Mijloc de ianuarie cu aproape 10 grade la prânz e o chestie pe care nu știu să o fi prins la Cluj vreodată (la Ineu poate, acolo e ceva mai cald chiar și iarna). Oricum nu miroase a iarnă și pe orice geam privesc văd doar soare și nori pufoși de primăvară.
Cum bine îmi spunea un prieten (căci de asta îl numesc prieten, că mă cunoaște), eu după o ședere mai lungă de două zile la Ineu, mă melancolizez într-un mare fel :) Dar e o melancolie care-mi place (nu toate îmi plac), o melancolie care mă bucură cumva, pentru că așa cum am spus-o în repetate rânduri, îmi place să-mi fie dor de câte ceva. Pe mine nu dorul, ci lipsa lui, cred că m-ar băga în depresie :))
În cartea Istorie trăită, publicată în 2003 de fosta Primă Doamnă a Americii (și posibil viitor președinte), Hillary Rodham Clinton, am găsit un pasaj trist, dar sincer despre vizita dânsei în România anului 1996. M-a tulburat acea Românie din descrierea ei și cred că am citit fragmentul de vreo 3 ori, mai apoi mi-a fost evident că trebuie să-l redau aici pentru voi… asta până o să citiți cartea, desigur.
Vorba vine, căci altfel e un fel de toamnă cu accente de primăvară, dar fie așa toată iarna și pe mine plângăndu-mă nu o să mă auziți :) Totuși ceva ciudat nu ai cum să nu simți în aerul acesta de 10 grade la început de an, am simțit-o și de Crăciun și de Revelion și mai ales în 1 ianuarie la Buziaș, despre care chiar vreau să spun două vorbe.
… va fi un an pe care nu-mi (mai) doresc să-l transpun în idei trase la liniuță și în vise de Miss America. Anul acesta va fi, cu sigurață, mai Zen, pentru că vreau foarte tare să fie așa. Să fie mai în slow motion, iar eu să mă bucur de el așa cum ar merita. Și aproape că pot afirma, că nici nu-l puteam începe mai mișto: întâi în tihnă între prieteni, apoi prin câteva întâlniri ce mi-au dat un refresh de zile mari, iar mai apoi a continuat cu un fel de miracol…
¸.•°❤❤⊱º✿✿°•.¸♪♪°•.¸¸.•°❤❤⊱º✿✿°•.¸♪♪°•.¸
La mulți ani, tuturor celor ce (mă) citiți! La mulți ani, tuturor celor ce (mă) iubiți!
Nu că ar fi fost o problemă mare, dar parcă nu doream să intru în 2014 cu o restanță pe blog, mai ales că a fost un articol anunțat. Am crezut că o să am timp să scriu, îmi doream și aveam chef, dar Sărbătorile de iarnă comprimă timpul, jur… ceva se întâmplă cu el, zboră, trece fără să ne dăm seama, familie, prieteni, cadouri, brad, luminițe, mâncare, vizite, veselie… hmmm e de studiat totuși… de ce. Dar să nu deviem complet de la subiect ;)
