Suntem numai ce credem noi că suntem

De cele mai multe ori, nu suntem ceea ce văd ceilalți în noi și tocmai de aceea ne putem înșela amarnic judecându-i pe alții după ceea ce credem că știm. În plus, ne trebuie ceva curaj să spunem cu voce tare cine suntem, chiar dacă cei din jurul nostru văd altceva, pentru că nu suntem, nici mai mult nici mai puțin, decât ceea ce credem noi că suntem.

O anecdotă citită aseară m-a înseninat și m-a bucurat în egală măsură. Și ca de obicei când se întâmplă asta, m-a pus și pe gânduri.

– Văd că diplomatul se distrează uneori cu pictura.Rubens* era ambasador al Olandei în Spania și obișnuia să-și petreacă după-amiezile în grădinile regale, în fața șevaletului său. Într-o zi, un spilcuit de la Curtea Regală a Spaniei, trecând pe lângă el îl observă și-i spuse:

Citește mai departe

Libris.ro îți scoate cărțile din wishlist și ți le trimite acasă!

Libris.roIar eu am un wishlist pregătit pentru Iepuraș, Moș Nicolae, Moș Crăciun, a se traduce prin cunoștințe, prieteni și familie, na…) :)

Prin acest articol, îmi anunț și eu participararea la concursul minunat, propus de libraria online, Libris.ro, unde poți găsi cărți de toate felurile și din toate domeniile. Îți poți comanda cărți online la cele mai mici prețuri, de la toate editurile și de cele mai multe ori poți beneficia de niște reduceri colosale. Chiar acum am văzut în librărie niște reduceri de 60% care mi-au făcut cu ochiul… Nu mă mai vindec, doar mă cunoașteți.

OK, dar acest concurs poate fi câștigat de oricare dintre cei cu blog, iar ca totul să se desfășoare cât mai dinamic chiar vă invit să participați. În primiul rând trebuie să scrieți un articol ca acesta, în care să vă anunțați participarea la concurs (nu uitați să puneți link spre librărie, pe cuvintele pe care am pus și eu în acest articol), apoi să postați articolul pe pagina de facebook a Libris.ro. 

Citește mai departe

Culmea bogăției/Culmea sărăciei: Roșia Montană!

Sâmbătă, în drum spre Arieșeni, deși a plouat torențial aproape toată ziua (plouă de-o lună prin zona noastră), am făcut un ocol până la Roșia Montană. Nu mai fusesem niciodată și nici nu aveam un tablou complet a ceea ce se petrece acolo. Am auzit atâta informație contradictorie, că nici nu mai știam ce să iau de bun și ce nu. Așa că am hotărât să ne rupem o bucățică de drum să trecem pe acolo, deși nu mă așteptam să găsesc un loc turistic sau oricum să găsesc ceva demn de luat în seamă, iar de urcat până la gura minelor nu se punea problema pe această vreme de toamnă/iarnă.

Gold-leaf-11-e1293448574911Din Câmpeni în 10 minute ai ajuns în Roșia Montană și de la bun început te lovește un peisaj dezolant și simți că ceva nu e în ordine. Adică munții și dealurile sunt acolo, ar trebui să fie minunat, dar parcă… lipsește ceva. E o atmosferă stranie, vă rog să mă credeți. Sunt case și blocuri de locuințe, există o cantină a minerilor (sau cel puțin așa se numește), există un sediu de primărie proaspăt revovat care arată chiar bine, dar este o atmosferă atât de apăsătoare că ai vagul sentiment că acolo ar fi un loc părăsit (tocmai ce am văzut un episod de Globe Trekker despre Cerbonîl și Prypyat și n-am putut să nu compar în mintea mea, nu știu de ce).Am parcat în față la Muzeul Aurul Apusenilor, un muzeu micuț, dar foarte aranjat, clădirea care îl adăpostește a fost renovată din temelii, arată foarte bine, dar contrastează puternic spre ciudat cu tot ce se află în jur.

Citește mai departe

Din dragoste pentru Dolce Vita

Nu e păcăleală, deși mi-am zis mie acu’ o lună și ceva când mi-am luat domeniu: “pe cine vreau eu să păcăleasc de îmi mai fac alt blog?”… și iată-mă, față în față cu lansarea unui nou blog…. Ce mi-a venit?

Uite povestea aici! :)

După ce o citești, răsfoiește puțin să vezi la ce am lucrat în luna asta și jumătate care a trecut (știu, puțin… dar poate dacă e sus blogul, o să am o motivație mai bună să scriu). Apoi, dacă vrei să fii la curent cu ce se petrece pe acest nou blog, dă-ne un like pe Facebook, dar te avertizez de pe acum: o să fie multă iubire și pasiune obsesivă pentru o anumită țară europeană :)

Apoi rămâi cu noi (cu mine și blogul ăsta nou, zic) pentru că am tare multe să vă povestesc și nu doar eu ci și alții care mi-au înțeles nebunia… Deh, cine se aseamănă se adună, ne atragem ca niște magneți (magneți, nu magnați… da?) :)

O să vă aduc aminte foarte des și aici pe Bialog ce se mai întâmplă pe fratele lui mai mic, dar cu ajutorul vostru, poate să reușim să-l creștem mare și voinic și să-i scriem etape de pe la fața locului. Asta ar fi genial, nu? Nu cred să fie ceva ce să-mi doresc mai tare în momentul de față.

Citește mai departe

Drumuri în lume

Oricât de mult mă bântuie Grecia acum, pentru că am în cap o postare despre Grecia de ceva vreme, nu pot să o scriu când afară zăpada are 10 cm. Nu pot si pace! Cum să-mi imaginez culoarea fantastică a mării și soarele care-mi ardea pielea, când eu de câte ori îmi întorc capul spre geam dârdâi din instinct?

url

Titlu: Drumuri în lume

Autor: Dan Berindei

Editura: Paralela 45, 2005

Nr. pagini: 167

Preț: 12 lei la edituraparalela45.ro

Așa că azi, mă întorc la o carte terminată recent, o carte cum n-am mai citit, grea și scrisă într-un stil care nu mi-a fost nicium lejer, dar o carte care mi-a stârnit curiozitatea până la finele celor 167 de pagini cu scris mărunt. Sunt însemnări de călătorie, însemnări din deplasările la conferințe ale istoricului român Dan Berindei, scrise chiar de el, unele la cald, altele la rece, altele… Periplurile prin lume ale unui om trecut de prima tinerețe mi s-au părut fascinante și mi-au arătat lumea prin alt filtru, total diferit…

Citește mai departe

Călătorie în sufletul unui tată…

Întrerupem șirul de povești caracteristice acestui blog, pentru că am dat peste ceva…

Sunt sigură că fiecare dintre voi ați pățit-o! Aveați în minte ceva de publicat pentru o anume zi și totuși ceva se întâmplă. Ceva vă dă “metafizicul pe dos”, cum spune un cântec stupid. Vă simțiți ca într-o buclă temporală. Așa mi s-a întâmplat mie azi dimineață, când am dat peste Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica sa Geraldine, care la acea vremea încerca să cucerească scenele Parisului cu dansul ei. Au fost suficiente câteva minute ca să nu mai vreau azi altceva, decât să citesc de câteva ori această scrisoare și să-mi imaginez că e un mesaj… pentru mine… Și totuși nu am răbdat să nu o împărtășesc și cu voi…

url-6

Citește mai departe

Chiar trece “valul” mai greu peste Carpați?

Vineri seara am fost la Touristica, ediția de primăvară 2013. Deși am avut o vreme oribilă la Cluj, viscol și o nebunie de ninsoare care nu se prea potrivea pe calendar, am ieșit din casă cu destinația Polus Center, unde cei de la Libero Events organizează două târguri turistice pe an, la care de obicei merg. Au făcut treabă bună și de data aceasta, am văzut standuri frumoase, un târg mai mare ca de obicei, dar cel puțin vineri seara, nu mi s-a părut doldora de cumpărători, mai mulți prospectau piața decât cumpărau (față de ce am auzit povestindu-se de târgul de la București, săptămâna trecută). M-am întors și eu cu câteva pliante pe care abia le-am cărat și urmează să le răsfoiesc zilele următoare.

P1360558

Citește mai departe