Ok, hai că mai am câteva. Dar după ce am vizitat câteva bloguri ale oamenilor care chiar citesc și citesc mult, mai mult decât se poate crede, am decis să scriu și eu despre cărți la cald. Așa că de acum înainte nu mai las să se strânga atâtea. În plus în acestă postare n-am să mai pun poze la toate pentru că nu am găsit. Le-am fotografiat, dar nu-mi place cum au iesit pozele, așa că unele apar fără.

LUMINIȚA PAUL, CĂTĂLIN TOLONTAN, MARIAN URSESCU, CRISTI PREDA-INIMI LA BEIJING
Despre această care am mai tot scris. Eu urmăresc “fenomenul olimpic” din 1992 de la Olimpiada de vară de la Barcelona. Aveam 8 ani și o iubeam pe Lavinia Miloșovici, ea și boxerul Francisc Vaștag sunt singurii de care îmi amintesc de la Olimpiada aia. Așadar 2008 a însemnat Beijing. Era clar că-mi voi lua cartea. Am cititi-o repede, e ușoară, dar “cântărește greu” în aur, aurul obținut de ai noștrii, căci despre medaliați este vorba. Este povestea triumfului lor, a rănilor dinaintea imnului, a lacrimilor de după victorie. Cred că oricui a urmărit ”jocurile” această carte îi poate vorbi. Cartea are și poze numai bune de dat autografe pe ele în cazul în care am avea ocazia să-i întâlnim pe marii campioni.

LUCIAN BLAGA- OPERE, VOL I
Acesta este primul volum din seria de 12 dacă nu mă înșel editat de Dorli Blaga la Editura Minerva. Conține “Poemele luminii” din 1921, primele sale poezii din care și noi am studiat în liceu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…”, apoi mai sunt “Pașii profetului”, seria “În marea trecere”, “Lauda Somnului”, “La cumpăna apelor”, “La curțile dorului” și “Nebănuitele trepte”. Poeziile sunt minunate, am mai postat pe blog “Lacrimile” și acuma într-o seară preferate mea “Vei plânge mult ori vei zâmbi?”

LUCIAN BLAGA-LUNTREA LUI CARON
Singurul roman al lui Blaga, “Luntrea lui Caron” are o puternică tentă autobiografică de care autorul nu s-a ferit. Axente Creangă și Leonte Pătrașcu sunt una și aceeași persoană și anume Blaga. Poetul (profesorul) și filosoful prieteni vechi în roman, același eu în realiate. Personajele deși au numele schimbat, inclusiv soția și fiica lui Blaga, pot fi recunoscute foarte ușor printre personajele vremii. Povestea este extraordinară, intrigantă și incitantă-viața unor oameni în aparență obișnuiți, dar defapt caractere stălucite. Romanul în forma existentă este la a doua scriere, dar defapt Blaga dorea să-l rescrie pentru a adăuga și alte aspecte ale vieții sale extrem de importante, însă nu a mai apucat.

ION IANOȘI-O ISTORIE A FILOSOFIE ROMÂNEȘTI
Nici măcar nu trebuie să prețuiesti filosofia sau literatura ca să realizezi că această carte este extrem de utilă. Orice nu știi despre operele marilor filosofi, poeți, eseiști sau dramaturgi români găsești aici. Ion Ianoși este profesor la Universitatea București. Cred că a scris acestă carte din nevoia de a elucida anumite asemănari sau discrepanțe între filosofi și cei care au scris doar literatură pură. Eu din păcate am citit doar pățile care m-au interesat mai mult, dar marită citit tot documentul. Cartea este recomandată mai ales sudenților datorită conținutului ei ușor “de curs”.

VASILE MUSCĂ-SPUSUL ȘI DE NESPUSUL
Am postat un amplu articol despre acestă carte pe care am citit-o pe nerăsuflate. Este o carte de aforisme. Este aproape imposibil să nu te regăsești în unul din ele. Mie mi-au plăcut atât de multe încât am revenit la unele din ele și de câteva ori. Aceasta nu este o carte de profesor, autorul spunea că este prima sa carte de “filosof”. Mă pot lăuda cu faptul că am primit-o cu dedicație în seara lansării ceea ce o face cu mult mai valoroasă în ochii mei :D

ÎN LUMEA TAȚILOR-CARTE GÂNDITĂ ȘI ALCĂTUITĂ DE MARTA PETREU
Am vrut să o citesc dim momentul în care am auzit de ea. Spre surprinderea mea a fost mai mult decât așteptam. Imaginați-vă o grămadă de intelectuali vorbind despre tații lor. De la Bianca Balotă la Norman Manea la Livius Ciocârlie la Ruxandra Cesereanu la Dorli Blaga toți au povestit cu bucurie și melancolie în glas despre tații care în marea majoritate nu mai sunt sau sunt bătrâni și uitați undeva de unde probabil nu vor mai face decât un singur drum. Cartea este emoționată, siceră și deschisă. Imițiativa acestei cărți este lăudabilă, aceste povestiri din viață nu-și vor pierde niciodată valoarea. Sincer m-as apuca să scriu și eu ceva despre tatăl meu, dar așa ca ei să citească toată lumea, în semn de recunoștință.

Am scis deja despre 6 cărți, acum continui cu alte 6:

MARIUS TUCĂ- VERDE-N FAȚĂ
Nu sunt fan Marius Tucă, dar ca oricine am vizionat poate multe din talkshow-urile lui seară de seară. Ei bine, unele din aceste emisiuni alcătuiesc acestă carte. Avem efectiv interviuri cu peronalități cunoscute de la oameni politici la vedete.
Ai strania senzație pe măsură ce citești că-l auzi chiar pe Tucă punând întrebările și chiar pe cel întrebat răspunzând. Este o carte vizuală înainte de toate, iar pentru pasionați poate fi chiar utilă și plină de sensuri. Titlul fiind mai mult decât sugestiv.

ILIE NĂSTASE- MRS. NĂSTASE
Biografiile și mai ales autobiografiile sunt printre lecturile mele favorite. Poate că par cârcotașă , poate chiar sunt, dar asta este, îmi plac la nebunie. Și pentru un pasionat ce poate fi mai fain decât o autobiografie ca a lui Ilie Năstase. Cartea nu are atingeri literare, nici autorul nu cred că vroia, dar e delicioasă și nu cred că exagerez dacă aș zice că seamămă într-un fel ciudat cu “Despre doctrinele și viețile filosofilor” a lui Diogene Lartios. Doar că aici e vorba de viața și “doctrina” sportivă a lui Năstase și a celor din generația lui. Sunt pasaje la care râdeam singură, ba îl mai și stresam pe Clau întrebându-l: “…vrei să-ți citesc ce zice aici, sau aici…”atât de savuroasă era. Mai ales pentru cei care iubesc tenisul și-i cunosc personajele de “cinematecă” cartea este un MUST.

ANAIS NIN- DELTA LUI VENUS
Ok, deci acesta este o carte cu povestiri erotice. Mulți cred că au sărit pe ea în librării fără să știe ce, cum, de ce, cine ?1? Cartea nu e ușoară, chiar dacă scenele de sex explicit te fac să treci cu vedrea că totuși femeia asta este un om de cultură, de artă mai ales. Anais Nin se naște în Franța, dar la 11 ani pleacă în America unde foarte devreme începe să scrie la faimosul său jurnal publicat în toate limbile terrei, întâi cenzurat (cuma altfel?, doar suntem o specie de pudici) și abia apoi la “dezghețarea apelor” reeditat în variantă necenzurată. Povestirile din acest colaj numit sugestiv “Delta lui Venus” sunt incitante și senzuale în același timp deopotrivă pentru femei sau bărbați (mai mult pentru bărbați, dacă ar fi să mă întrebați strict pe mine). Ei…cu toate astea nu mi-a plăcut deosebit de mult, adică nu am rămas mișcată așa cum mă așteptam, ba chiar mi-a luat mult până să termin cartea.

ALEXANDRA ARES- VISĂTOARELE
Alexandra Ares este o fostă actriță și realizatoare Tv care pleacă să-și trăiască visul american. După 7 ani însă realizează că viața mult visată nu are nici un sens și hotărăște să se întoarcă în Romănia. În ultimul moment când avea bagajele făcute primeste o ivitație pe coasta de vest unde ea nu mai fusese niciodată. În decurs de doar căteva zile întreaga viață i se schimbă, se regăsește în lucrurile care i se întâmplă iar o iubire apărută din senin o trezește la realiate. Din perspectiva unei românce povestea este cu atât mai importană cu cât oricare din noi poate fi în locul ei oricând atrași de același miraj.

Elizabeth GILBERT- MĂNÂNCĂ, ROAGĂ-TE, IUBEȘTE
Mănâncă, Roagă-te, Iubește nu e carte culinaro-religioasă așa cum am crezut la început ci o autobiografie senzațională. Elizaberth este o soție și o carieristă care se pare deține succesul unei vieți perfecte. Asta văzut din exterior căci în interior femeia are la activ o mulțime de nopți petrecute plângând pe gresia rece din baie. Hotărârile sunt grele însă nu imposibile. Liz divorțează și pleacă în căutarea propriei identități, dar și a fericirii dorite. Este plătită în avans pentru cartea pe care o va scrie și astfel are bani să plece în Italia, India și Indonezia locuri care îi deschid ochii, inima și sufletul. Persoana nouă care devine se întoarce oarecum la viața dinainte, dar anul petrecut întru revelație a creat o personaliate extraordinară. Mi-a plăcut mult de tot, este o carte just for pleasure.

DORLI BLAGA- TATĂL MEU, LUCIAN BLAGA
Pentru cei care nu știu, deși am mai postat despre această carte, Dorli Blaga este unica fiică a lui Lucian Blaga. Cartea aceasta este un document incontestabil despre lucrurile adevărate ce trebuiesc știute despre Blaga. Am făcut din ea lucrări, pot spune că aprope am citit-o de 2 ori într-un interval foarte scurt. Nu trebuie să fii neapărat interesat de Blaga ca să citești cartea acesta pentru că este o pledoarie a unui copil despre tatăl său pe care ani întregi l-a considerat oprimat și sustras din elanul creator. Cartea nu e o biografie nici pe departe ci o cartea din viață despre viață, despre regrete și mulțumiri așa cum numai oamenii însemnați pot avea. Îți dorești să fi trăit și tu acele vremuri, intelectual fiind și să simți doar refulare și desgust. Poza de pe copertă grăiește mai mult ca jumate din carte, dar restul o întregește. Câți am fi în stare să ne dedicăm viața muncii părintelui nostru?

va urma…

M-am gândit să fac o călătorie printre lecturile ultimului an și să scriu câte ceva pe marginea lor. Pentru că nu vreau să scriu despre toate odată împart postarile. Așadar să începem:

J.M. COETZEE-DEZONOARE
J.M.Coetzee primește în 2003 Premiul Nobel pentru Literatură pentru acest roman a cărui principală calitate e povestea mult prea umană a unui tată-profesor universitar care sacrifică totul pentru carieră și viață oarecum frivolă. Momentul în care se întoarce spre fiica sa și aruncă o privirea în lumea acesteia mult prea diferită de lumea lui, e un moment nefast.
Nemorocirea nu rezidă din întâmplările cutremurătore care vor urma ci din optica diferită din care acestea sunt privite de tată și respectiv de fiica.
Romanul nu e impresionant dar suficient căt să te facă să reflectezi asupra lui mai multă vreme.

JANNETTE WINTRESON-SCRIS PE TRUP
Nu aveam habar cine e Jannette Winterson, nici acuma nu știu, dar am cumpărat cartea și am citit-o pentru felul în care ea începe.
Este vorba despre o întrebare: De ce măsura iubirii este pierderea ei?
Oarecum m-am înșelat, crezând că este o carte cu mai mult sentiment, mai sensibilă, dar s-a dovedid a fi o satiră despre dragoste și despre concepția că prietenia și înțelegerea te fac să treci mai ușor prin această viață.
Iar apoi o altă întrebare: Oare chiar așa este?

ALICE HOFFMAN-REGINA DE GHEAȚĂ
Cartea asta am început-o din plictiseală și am terminat-o în 2 zile de curiozitate. E minunată. S-ar putea să fie una din cele mai neașteptat de bune cărți pe care l-am prins până acum.
O tipă e lovită de fulger, deși și-ar fi dorit ca moartea să intervină mai mult decât orice se întâmplă ca fulgerul să-i omoare doar simțirile, omorând-o doar pe jumătate. Ce va trebui ea să facă este să învețe cum să simtă din nou atăt psihic cât mai ales fizic.

GABRIELA VRÂNCEANU FIREA- 3 MOTIVE
Cartea asta am primit-o împreună cu o revistă. Sincer am gândit, că ăsteia nu-i mai ajunge promterul, bla, bla, bla, dar…surpriză. Cărticica m-a prins. Povestea unor femei care-și deapănă amintiri despre iubiri neîmplinite la o terasă în fața unei cafele, poate să devină o lectură reconfortantă. Așa că am citit până la sfârșit făcându-mi propriile șcenarii despre cam cum s-ar putea termina. Interesant.

ROXANA VALEA- PRIN PRAF ȘI VISE
De câte ori nu ne-am gândit să lăsăm tot și să plecăm în căutarea viselor? De câte ori nu am fost aproape de aceste vise și din cauză că ne-a fost frică să le trăim am renunțat la ele? De câte ori nu am realizat că lucrurile bune ni s-au întâmplat atunci când am încetat să le mai așteptăm?
Despre asta vorbește cartea Roxanei. Nu știam cine este autoarea, dar am aflat din acest roman-jurnal de călătorie fabulos. M-a prins atat de tare încât citeam oriunde numai să văd cum se va termina. Oarecum cartea mi s-a părut despre mine, doar că eu am prea puțin curaj să plec în căutarea viselor și atunci m-am mulțumit să citesc despre asta. Călătoria Roxanei mi-am imaginat că este și călătoria mea. Am reevaluat timpul împreună cu ea și am refelectat asupra întâmplărilor ei ca și cum eram și eu într-un colț al bagajului ei cărat prin minunata Africă.
Au fost momente în care îmi doream să nu se mai termine cartea, dar am realizat că dacă nu se va termina visele ei nu mai apucau să devină realitate și astfel nimic nu i-ar fi răsplătit curajul de a crede în ele.
Paradoxal, dar la câteva zile după ce am terminat de citit cartea, nu știu, poate a fost gândirea pozitivă, poate o speranță reinventată, poate destinul, dar mi s-a întâmplat un lucru incredibil de bun. Și chiar încetasem să-l mai aștept.
Recomand cartea cu căldură și cu speranța că cei care o vor citi o vor trăi cel puțin la fel ca mine.

ALICE NĂSTASE ȘI AURORA LIICEANU- DESPRE IUBIRE. DINCOLO DE BINE DINCOACE DE RĂU
Alice Năstase este după cum se știe directorul revistei Tango, dar și cea care a pus pe picioare revista Tabu și a colaborat la Cațavencu.
Alice a lucrat cu psihologul Aurora Liiceanu la aceasta carte, iar ceea ce a ieșit sunt povestiri interesante despre femei, bărbați, iubire, ură, gelozie etc. Toate la un loc formează un tablou inedit pictat în culorile sufletului fiecăruia.
Cel mai mult mi-au plăcut citatele care preced fiecare capitol. Stăteam și mă gandeam la ele, apoi citeam mai departe. E genul de carte din care doar culegi. Celelalte etape dinaintea culesului sunt deja făcute așa că lectura nu poate fi decât una ușoară.

va urma…

Am citit 3 cărți care n-au nici o treaba cu ce ar trebui să citesc eu în perioada asta, dar sincer n-am putut să nu le termin atâta timp cand mi se păreau despre mine (nu ca persoană fizică evident). Ciudat, nu?
Roxana Valea e o tipă de famile destul de buna din România cu un super job în Austria care în urma unui safari în Africa, pleacă să traverseze tot continentul negru în regăsirea propriei identităti. Drumul însă e plin de surprize de tot felul.
Alexandra Ares e o fostă actriță și realizatoare tv care dupa 7 ani la New York realizează ca visul american e doar o iluzie și vrea să se întoarcă acasă. Însă în ultinul moment pleacă pentru căteva zile pe coata de vest unde nu mai fusese niciodată. Aici găsește nu doar o pare necunoscută a tărâmului făgăduinței ci și o parte necunoscută a propriei persoane.
Elizabeth Gilbert ar fi întruchiparea femeii fericite. Soție devotată, editoul unei reviste care-i permisese să călătoeacă peste tot în lume, scriitoare și o persoană bine poziționată material, însă angoasele sale o transformaseră într-o epavă. Divorțează, pierde aprope toți banii în urma partajului, dar hotărăște să plece pentru câteva luni în căutarea fericirii. Pașii o duc în Italia, India și Indonzia. Poate nu a găsit fericirea dar e cert că mergea pe drumul cel bun spre ea.