Later edit: Acest articol a fost publicat (cu mici modificicări de dimensiune) în Revista Ioana (februarie 2016).
O să-mi aduc aminte cu mult drag de Bratislava! Este un oraș atât de drăguț, cald și primitor, cum nici prin gând nu mi-a dat că ar fi. Totul a început de la “sunt doar 60 de km între Viena și Bratislava” și s-a transformat în ce puteți citi mai departe… I ❤ Bratislava!
Mi-a plăcut la Bratislava, îmi doresc să vă povestesc, dar până atunci, mi-am dat seama în seara aceasta, începând să aleg pozele pentru albumul de pe Picasa, ce zi superbă de fotografiat am prins în capitala Slovaciei. A fost o zi cu o vreme mult mai bună decât în zilele de la Viena, soare pe cer, cer albastru, oameni veseli, minunat. Bratislava merită un foto-eseu din plin…
Profit azi de o după amiază relativ mai liberă (liberă de la treburile cu care se ocupă mintea mea inclusiv când corpul e în repaus) și vă povestesc despre unul din cele mai frumoase și mai “must see” destinații turistice din Europa. Ușor nu este, căci desigur, ați citit zeci, poate chiar sute de articole pe tema Parcului Plitvicka, iar să aduc eu ceva nou aici e ca și cum m-aș pune să rescriu “Luceafărul”. Însă, oricum nu puteam trece prin Croația și să nu opresc la Plitvicka, deci era clar că se va lăsa cu o poveste…
Eu am avut o mică poveste cu Zagreb-ul înainte să ajung să-l văd: aflându-mă în Place de la Comedie, în Montpellier, cu o fostă colegă, aceasta mi-a spus că Piața centrală din Zagreb arată exact ca cea din Montpellier. Cum eu am o poveste și mai interesantă cu frumosul oraș din sudul Franței, mi-am dorit încă de acu’s câțiva ani să ajung în capitala Croației în speranța că voi găsi o părticică din Montpellier mai aproape de casă…
După ce articolul de ieri a sunat ca o scrisoare de rămas bun către Clujul care m-a adoptat de 7 ani, mi-am dat seama că poate nu am fost suficient de precisă în abordarea sentimentelor mele față de el. Așa că am pus în aplicare un plan mai vechi, acela de a creiona în 100 de motive dragostea mea pentru orașul acesta minunat. Nu știu dacă mai țineți minte, dar anul trecut pe vremea asta scriam un articol la fel pentru Sibiu ;)
Vine minivacanța de 1 mai și aflai și eu că o să am liber cele două zile “binecuvântate”. Mă gândesc că atâta liber până în august nu mai pup, în plus se leagă de weekend, așa că puțin de tot m-am iritat că n-am aflat mai repede, ca să pot pune țara la cale. Da țara, pentru că pentru mine minivacanța de 1 mai e de petrecut în țară (la fel ca și 1 Decembrie, na!)
Nu mai știu cum am început săptămâna trecută să discutăm despre Portugalia, independent de faptul că anul trecut a cam fost destinația anului, dar cert este că mi-a sărit în ochi faptul că țara asta are 3 F(rumuseți) de excepție: Fotbal, sportul național cu o tradiție recunoscută, minunatul centru de pelerinaj, Fatima și nu în ultimul rând o muzică care îți topește venele: Fado.
