Singurul mod în care pot vorbi despre cartea Mihaelei Nicola, va fi cu și prin cuvintele ei. Să vin eu acum să vă spun în ce fel o carte simplă și fără pretenții poate spune multe despre viață și rosturile ei, ar fi un semn de snobism din partea mea. Nu mă caracterizează. Cartea este din seria “trebuia să o ai în casă pentru orice eventualitate” (vorbesc cu fetele aici) și pentru că am aflat că are o soră ce se numește Cu mănuși, mi-am pus în plan să le achizionez pe amândouă, să fie dacă vreți, cadoul meu de Crăciun, serios! Pentru că nici Pe tocuri nu-i a mea ci face parte din acea jumate de bibliotecă pe care o are Lili la mine (am vorbit serios cu aranjatul cărților când îți cumperi bibliotecă, da?)

N-am luat-o razna, despre un fel de rezoluții o să vorbesc chiar dacă suntem numai în 4 decembrie. De ce? Pentru că am terminat ieri cartea Mihaelei Nicola și încă mă obsedează un capitol intitulat chiar așa, Rezoluții. Mă gândesc tot la el/ea și la adevărurile lui/ei. Merge la fix în această lună a anului, și numele capitolului și această carte, TOATĂ. E de citit sub pom sau sub artificii cu gândul că anul ce vine poate fi mai bun numai dacă știm că TOTUL stă în puterea noastră. Și că anul ce vine poate fi mai bun numai dacă atunci când dăruim, ne dăruim PE NOI. Desigur, este cel mai greu, dar și dacă reușim…

Mihaela Nicola, ai cuvântul:

“Ne aflăm în perioada febrilă a împachetării și despachetării de daruri. Și desigur în sezonul agonisirii de straie de sărbătoare în care miorițele autohtone își vor fi etalând statutul. […]

Sezonul darurilor ne consumă energia, ne suprasolicită bugetul și ne provoacă la creativitate. Oricine își contemplă lista de prieteni, parteneri și obligații cărora trebuie să le trimită un gând frumos traversează câteva momente de disperare. Totdeauna sunt foarte mulți cei cărora vrei să le faci o surpriză frumoasă, totdeauna îți propui să oferi un dar cât se poate de potrivit pentru fiecare dintre destinatari, îți propiui să fii memorabil în noianul de cadouri pe care le va primi fiecare. Trebuie să nu coste nici mult (căci lista e lungă), nici puțin (că este ofensator). Trebuie să fie un cadou altfel decât celelalte. Nici foarte personal, nici prea convențional. Și uite așa te trezești într-o competiție cu timpul, cu ceilalți cu ceea ce primești versus ceea ce oferi.

…, am uitat să precizez cadoul, felicitarea, gândul transmis celorlalți este în fapt o competiție inconștientă a sinelui cu felul în care te percep ceilalți. Darul și felul în care îl oferim spune cu mult mai multe despre noi decât reflectă felul în care îi prețuim pe cei ce-l primesc.  Nu-mi place deloc obiceiul e-mailurilor impersonale cu o felicitare pestriță transmisă fără criteriu tuturor celor aflați în baza de date. Nu-mi place nici obiceiul mesajelor sms redactate într-un limbaj semistandard astfel încât să poată fi trimis tuturor numerelor înregistrate în memoria telefonului. […]

Cei mai sofisticați, cei care prețuiesc cu adevărat relaționarea (și nu doar imaginea acesteia) dau curs instinctului de a personaliza fiecare urare, de a-și adapta gândul bun la cel căruia îi este transmis. Îi prefer pe cei care scriu de mână textul felicitărilor – e mult mai personal, include emoție și un dram de amprentă personală. […]

Nu m-am prins niciodată de ce pare mai ușor a alege un cadou feminin decât a selecta un cadou masculin. […] Ș-apoi există daruri unisex cu mult mai strălucitore decât un ruj la fete și o cravată la băieți. Nu vi se întâmplă să apreciați o invitație la teatru decât una la cină? E un cadou bivalent. Și-n general, nu vi se întâmplă să vă înduioșeze mai mult un cadou legat de univesul emoțional decât de cel material? Dacă nu, atunci faceți parte din categoria preafericiților mercantili. Dacă totuși da, atunci ignorați agitația de prin malluri și uitați de proporția tangibilă a ambalajelor pentru obiecte utile destinatarului. Oferiți celor din jur un gest frumos, un sfat înțelept și multă energie pozitivă. Oferiți-le timp – este materia primă cea mai importantă a existenței – și singura pe care o deținem în cantitate limitată. Oferiți-vă pe voi înșivă cu candoare, cu lipsă de inhibiții, ca și companion de spirit, ca exemplu de atitudine. Este o rezoluție timidă pentru viitor.”

Titlu: Cele patruzeci de legi ale iubirii

Autor: Elif Shafak

Editura: Polirom, 2011

Traducere: Ada Tănasă

Nr. pagini: 376

Preț: 27, 50 Ron (promoție pe librariaonline.ro)

Am auzit de multe ori, spus sec și aproape de fiecare dată mai mult cu gura decât cu inima, că iubirea schimbă vieți, iubirea de orice fel schimbă vieți de orice fel. Poate am spus-o și eu, la fel de sec și de fără suflet, dar adânc în mine știu că e de fapt un mare adevăr și că deși atunci când spun asta mă gândesc numai la viața mea și știu că fiecare se gândește la viața lui când o spune, aceeași iubire care mă schimbă pe mine sau pe tine, schimbă și alte vieți în jur. Iubirea e un lanț de alte sentimente care îi leagă pe oameni, nu e doar fiorul simțit de unul sau de altul, și cel mai important, iubirea leagă oamenii peste mări și țări, peste ani și veacuri, peste lume și timp.

Scriitoarea de origine turcă Elif Shafak a scris, după mine, cea mai frumoasă carte de iubire din ultima vreme, am respirat-o nu am citit-o, deși nu știam NIMIC despre ea când mi-a adus-o Lili. S-a lipit de mine miraculos cumva și nu am putut să-i mai dau drumul, până nu m-am clarificat cu drumurile protagoniștlor. Cele patruzeci de legi ale iubirii este genul de carte pe care îți vine să o citești cu lantrena sub pătură ca să nu te ia nimeni din lumea ta… și a cărții.

Povestea e formată de fapt din două povești. Una se petrece în zilele noastre și ne-o aduce în prim plan pe Ella, o femeie aparent fericită, cu o familie frumoasă și cu nimic altceva de spus pe fața pâmântului și a doua poveste este cea a legăturii dintre dervișul sufit Shams din Tabriz și marele poet persan Rumi. Cele două povești se întâlnesc într-un mod fericit în carte exact în momentul în care viața Ellei pare că se termină deja înainte de a fi început. Ella, primește manuscrisul unui total necunoscut, Aziz Zahara, care doreșțe să publice o carte, exact despre relația extraordinară dintre Shams și Rumi. Ella trebuie să citească acest manuscris și să-i facă o recenzie pro sau contra publicării lui, de către editura la care lucrează. Pe măsură ce citește cartea și învață despre derviși și legile iubirii inserate de Shams în povestea vieții sale, Ella descoperă cât de nefericită este și cât de puține știe despre iubire, despre pasiune, despre destin și nu în ultimul rând despre viața ei. Legile lui Shams o trezesc dintr-un somn în care s-a complăcut o viață întreagă și mai mult decât atât îi arată că viața pe care o trăiește nu este viața sa ci viața unei femei care niciodată nu a crezut că există o voce a iubirii, o voce pe care oricât a-i ignora-o la un moment dat ea va ieși în calea ta și te va schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut mult începutul acestei cărți și fără să fi știut exact ce vor să spună cuvintele care m-au fermecat am simțit că această carte va curge bine prin venele mele: “Binişor, ţii între degete o piatră şi o arunci în apa curgătoare. Efectul s-ar putea să nu fie uşor de desluşit. O mică încreţitură unde piatra străpunge luciul apei şi apoi un clipocit înăbuşit de vuietul râului din jur. Aruncă o piatră în lac. Efectul nu va fi doar mai vizibil, dar va fi de asemenea mult mai durabil. Piatra va tulbura apele liniştite. În locul în care va atinge apa se va forma un cerc, şi într-o clipită, cercul acela va da naştere altuia şi altuia. Curând undele stârnite de căderea pietrei se vor întinde până se vor face simţite pe întreaga oglindă a apei. Abia când vor ajunge la maluri cercurile se vor opri şi se vor stinge. Dacă o piatră cade într-un râu, râul o va lua ca pe o tulburare oarecare în curgerea sa deja năvalnică. Nimic neobişnuit. Nimic de neînvins. Dacă o piatră cade însă într-un lac, lacul nu va mai fi niciodată acelaşi”.

Și așa fost, după cum vă spuneam. Atmosfera creată de autoare nu are cum să nu miște profund, iar finalul cărții este unul care pe mulți i-a făcut să plângă. Eu am stat doar de vorbă cu niște noduri în gât care și acum în timp ce scriu pot reveni cu ușurință. De ce? Pentru că nu sunt de piatră, ba chiar sunt dintr-un aluat care poate fi mișcat cu desăvârșire de anumite mesaje ce par a-i fi adresate personal și în al doilea rând o poveste bine spusă va răsuna în oricine pregătit să-i afle tainele.

Poate titlul vă sună siropos, poate că este, dar dincolo de titlu, în carte chiar se regăsesc patruzeci de legi, 40 de idei care descriu iubirea în deplinătatea formelor ei. Normal că mi-am notat legile, normal că îmi vine să le lipesc de frigider și zilnic să mă comport asemenea lor. Dar până la urmă ce este normal? N-am lipit lista decât pe inimă la mine și sunt sigură, absolut sigură, că atunci când e nevoie inima va bate în ritmul celor 40 de legi încercând să bată legile firii care de cele mai multe ne fac seci și departe de a trăi din toată inima.

Mai jos mi-am permis să transcriu câteva legi și pentru voi, au fost prea frumoase să le țin numai pentru mine, iar cartea, of Doamne, cartea o recomand așa cum nu știu dacă am mai recomand aici pe blog vreo carte. Lectură plăcută și weekend liniștit dragilor :)

“Orice ți s-ar întampla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Dumnezeu va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.”

“Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriincotro te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă si dincolo de ea.”

“Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e niciun căutator printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.”

“Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalti cu tine, ar trebui să schimbi întai modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

“Când toți cei din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinlăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.”

“Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: “Sunt pregătit să schimb viața pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?  Dacă fie și o singură zi din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă și cu fiecare noua suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar. Exista o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.”

“O viață fără iubire e lipsită de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.”

Titlu: Cărţile care ne-au făcut oameni

Editor: Dan C. Mihăilescu

Editura: Humanitas

Nr. pagini: 138

Preţ: 17 Ron la Bookfest (lib. Humanitas)

Din cartea alcătuită de Dan C. Mihăilescu (da, Omul care aduce cartea) o să vă servesc porţii mici pentru că fiecare frază merită, iar recomandările oamenilor de cultură de pe la noi sunt extraordinare. Poate v-aţi întrebat şi voi de exemplu ce cărţi “de citit” ar recomanda … Liiceanu, ori Cărtărescu, ori Vianu, ori Petrescu, ori Patapievici…

Cărţile care ne-au făcut oameni este prada mea la Bookfest, reuşit eveniment, găzduit de mai nou renovata clădire a Casinoului din Parcul Central de la Cluj.

Căci în fond de ce citim, ne-am putea întreba cu toţii, de vreme ce miile şi miile de pagini peste care ţi-ai trecut ochii par să fi dispărut fără să lase vreo urmă? Am încercat undeva să dau un răspuns la această întrebare: “S-ar putea întâmpla ca memoria asta şubredă să fie un formidabil instrument de măcinat care să macine aşa cum macină stomacul pentrul întregul organism hrana introdusă în gură şi care transformându-se în elemente primare ale procesului metabolic, asigură întreţinerea vieţii. S-ar putea ca de îndată ce au fost înghiţite zecile de mii de pagini să fie desfigurate până la uitare, transformate într-un bol alimentar al spiritului şi digerate până nu mai rămâne nimic din ele, nimic recognoscibil , nimic decât proteinele, lipidele şi glucidele spiritului, fără de care viaţa lui nobilă şi creativă n-ar mai fi cu putinţă. E bine aşadar, să avem ce uita. (Gabriel Liiceanu)

Foto

Din recomandările lui Liiceanu (Lista cărţilor care, necitite, te-ar putea face să ratezi ceva esenţial din viaţa pe care ai trăit-o)

• a citi culturi şi nu autori disparaţi
• a citi autori şi nu titluri disparate
• Hermann Hesse – Narcis şi Gură de aur
• Homer – Odiseea
• Dostoievski – Fraţii Karamazov; Demonii
• Bulgakov – Maestrul şi Margareta
• Suskind – Parfumul
• Celine – Călătorie la capătul nopţii
• Th. Mann – Muntele Vrăjit
• Tolstoi – Război şi pace, Moartea lui Ivan Ilici
• Vargas Llosa – Mătuşa Julia şi condeierul
• Dante – Infernul
• Kafka – Metamorfoza
• Jules Verne – 20.000 de leghe sub mări

… şi lista continuă în carte cu multe alte titluri.