Cluj, Muzica

Scorpions @ Cluj Arena

4 comentarii

Au venit Scorpions la Cluj și am fost să-i vedem sâmbătă seara acompaniați de primul frig autentic al toamnei (la care, evident nu ne-am așteptat, căci vineri erau 22 de grade), care frig, a fost singurul aspect nașpa al serii. În deschidere,

Sensor și Grigore Leșe (n-am înțeles, nu am fost entuziasmată, n-am nimic cu proiectul lor, dar sincer preferam Cargo în loc, nu că-s rockeritză, dar noh…)

Semnal M (super, după mine ei au deschis seara cu Fereastra lor)

Leo Iorga & Pacifica (minunat, mie îmi place Compact, căci ei pentru mine Compact rămân, mi-a plăcut reacția publicului la prima apariție a lui Leo Iorga, după operație și alte probleme de sănătate)

Voltaj (un show la care nu cred că se aștepta nimeni, chiar mai bun ca al celor de la Scorpions, dacă permiteți o părere neavizată, de un non-fan)

Pe la ora 21 Scorpions au intrat în Arenă și au cântat cam două ceasuri (astea au fost și așteptările). Dacă e să mă întrebați numai pe mine, adică o singură persoană din cele aproximativ 40.000 de persoane de pe stadion, concertul lor a fost cam prea Rock pentru una ca mine, adică pentru una care iubește mai mult baladele lor decât Rock You Like a Hurricane, să zicem. Dar… totuși a fost bine, căci nu am mai asistat la un concert pe stadion, iar în aceste condiții aș zice că a fost peste așteptări… Ce mi-a plăcut cel mai și cel mai mult a fost pe la final când s-au gândit și ei să cânte Still Loving You și Wind of Change, iar noi toți ne-am ridicat solemn în picioare și ne legănam, fiecare în brațele cui putea :) Ei, pentru că am avut bilete la tribuna 2 și pentru că la ora 17 când am ajuns noi pe Arenă, n-am mai găsit locuri decât undeva foarte sus, cam la peste 30 de m de la gazon, pe melodiile alea și cu legănatul ăla am simțit un autentic sentiment de zbor, parcă pluteam peste toată Arena, a fost SENZAȚIONAL, parcă nici nu mi-a mai fost așa de frig…

Dacă e să regret ceva, regret că nu au cântat și cea mai frumoasă melodie de dragoste a lor, You and I :(

În rest, poze și o experiență frumoasă, la care mă bucur că am luat parte. Mai aștept alte evenimente de genul acestuia…

Carti, Sport

Cum arată de fapt Carmen Brumă

3 comentarii

Am văzut-o întâmplător la Polus Cluj, unde a venit pentru un program demonstrativ al sălii de spot Gimmy, a cărei imagine o reprezintă. Eram în trecere la Polus, auzisem că vine împreună cu Mircea Badea (speram să-l văd și pe el, dacă tot s-a potrivit să dau de ei în Polus, dar el nu știu pe unde era, poate la o shaorma, deci nu l-am văzut) :)

Ei, Carmen Brumă chiar arată bine, mai bine decât la TV, le are pe toate la locul lor, este drăguță și are un corp de invidiat. Tocmai îmi luase Clau un booster de la KFC, pfff, după ce am văzut-o pe ea, am zis că nu-l mai pap, că sincer nu-ți mai vine să papi nimic în veci (sau numai brocoli), după ce vezi o femeie că arata în asemenea fel. Bun, mă bucur că am văzut că nu e “cusută cu ață albă” povestea ei și chiar se vede cât timp își petrece la sală, și chiar se vede că este atentă la ce pune în farfurie.

Că tot veni vorba, anul acesta, i-am citit și cartea, Slim, o carte ok, în care spune povestea kilogramelor acumultate și apoi topite prin voință și mult exercițiu fizic. E de-a dreptul reconfortant să știi cum își duc unii luptele, e reconfortant pentru că deși nu știu din experientă cum este să ajungi de la 90 de kg, la 50, realizezi totuși că se poate. Nu pot decât să mă gândesc că în primul rând este dur să scapi de jumate din greutatea corporală, este o muncă psihică egală dacă nu mai mai asiduă decât cea fizică. În aceste condiții Carmen Brumă este de admirat. Peste toate, îmi place felul ei în care promovează sportul și în care de ce nu, își pomovează imaginea, adică nu apare în reclame la produse pentru slăbit (și sper să nici nu o facă vreodată, ar dezamăgi) ci se pune pe făcut sport de câte ori are ocazia.

Am făcut doar 3-4 fotografii, cam nereușite că ea se mișca tot timpul, iar eu n-am putut să stau până la final. În concluzie, Carmen Brumă arată FOARTE BINE!, mi-o imaginam ceva mai înaltă (nu știu de ce), dar în rest mi-a întrecut așteptările. Bravo ei!

Cluj, Sport

Cluj Arena (categoria “Elite” de Transilvania) ;)

2 comentarii

Am fost sâmbătă seara să o vedem și ar fost ceva din seria, venit, văzut, plecat, dar totuși… aflând că la ora 22 va avea loc un mare foc/joc de artificii am hotărât să rămânem și să vedem și artificiile care mie îmi plac mult, mult, mult (cu condiția să nu fac poze) :D N-am făcut, la artificii :)

În linii mari Arena arată bine (n-am termen de comparație, deci arată bine!), mi-a plăcut că am intrat pe ea când se însera și am făcut niște poze bune (de amator, dar culorile zic tot), mi-a plăcut și pista interioară (n-am mai văzut așa ceva și nici nu știu la ce o vor folosi, pare o pistă de viteză, poate o fi pentru antrenamente) și mi-a mai plăcut bineînțeles focul de artificii, cele 15 minute senzaționale în care pirotehniștii și-au făcut treaba și mulțimea a fost extaziată. A! și U (Universitatea Cluj, echipa mamă a Arenei) a mai și câștigat sâmbătă în deplasare (nu că aș fi ceva microbistă, dar anunțau ăia pe Arenă scorul din 10 în 10 minute).

Abia aștept marile evenimente care se anunță pe Arenă, însă până atunci abia aștept concertul Scorpions de sâmbătă (mă aștept să fie senzațional, sper să nu mă aștept degeaba că văd pe net că acum o apucă pe toamnă să aducă ploile). Oricum avem bilete la tribuna 2, care e semiacoperită, deci nu-mi fac multe probleme, oricum mergem. Yeeeey ;)

Senzația serii a fost reporterul TVR, de care m-am distrat tare bine. Un reporter mai cu “morcov” n-am văzut :)

Cluj, Sport

Nadia, Hagi, Nastase, Țiriac, Andrei Pavel, Bahrami, El Aynaoui, Yannick Noah

8 comentarii

Întâlnire de gradul 3 sau 4 ieri în Piața Unirii la Cluj, un meci demonstrativ intre mai marii tenisului mondial de pe vremuri și câțiva tinerei pricepuți, plus o campanie de promovare a sportului dusă de BRD se pare, au făcut să mă trezesc și să nu știu ce mă așteaptă. Am plecat frumos la școală, apoi mai aveam ceva treaba prin oraș… când văd că se montează un teren de tenis chiar sub statuia lui Matei Corvin. Întreb: “ce fac ăștia aici?” și Clau zice… “a… am uitat să-ți zic, cică vine Năstase și Andrei Pavel să joace ceva meci demonstrativ”… apoi anunț la radio și nu-mi cred urechile când aud toate numele alea pe lângă cei doi menționați de Clau.

Urmarea: am dat o fugă pănă acasă să-mi iau aparatul foto și cărțile pe care aș putea lua autografe și am tulit-o înapoi în centru să văd și eu crema sportului românesc, cei mai buni sportivi ever ai nației noastre și mai câțiva pe lângă.

S-au lăsat așteptați ca niște vedete ce sunt, sau pur și simplu organizarea a lăsat cei peste 150-200 de copii și fani să aștepte să-și vadă idolii, peste o oră, când au ajuns însă toți am uitat așteptarea și ne-am îngrămădit spre autografe. Din păcate meciul demonstrativ a fost foarte scurt și cum toți așteptau să ia un autograf sau să facă o poză cu vedetele, acestea n-au mai stat pe gânduri și s-au pierdut în mulțime.

Recunosc că Hagi n-a prea prezentat interes pentru mine căci l-am întâlnit acu’ doi ani cand și-a lansat al doilea DVD despre cariera sa. Așa că acum eram mai curioasă de Nadia și de Ilie Năstase. Luasem de acasă biografia lui Năstase, cartea lui Chiriă Ar fi fost prea frumos, DVD-ul cu finala Cupei Davis din ’72, Nadia lui Chirilă și Scrisori către o tânără gimnastă scrisă chiar de Nadia și pentru că totuși îmi place Hagi ca om (că e blând și simplu) am luat și DVD-urile România-Columbia (’94) si România-Anglia (’98) ca să mai iau niște autografe și de la el dacă pot. Pe lângă asta îl filasem pe Țiriac și am zis că am echipa de Cupă Davis a României completă, dar să îi luăm pe rând:

Prima dată am mers la Năstase cu biografia sa în mână: “dl. Năstase, îmi puteți da un autograf pe cartea dv.?”, se întoarce morocănos să-și ia carioca și se întoarce spre mine… mai seamnează câțiva fluturași ai copiilor, apoi își amintește și de mine și îmi semnează cartea. Între timp îl observ: e bătrân și speram din suflet să fie mai atrăgător, așa cum am auzit, dar nu este, îm schimb e acel Nasty de care citisem în carte și de care știe toată lumea, puțin înfumurat și cam prea vedetă, oricum a fost cel mai asediat și tind să cred că s-a implicat ceva în organizare. M-am întors apoi să-mi mai semneze și cartea lui Chirilă și DVD-ul cu Cupa Davis, tăcut și oarecum plictist le-a semnat și pe acelea…

Apoi am mers la Țiriac cu cartea Ar fi fost prea frumos… când o vede zice “Eiii… asta da!” și se uită spre mine, m-am bucurat, am simțit că povestea lui Chirilă, despre cel mai minunat moment al tenisului românesc l-a mișcat și a vrut să vadă cine a venit cu cartea… mi-a plăcut. M-am mai întors și la el pentru a-mi semna DVD-ul.

Apoi Nadia, acoperită de fetițe care doreau să fie ca ea, am întins cartea sa Scrisori către o tânără gimnastă, Nadia de Ioan Chirilă i-am dat-o lui Călin (mersi de poze, între altele), când vede cartea lui Chrilă zice: “Ooooo….”, semn că și ea este mișcată de cea mai bună carte despre ea, scrisă vreodată. Plec, dar mă întorc pentru poză, ea stă jos, eu trec de gardian și o întreb: “Nadia, putem face o poză, uite acolo (și arat spre Călin cu aparatul)” Apoi ea zâmbește ca pe podium și eu mă aplec spre ea… Yeeeeeeeeiiiiii AM POZA CU NADIA. Nadia e calmă și foooooarte obișnuită cu autografele.

Mă întorc spre Andrei Pavel, iau autograf, apoi facem poză. Este foarte deschis și sociabil… și arată foarte bine, mai bine decât aș fi crezut. Apoi merg spre Moisescu, Roxana cu picioarele lungi, fac poze și cu ei, apoi mă cam liniștesc căci vorba aia… îi bifasem pe toți… Ba, nu stai… Hagi, hai la Hagi… Eu un DVD, Călin altul, luăm autografe și plecăm. V-am mai zis ce tare mă liniștește figura lui Hagi? E foarte tare omu’ cred că cel mai fără fumuri dintre toți, Domane dă să fie toate vedetele ca el!

Concluzii: WOW, mă bucur că i-am văzut, nu știu când o să mai posibilitatea, dar mi se pare huge că am putut să îi ating și să adresez fie și o întrebare. OK, sunt și ei oameni, dar sunt alt fel de oameni, mie îmi place să le zic mai repede decât vedete, personalități, sunt Zei ai sportului, niște ființe care au ajuns foarte sus, prin muncă, pasiune și geniu. Bun, au profitat maxim de un talent, a fost norocul lor să audă cineva de ei și să-i propulseze, dar exceptând asta, ei sunt niște Zei și da, niște exemple de urmat. Că Nadia e o Megavedetă, că Nasty e Nasty și a adus în tenis ceva ce nu a mai dispărut niciodată “show-ul”, că a fost primul Nr.1 ever, că Hagi e “regele” fotbalului sau că Țiriac e cel mai bogat om din România… hmmm, toate astea parcă pălesc în fața faptului că ei sunt niște embleme autentice românești.

Bine, că Andrei Pavel mi s-a părut really hot, iar Țiriac un om foooooarte de treabă și serios e altă discuție, pe Țiriac jur că l-aș fi luat acasă dar mi-am amintit că la mine pe stradă stăm prost cu parcarea și sincer, sincer, avionul lui nu încăpea :)

P.S. Am ieșit horror în toate pozele, dar mă bazez pe faptul că de data asta, având în vedere lângă cine stau, nu se va uita chiar nimeni la mine :)

Cluj, România, Sport

Raliul Clujului 2011

Un comentariu

Ieri am ieșit la iarbă verde printre mașini, că fix asta îmi lipsea, dar culmea… a fost drăguț. L-am văzut și pe Ponta cu ocazia asta și pe Titi Aur și pentru a mia oară barajul Tarnița. A fost Raliul Clujului de la Mărișel la Tarnița pe o vreme de-a dreptul caniculară, cu foarte puțini oameni care au venit de fapt să vadă raliul, oricum nu se putea sta pe traseu căci locația deși superbă este și destul de periculoasă pentru “gură cască”. Așa că am stat la Finish și am făcut poze, cu mașinile, cu oamenii și cred că cele mai reușite cu peisajul foarte înverzit al dealurilor de prin preajma Clujului. Câteve ore de aer proaspăt și… noxe :)

Anglia

Will, Kate, London, Royal Wedding, Royal Kiss, Beautiful

4 comentarii

Mi-a plăcut mult. TOTUL, dar cel mai tare m-am emoționat când am văzut-o pe ea mergând spre altar alături de tatăl său. Nu o fi acela momentul mult visat al fetei, dar cu sigurantă a fost cel mult visat de tată. Nimic nu mi s-a părut mai uman decât acel moment atât de “fragil”. “Cine a adus-o pe acestă femeie in fața altarului?”, întreabă preotul. Și atunci tatăl care îi ținea ficei mâna o pune în mâna preotului care, o pune în mâna viitorului ei soț.

Mi-a mai plăcut și momentul în care Will întors cu fața spre altar s-a întors spre aleasa lui și când a văzut-o i-ai putut citi pe buze: “You’re so beautiful”, iar ea a zâmbit. Apoi și-au zâmbit tot timpul, cât a durat ceremonia ei și-au zâmbit, iar acel “I will” a fost rostit cu atâta emoție… Oricâte repetiții ai face pentru acest moment el nu poate ieși desăvârșit bine decât dacă este simțit cu adevărat. Am uitat pentru nenumărate clipe că ei nu sunt doar un mire și o mireasă, dar felicitări că într-un fel aparte au reușit să arate fix ca niște anonimi îndrăgostiți.

Cea mai funny a fost scena balconului de la Buckingham în care au urcat, după ceremonie, alături de familiile lor și unde s-au sărutat oficial de două ori, prima dată, după ce Will se vede a o întreba: “Now?” :) Ea este parcă tot timpul mirată când vede atâta lumea strânsă acolo pentru ei, pentru ea. Îi strigă numele, ei i se umezesc ochii, zice WOW în sensul de “mă așteptam, dar parcă nu chiar așa…” Și recunosc că nici eu nu m-am așteptat, eram chiar pe alocuri sarcastică în articolul anterior.

Și soarele strălucește peste Londra mereu mohorâtă. Oare o fi făcut și el repetiții?

Foto

Anglia

Cum o fi să te măriți cu viitorul rege al Angliei?

3 comentarii

Foto

Kate se mărită cu Will, iar el tot ce are interesant pe lângă tronul Angliei este zâmbetul de nota 20 care îi înfățișează toți dinții. Will se însoară cu Kate, iar ea tot ce are interesant pe lângă faptul că poartă pe deget inelul de logodnă al lui Lady Di, este că acu’ 2 ani i-a dat papucii pentru că el nu avea gânduri de însurătoare. Cu alte cuvinte sunt mișto ăștia doi, s-au comportat foarte normal până acum și au așteptat o droaie de ani ca să se ia, semn că… se întâmplă și la case mai mari, ba chiar regale :)

Will a fost mereu ceva mai “elegant” față de bezmeticul de frate-so. El seamănă și la figură și la caracter cu Lady Diana, în timp ce Harry tot îi tat’su, sunt curioasă pe viitor ce boacăne o să mai facă. Will a fost feblețea multora, în special a celor care se visau prințese (deci a majorității femeilor). Will, de azi le lasă pe cele vizate fără obiectul adorației… pentru că el se însoară fix azi cu o “fostă colegă de facultate”.

Kate, fată deșteaptă și bogată, devenită între timp și celebră și sper eu din suflet fericită, îl ia de bărbat pe Will la 30 de ani de când Diana Spencer l-a luat pe “drăguțul” de Charles, sperând de asemenea la fericire și nemurire. I-a ieșit numai partea cu nemurirea și chiar și aceea abia în ’96 și încă mă întreb de ce :( Kate nu va avea aceeași soartă, căci spre deosebire de viitoarea ei defunctă soacră, pe ea familia regală o vrea, făcându-mă pe mine să mă întreb și de această dată de ce și pentru ce, dar nu mai contează.

Zi mare pentru ei și pentru întreaga planetă. O nuntă regală este ceva demn de un film artistic reușit, este o gală, o paradă și o chestie atât de populară încât întreaga suflare a globului va fi măcar pentru câteva secunde/minute/ore cu gândul la ei. Mă gândesc la mireasă și la cât de emoționată trebuie să fie… și cum naiba nu, din moment ce orice mireasă de rând se stresează maxim ca toate să meargă bine in the big day?!? Sunt foarte curioasă să o văd, să-i văd rochia și sunt și mai curioasă de sărutul oficial de după ceremonie.

Din câte am înțeles ea nu-i va jura supunere, nici Diana nu a făcut-o și a intuit bine, sper ca la Kate aceasta mică omitere să fie doar de “hai să fim moderni, ce naiba?”. Am mai auzit și că “minunatul” cuplu regal va merge în voiajul de nuntă în insula Corfu și îmi și pregăteam o mare bilă albă pentru ei, dar după numai o zi am auzit că de fapt vor merge în ceva insule exotice de pe langă coastele Australiei. Ei să fie sănătoși că pentru câteva mii de lire pe noapte oricine îi va primi, chiar dacă nu au rezervări făcute înainte :P

În rest, e minunat să vezi că după ce toate fetele din lume visează să ajungă prințese unora chiar le iese. Și în ce fel…

Noi le urăm, CASTEL DE PIATRĂ (vorba cuiva) ;)

P.S. Dacă cineva ajunge în Anglia în această perioadă și mai găsește pliculețe de ceai ca cele de mai jos, rog frumos să-mi trimită și mie două. La plătesc, evident ;)

Close Menu