De multe ori am senzația că trăiesc împărțită între dorința de a locui într-un oraș foarte mare, căruia îi spun în mintea mea – inepuizabil (aici puteți introduce o capitala europeană boemă și fascinantă) și sentimentul că de foarte multe ori și Clujul mi se pare mult prea mare, destul de “comercial”, desigur haotic și cumva “nu de mine” (don’t ask). Și cum nu există cale de mijloc, am ajuns să iubesc extremele, dar să le iubesc nu înseamnă că m-aș și modela după ele. Însă, undeva pe aici, s-a născut dragostea mea pentru “micile orașe mari” (în Transilvania vezi orașe de genul: Alba Iulia, Bistrița, Mediaș, Sighișoara, Târgu Mureș etc), așa că le caut atunci când simt că, paradoxal, Clujul mi-a rămas… mare. Dar le caut și pentru că aici comunitățile vibrează altfel, în felul acela în care familiaritatea pune stăpânire pe spații, atunci când totul pare la o lungine de mână distanță și devine genul acela de loc unde știi exact ce îți place. Vă povesteam nu de foarte multă vreme cum parte din aceste lucruri ne tot atrag la Mediaș, de exemplu, nu v-am povestit pe larg de Sighișoara, dar am lăsat asta aici, iar acum după cea mai recentă vizită (chiar de Paștele Catolic 2024), nu știu de ce, dar îmi vine să povestesc despre Târgu Mureș. Câți l-ați vizitat oare în scop strict turistic sau câți v-ați gândit că merită să rămâneți măcar o noapte în oraș?
