Asta cu “pe vremea voastră” știu că dacă nu a devenit stresantă încă, va deveni cât de curând. Dar totuși, cum cei care mă citiți ați cam trecut de 20 și ceva de ani sau 30 și ceva de ani, cred că nu mă pot raporta la voi ca la cei care mai merg acum în tabele și excursii școlare, am încercat să evit formularea, însă chiar asta am vrut să spun…
Să vă arat sau să nu va arat cele 3 poze, care din cauza unui internet foarte lent, sunt singurele 3 imagini pe care a reușit Clau să mi le trimită din Astana?!? Da, e în capitala Kazakhstan-ului de 3 zile și mai stă puțin. Știu, nu e o destinație despre care să scrie cineva care merge în vacanță, dar trebuie să recunosc că mie mi s-a părut super interesantă. Atât de interesantă că atunci când mi-a zis “s-ar putea să merg câteva zile în Kazakhstan” am zis “oook… right!”, numai că a fost pe bune și am început să căutăm informații despre Astana, unde inițial am crezut că au doar iurte, când de fapt, Astana arată cam așa:
… e un semn de vulnerabilitate fără de care eu nu pot trăi. Și totuși, au fost câteva momente în care nu am putut să o fac. Nu am putut scrie niciun cuvânt pentru că nimic nu mi se părea că poate exprima ce simțeam exact, nu, cuvintele nu erau prea sărace, erau pur și simplu inexistente. Nu se inventaseră. E drept că la marile fericiri și la marile nefericiți n-am putut scrie, chiar dacă la nefericiri putea fi chiar terapeutic… n-am putut. Sigur că era blocaj pe toate planurile, gânduri prea multe, amestecate îmi alergau prin minte ca într-un blender. Na scrie! Așterne pe hârtie ce e în capul tău! Scrie dacă poți!
Săptămâna trecută vă anunțam că vine Marele Mario Vargas Llosa la Cluj și că tare aș vrea să merg să-l văd. Am reușit să ajung la 12 fix, după ce am traversat un Cluj cumplit de aglomerat pentru o oră care nici măcar “de vârf” nu era. Au fost câteva ore nebune, care s-au terminat triumfător pentru mine, proaspătă posesoare de autograf al unui laureat Nobel care chiar îmi place, dar se putea termina aiurea, având în vedere că m-am așteptat să plec cu buza umflată încă din primele 10 minute de “întâlnire”. Să vă povestesc:
Sau ce-i cu noi, cu voi, cu tine (sau cu mine, că io mai știu că mă ia)? What’s our/your damage? vorba americanului de prin filme atunci când nu pricepe și nu pricepe și pace, ce naiba e cu interlocutorul său. Adică i se pare că ceva e stricat la el de nu înțelege omenește ce i se spune. Am intrat cam abrupt în temă, așa-i? Dar reacția a fost stârnită de acest articol De ce ar trebui să vizitezi România acum. Impresiile de călătorie ale unei americance. Să vă explic:
Bine ar fi să nu “urle” careva la mine că zic rău prin comparație despre alte cartiere ale Clujului pentru că nu asta este intenția. Totuși precizez de la început: după părerea mea, Grigorescu este cel mai frumos cartier al Clujului și dacă aș avea posibilitatea m-aș muta aici mâine, dar prețurile mari ale apartamentelor mă țin încă la Florești :D
M-am trezit ieri cu gândul la articolele mele de anul trecut din mai, când pe o vreme oribilă (a plouat extrem de mult) visam la cum voi lua eu micul dejun pe câmpiile transilvane (în secret visam la dealurile toscane, pe cine naiba vreau să mint?) :) V-am arătat ieri dimineață pe facebook cele două link-uri spre imaginile mele favorite, le-ați văzut, da?
Apoi după vreo oră (tot ieri), în timp ce îmi luam propriul mic dejun al zilei (cappuccino și pâine de casă cu unt), citesc la Cami despre obiceiurile mesei de dimineață și îmi spun că e un moment propice să caut să văd ce alte poze cu micul dejun inspirațional mi-am mai salvat în ultima vreme. Doar că ieri n-am mai apucat să vi le arat, am avut treabă, apoi seara am constatat că nu se mai putea și am schimbat tema, din nou, ufff… ce nu-mi mai place treaba asta, așa că am sărit peste cină și în dimineața asta chiar și peste micul dejun :(
Totuși imaginile astea trebuie să iasă la lumină și sper să vă fie de inspirație pentru aceste două zile de weekend. Cât de minunat ar fi să luați azi sau mâine, micul dejun în unul din locurile de mai jos (sau măcar în unele asemănătoare)? Nu-i așa că ziua voastră ar arăta complet altfel? Nu-i așa că imaginile de mai jos emană viață frumos trăită prin toți porii? Încercați să vedeți imaginile în cel mai mic detaliu, încercați să savurați cu ochii tot ce se află pe mese ;)