Cred că n-am mai scris de vreo doi ani despre un film, așa, la cald, așa, pentru că am înțeles eu că mi-a vorbit, că m-a ales acum din sutele de filme pe care probabil aș vrea să le văd… Însă, dacă un film a reușit să surprindă tot ce cred eu despre viață, atunci Boyhood e acela. Sigur că fiecare e liber să aibă o altă părere!
Am talentul de a găsi pentru ocaziile cele mai triste, cuvinte care nu pot fi rostite. E categoric frustrant, căci aș avea multe de zis, dar nu găsesc un rost. Nu pot da sfaturi, deși, culmea, am mai fost pe aici sau prin apropiere și am idei despre suferință, pe care le simt profund ale mele, dar care, atunci când doresc să le dau mai departe, nu mai au sens. Cred că în acest context se nasc pentru unii tăcerile, iar pentru alții cărțile…
Am trecut de Sărbători și de toate mesele îmbelșugate după principiul “Așa e la români”. Unii am trecut mai bine, alții cu ajutor specializat. Nu vreau să mă gândesc la cei care au ajuns cu indigestii prin spitale, căci eu încă mai cred că omul se poate controla chiar și atunci când ochii lui văd sarmale ori cârnați pe linie, ca la păcănele.
Ni se dă la începutul anului o carte cu 365 de file și suntem lăsați să citim în fiecare zi doar una… Cum ar veni, dacă am respectat regula, azi am ajunge la finalul cărții și ne-a plăcut ori nu ne-a plăcut, a trecut un an între timp…
Era trecut cu fix 9 minute de miezul nopții, când am citit acest articol și brusc ochii mi s-au umezit de emoție. A fost o zi obositoare ieri și abia după ce s-a terminat, pe ceas, i-am înțeles pe deplin sensul. Probabil cândva, într-un oarecare an, într-o zi de 22 ori 23 decembrie, voi intra într-o oarecare cafenea, îmi voi lua un cappuccino vienez (căci e încă soiul meu preferat de cafea) și voi trăi prin trăirile trecătorilor, cea mai frumoasă zi din an. Și da, ea nu e ziua de Crăciun…
De când cu rețelele de socializare, am văzut cum a ne petrece sărbătorile de iarnă în deplasare a devenit o treabă la care, cei mai mulți, ne pricepem doar în teorie și vorbim despre asta la fel cum vorbim în tren despre religie și fotbal. Hop și eu azi, despre sărbătorile în călătorie :)
Inspirată maxim de acest articol, dar și de faptul că pe Bialog, cel mai vizualiat articol al meu este în continuare Cele mai frumoase vorbe de iubire din cărți, mi-am petrecut dimineața în brațe cu carnetul meu de suflet, o agendă roz în care strâng cuvinte de poveste din cărțile pe care le citesc. Am făcut o selecție și am ales 50 dintre ele pentru voi, pentru atunci când, așa cum spunea magistral Ileana Vulpescu în Arta conversației, omul dorește “să se ridice de la nivelul râmei, pe verticala piscului”.
