…care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât când sunt desăvârșite.”
Am simțit nevoia să spun asta :)
În altă ordine de idei, am avut parte de un weekend frumos la Timișoara. Am avut ceva treabă vineri la UVT, dar am profitat de faptul că mă aflam la Timișoara și am mai râmas două zile să mă întâlnesc cu unii din prietenii de acolo. Ne-am întors ieri seară, obositi, iar în plus azi n-am avut liber ca tot omul, în fine…
A fost o ieșire mai atipică, pentru că în general ne plimbam doar pe centru, pierdeam vremea la cumpărături sau la o tereasă. Acum în schimb după o masă copiosă la Stradivarius în Piața Unirii am fost la Grădina Zoologică, care la modul general nu se numără printre locurile mele preferate, dar acum a fost ok, că nu am văzut animale triste, iar biletele de la intrare sunt niște abțibilde cu animale (ceea ce pentru copii mai ales mi se pare atrăgător), apoi am fost la Parcul dendrologic de la Bazoș, aflat pentru cei ce nu știu foarte aproape de Timișoara. Din păcate la capitolul amenajare lasă de dorit, dar tot a fost minunată evadarea în mijlocul naturii, mai ales că lângă se află Cabana Stejarul, o minunăție de patru stele unde poți mânca de la cerb la fazan (pentru amatori, că pentru mine una nu), la ciuperci mari pane (yummy). Era cât pe ce să ajungem și la circ, dar din păcate ni s-a părut cam scump și în plus nu dorea toată lumea să merargă :( Eu sper să ajung la circ cât de curând pentru că nu am fost niciodată, da, chiar nu am fost. Am ales seara un film, iar alegerea s-a dovedit a fi până la urmă bună, recomand “17 Again” (sper să-i fac și o postare separată).






Acum niște înjurături strategice pentru cei care au amețit GPS-ul meu. N-am găsit strada Călin Nemeș din cauza mult prea numeroaselor străduțe cu sens unic care au apărut ca ciupercile după ploaie și alte câteva înjurături pentru un vânzător de înghețată de la Iulius care vineri seara era să mă lase fără înghețată zicându-mi că a închis asta după ce a servit toate persoanele din fața mea. Sâmbătă seara în același loc am întâlnit un vânzător mult mai drăguț din toate punctele de vedere ;)
Cam asta despre această escapadă. La întoarcere ne-am oprit la prietenii de la Mândruloc, apoi am oprit să vedem Castelul de la Săvârșin și la Deva să mâncâm (apropo, la Deva la McDonalds am văzut două gimnaste din lotul olimpic din care una se poate să fi fost Sandra Izbașa, m-am desmeticit eu prea târziu).
Să mai zic ce tare îmi place Timișoara?…Și când mă gândesc ce aproape era să fiu timișoreancă cu acte în regulă când prin ’86 un unchi a vrut să-i mute pe ai mei la el la Timișoara să aibă grijă de el și tot restul, pfiuuu.
Și cum ai mei nu erau materialiști din fire (ca să nu zic altfel)…am rămas la Ineu :)