Buonanotte amici (Milano Live)

Vă doresc noapte bună, nu chiar de la lumina din Piața Domului, dar de undeva de la 10 minute cu metroul de el. L-am văzut azi, este surprinzător, uimitor și desăvarșit. La fel este și orașul, da Milano, acela despre care multă lume spune că nu este chiar cel mai frumos oraș italian. Mie mi se pare desăvarșit și cu adevărat frumos… și mare, foarte mare…

Sunt uimită de Italia, încă sunt uimită, dar o să vă povestec mai multe despre uimirile mele la întoarcere, ca de obicei, cu mențiunea că voi abera ceva mai mult pe tema asta și pe www.viziteazaitalia.com, atunci cand o să-i vină randul :)

A! și vă doresc un weekend cu soare, pentru asta mă rog și eu pe aici… Buonanotte!

20130531-223702.jpg

Excursiile și taberele școlare! Cum era “altădată”?

Asta cu “pe vremea voastră” știu că dacă nu a devenit stresantă încă, va deveni cât de curând. Dar totuși, cum cei care mă citiți ați cam trecut de 20 și ceva de ani sau 30 și ceva de ani, cred că nu mă pot raporta la voi ca la cei care mai merg acum în tabele și excursii școlare, am încercat să evit formularea, însă chiar asta am vrut să spun…

3535a_a_630afp_sgschoolchildren

Citește mai departe

From Astana with Love

Să vă arat sau să nu va arat cele 3 poze, care din cauza unui internet foarte lent, sunt singurele 3 imagini pe care a reușit Clau să mi le trimită din Astana?!? Da, e în capitala Kazakhstan-ului de 3 zile și mai stă puțin. Știu, nu e o destinație despre care să scrie cineva care merge în vacanță, dar trebuie să recunosc că mie mi s-a părut super interesantă. Atât de interesantă că atunci când mi-a zis “s-ar putea să merg câteva zile în Kazakhstan” am zis “oook… right!”, numai că a fost pe bune și am început să căutăm informații despre Astana, unde inițial am crezut că au doar iurte, când de fapt, Astana arată cam așa:

photo

Citește mai departe

Să scrii. Să TE așterni…

… e un semn de vulnerabilitate fără de care eu nu pot trăi. Și totuși, au fost câteva momente în care nu am putut să o fac. Nu am putut scrie niciun cuvânt pentru că nimic nu mi se părea că poate exprima ce simțeam exact, nu, cuvintele nu erau prea sărace, erau pur și simplu inexistente. Nu se inventaseră. E drept că la marile fericiri și la marile nefericiți n-am putut scrie, chiar dacă la nefericiri putea fi chiar terapeutic… n-am putut. Sigur că era blocaj pe toate planurile, gânduri prea multe, amestecate îmi alergau prin minte ca într-un blender. Na scrie! Așterne pe hârtie ce e în capul tău! Scrie dacă poți!

ecrire-lamour

Citește mai departe

Organizarea românească și condeierul

Săptămâna trecută vă anunțam că vine Marele Mario Vargas Llosa la Cluj și că tare aș vrea să merg să-l văd. Am reușit să ajung la 12 fix, după ce am traversat un Cluj cumplit de aglomerat pentru o oră care nici măcar “de vârf” nu era. Au fost câteva ore nebune, care s-au terminat triumfător pentru mine, proaspătă posesoare de autograf al unui laureat Nobel care chiar îmi place, dar se putea termina aiurea, având în vedere că m-am așteptat să plec cu buza umflată încă din primele 10 minute de “întâlnire”. Să vă povestesc:

P1370210

Citește mai departe

Totuși, putem accepta laude pentru țara noastră?

Sau ce-i cu noi, cu voi, cu tine (sau cu mine, că io mai știu că mă ia)? What’s our/your damage? vorba americanului de prin filme atunci când nu pricepe și nu pricepe și pace, ce naiba e cu interlocutorul său. Adică i se pare că ceva e stricat la el de nu înțelege omenește ce i se spune. Am intrat cam abrupt în temă, așa-i? Dar reacția a fost stârnită de acest articol De ce ar trebui să vizitezi România acum. Impresiile de călătorie ale unei americance. Să vă explic:

Screen Shot 2013-05-15 at 12.18.38 PM

Citește mai departe