Ca de obicei filmul a fost copia palidă, dar știu că dacă nu aș fi citit cartea filmul m-ar fi impresionat până la lacrimi și poate în cele peste două ore chiar aveam nevoie de șervețel, dar așa să fiu sinceră abia am așteptat să se termine.
În schimb cartea, oh…da, cartea a fost demențială, una dintre cele mai faine “povești” pentru oameni mari pe care le-am rumegat. Cu un nod în gât cartea m-a pus la grea încercare, iar cu genunchii strânși la piept mi-am amintit de o altă poveste ci iz de 11 septembrie “Atât de tare și incredibil de aproape”.
Autorul ei, Khaled Hosseini s-a născut la Kabul în 1965, iar din 1980 se stabilește la San Jose în California. Povestea evocată de el pornește chiar din Kabulul copilăriei sale și narată la pesoana I, pare chiar povestea lui. Persoanjul central este însă Amir, fiul unui influent, dar corect afacerist din Kabul, care construiește orfelinate și ajută săracii. Servitorul lor Ali, are un fiu Hassan, care în ciuda diferențelor sociale și chiar de rasă devine prietenul cel mai bun al lui Amir. Totul se schimbă însă în momentul în care în urma unui concurs foarte popular de “vânat” zmeie, credinciosul Hassan este batjocorit de un grup de tineri rebeli în frunte cu Assef. Deși Amir vede ce se întâmplă de frică el nu intervine, iar acestă traumă a lui Hassan îl va urmări toată viața.
Când rușii învadează Afganistanul, Amir și tatăl său pleacă în America unde duc un trai foarte diferit, dar aici Amir termină un liceu, iar apoi urmează o facultate în urmă căruia devine scriitor, visul său din copilărie. Apoi se îndrăgostește și se căsătorește, dar ca de obicei trecutul și faptul că nu mai știa nimic de Hassan nu-i dădeau pace. Când bunul prieten al tatălui său și un fel de mentor pentru Amir îl cheamă în Pakistan ca să-l mai vadă ultima oară îi dezvăluie niște secrete care îi schimbă lui Amir complet viața, dar în același timp îl supun la un ultim test, acela “…de a fi bun din nou”.
Isabel Allende, scriitoarea chiliană spune despre acestă carte: “O carte minunată…Este una dintre poveștile acelea remarcabile, care te obsedează ani buni după ce ai citit-o. Toate marie teme ale literaturii se întâlnesc în acest extraordinar roman: iubirea, onoarea, vina, frica, mântuirea…”
11 comentarii
Auzi tu, daca nu te superi, mai faci si altceva in afara de citit? :)) 405 pagini intr-o zi??? Nu cred ca as putea citi atata nici daca as avea suficient timp liber. Eu nu depasesc suta, asta in cazul in cartea e una de-aia normala cu scris ok, ca de-alea mici cu scrisul mare le citesc in cateva ore.
Oricum te felicit si de fiecare data intru surprinsala tine pe blog sa vad ca odata la 2 zile e o recenzie. Bravo. :)
Ti-am urmat sfatul si acum citesc una dintre recomandarile tale. Nu iti zic inca ce am ales, da' vezi tu in peste vreo 3 recenzii. :)) (Ca mai am altele de publicat inre timp).
:)) Sinceră să fiu principala mea preocupare ar trebui să fie cititul, dar nu al cărților pe care le devorez ci al altora cu care mai mult sau mai puțin mă chinui. Statutul de doctorandă îmi oferă însă și timp suficient pentru cărțile care îmi plac.
Acuma ce să zic, depinde de la carte la carte, că unele pot avea 100 de pagini cu care mă tărăgănez o săptămână din varii motive, iar altele de 500 de pagini mă țin așa de conectată că uit să și mănânc sau să dorm.
Nu e chiar o recenzie la două zile, dar mulțumesc pentru apreciere. Din păcate va veni o perioadă în care o să o las mai moale pentru că am câteva examene la doc, de care într-un fel sau altul îmi depinde bursa și sunt destul de stresată, dar așa o carte care să-mi facă ziua mai bună, merge :P
Abia aștept să văd ce carte ai citit din recomandările mele, am emoții, dacă nu ți-a plăcut ?!?
impresionanta cartea, mi-ar placea si mie sa o citesc. de fapt, orice carte pornita de la o idee de cultura si civilizatie diferite de cele cunoscute fascineaza. pe mine, cel putin.
@Jane: se pare că și eu sunt atrasă de alte culturi și civilizații, drept dovadă îmi plac și mie cărțile care vin de prin locuri îndepărtate
Salut Bianca,
Nu stiu daca am cuvinte sa exprim ce am simtit dupa ce am terminat cartea.Este extraordinara si nu stiu daca pot sa denumesc alta care m-a facut sa simt asa.
Este o poveste despre tot ce poate insemna umanitate, este o pata in literatura mondiala dupa parerea mea.
Eu recomand Garcia Marquez – ''Un veac de singuratate'' este cartea mea preferata.
Numai bine tie si cititorilor tai.
Carpe Diem
@Anonim: mă bucur să aud că te-a încântat cartea, sunt entuziasmată să văd că cineva care a citit o carte pe care am citit-o și eu îmi lasă două vorbe aici :)
Te mai aștept :)
Am citit si eu "vanatorii de zmeie".Mi-a placut mult.E intristator de frumoasa…
As vrea sa vad si filmul, desi, "filmul"meu imi e de ajuns deocamdata…
Sant carti, asa cum sant si oameni, care te inrauresc pentru totdeauna
E prima carte pe care i-am lasat un mesaj "spre citire" copilei mele de doar doi ani si aproape jumatate…
@Anonim: extraordinar să lași copilului mesaje pe carți, nu m-am gândit la asta… mie mi-ar fi plăcut să-mi lase cineva…
Sincer mă bucur că ai apreciat și tu cartea :)
Hehe, chiar eu am comentat prima la postul asta. ;))
Revin, dupa ce am citit-o. Mie mi-a adus aminte mai mult de Singur pe lume decat de Extrem de tare si incredibil de aproape, desi eram curioasa daca aminteste ceva si despre atentate.
E una dintre cartile pe care copilul meu va trebui sa o citeasca obligatoriu.
@Tomata: mă bucură faptul că ai citit-o și încă în original :)
Obligatoriu atunci să citești și Splendida cetate a celor o mie de sori, cred că și aceea îți va rămâne în inimă :*