Carti

Cele patruzeci de legi ale iubirii (Lacul nu va mai fi niciodată același)

8 comentarii

Titlu: Cele patruzeci de legi ale iubirii

Autor: Elif Shafak

Editura: Polirom, 2011

Traducere: Ada Tănasă

Nr. pagini: 376

Preț: 27, 50 Ron (promoție pe librariaonline.ro)

Am auzit de multe ori, spus sec și aproape de fiecare dată mai mult cu gura decât cu inima, că iubirea schimbă vieți, iubirea de orice fel schimbă vieți de orice fel. Poate am spus-o și eu, la fel de sec și de fără suflet, dar adânc în mine știu că e de fapt un mare adevăr și că deși atunci când spun asta mă gândesc numai la viața mea și știu că fiecare se gândește la viața lui când o spune, aceeași iubire care mă schimbă pe mine sau pe tine, schimbă și alte vieți în jur. Iubirea e un lanț de alte sentimente care îi leagă pe oameni, nu e doar fiorul simțit de unul sau de altul, și cel mai important, iubirea leagă oamenii peste mări și țări, peste ani și veacuri, peste lume și timp.

Scriitoarea de origine turcă Elif Shafak a scris, după mine, cea mai frumoasă carte de iubire din ultima vreme, am respirat-o nu am citit-o, deși nu știam NIMIC despre ea când mi-a adus-o Lili. S-a lipit de mine miraculos cumva și nu am putut să-i mai dau drumul, până nu m-am clarificat cu drumurile protagoniștlor. Cele patruzeci de legi ale iubirii este genul de carte pe care îți vine să o citești cu lantrena sub pătură ca să nu te ia nimeni din lumea ta… și a cărții.

Povestea e formată de fapt din două povești. Una se petrece în zilele noastre și ne-o aduce în prim plan pe Ella, o femeie aparent fericită, cu o familie frumoasă și cu nimic altceva de spus pe fața pâmântului și a doua poveste este cea a legăturii dintre dervișul sufit Shams din Tabriz și marele poet persan Rumi. Cele două povești se întâlnesc într-un mod fericit în carte exact în momentul în care viața Ellei pare că se termină deja înainte de a fi început. Ella, primește manuscrisul unui total necunoscut, Aziz Zahara, care doreșțe să publice o carte, exact despre relația extraordinară dintre Shams și Rumi. Ella trebuie să citească acest manuscris și să-i facă o recenzie pro sau contra publicării lui, de către editura la care lucrează. Pe măsură ce citește cartea și învață despre derviși și legile iubirii inserate de Shams în povestea vieții sale, Ella descoperă cât de nefericită este și cât de puține știe despre iubire, despre pasiune, despre destin și nu în ultimul rând despre viața ei. Legile lui Shams o trezesc dintr-un somn în care s-a complăcut o viață întreagă și mai mult decât atât îi arată că viața pe care o trăiește nu este viața sa ci viața unei femei care niciodată nu a crezut că există o voce a iubirii, o voce pe care oricât a-i ignora-o la un moment dat ea va ieși în calea ta și te va schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut mult începutul acestei cărți și fără să fi știut exact ce vor să spună cuvintele care m-au fermecat am simțit că această carte va curge bine prin venele mele: “Binişor, ţii între degete o piatră şi o arunci în apa curgătoare. Efectul s-ar putea să nu fie uşor de desluşit. O mică încreţitură unde piatra străpunge luciul apei şi apoi un clipocit înăbuşit de vuietul râului din jur. Aruncă o piatră în lac. Efectul nu va fi doar mai vizibil, dar va fi de asemenea mult mai durabil. Piatra va tulbura apele liniştite. În locul în care va atinge apa se va forma un cerc, şi într-o clipită, cercul acela va da naştere altuia şi altuia. Curând undele stârnite de căderea pietrei se vor întinde până se vor face simţite pe întreaga oglindă a apei. Abia când vor ajunge la maluri cercurile se vor opri şi se vor stinge. Dacă o piatră cade într-un râu, râul o va lua ca pe o tulburare oarecare în curgerea sa deja năvalnică. Nimic neobişnuit. Nimic de neînvins. Dacă o piatră cade însă într-un lac, lacul nu va mai fi niciodată acelaşi”.

Și așa fost, după cum vă spuneam. Atmosfera creată de autoare nu are cum să nu miște profund, iar finalul cărții este unul care pe mulți i-a făcut să plângă. Eu am stat doar de vorbă cu niște noduri în gât care și acum în timp ce scriu pot reveni cu ușurință. De ce? Pentru că nu sunt de piatră, ba chiar sunt dintr-un aluat care poate fi mișcat cu desăvârșire de anumite mesaje ce par a-i fi adresate personal și în al doilea rând o poveste bine spusă va răsuna în oricine pregătit să-i afle tainele.

Poate titlul vă sună siropos, poate că este, dar dincolo de titlu, în carte chiar se regăsesc patruzeci de legi, 40 de idei care descriu iubirea în deplinătatea formelor ei. Normal că mi-am notat legile, normal că îmi vine să le lipesc de frigider și zilnic să mă comport asemenea lor. Dar până la urmă ce este normal? N-am lipit lista decât pe inimă la mine și sunt sigură, absolut sigură, că atunci când e nevoie inima va bate în ritmul celor 40 de legi încercând să bată legile firii care de cele mai multe ne fac seci și departe de a trăi din toată inima.

Mai jos mi-am permis să transcriu câteva legi și pentru voi, au fost prea frumoase să le țin numai pentru mine, iar cartea, of Doamne, cartea o recomand așa cum nu știu dacă am mai recomand aici pe blog vreo carte. Lectură plăcută și weekend liniștit dragilor :)

“Orice ți s-ar întampla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Dumnezeu va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.”

“Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriincotro te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă si dincolo de ea.”

“Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e niciun căutator printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.”

“Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalti cu tine, ar trebui să schimbi întai modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

“Când toți cei din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinlăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.”

“Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: “Sunt pregătit să schimb viața pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?  Dacă fie și o singură zi din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă și cu fiecare noua suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar. Exista o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.”

“O viață fără iubire e lipsită de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.”

Muzica, România, Travel

Naturalul antropic – Grădina Botanică “Vasile Fati” Jibou

25 de comentarii

V-am promis duminică o plimbare virtuală prin superba Grădină Botanică de la Jibou, iar acum, odată rezolvate probleme mele cu arhiva foto (paranteză: am revenit la iPhoto, deși tocmai pentru că am vrut să renunț la el, câteva zile nu am avut acces la pozele mele, well… rău cu el, dar mai rău fără el, se pare că e love/hate cu iPhoto) :D nu mă mai reține nimic să vi le arat.

Mie nu mi-a venit să cred cât de frumoasă poate fi această Grădină Botanică și nu mi-a venit să cred că nu am venit mai devreme să o vizitez, căci de la Cluj nu sunt mai mult de 60 de km până în acest orășel din județul Sălaj. Jiboul nu este un oraș mare deloc, poate mulți nici nu ați auzit de el. Are numai 11.000 de locuitori, cu aproximativ 1000 mai mulți ca și Ineul , dar această Grădină Botanică este fără îndoială sufletul și plămânul verde al întregului județ. Este un fel de Rai, așa cum bine spunea și Anda :) Am pus pe Picasa 100 de poze, dar pentru cei care nu au răbdare cu atâtea imagini, vă arat cele mai bune 10, părerea mea, ca să vă puteți face o idee cât de cât clară despre acest loc frumos, dar destul de necunoscut, din Transilvania. Considerați acest articol și ca un foto-eseu…

Acordați măcar o vizită acestui loc minunat din România:

Serele Botanice

Globul Mare – imaginea Grădinii Botanice

Superbii nuferi din interior

O privire peste Grădina Japoneză

Hold on my heart

“Porcul spinos” (da, sunt și acvarii)

Un arici “simpatic” și somnoros

Asta e toamna pe care o căutam

Vorbește Noiembrie!

Drumeț grăbit, mai rămâi puțin…

Sper ca tot mai mulți să ne dăm seama că România merită descoperită, pentru că e frumoasă, pentru că aici, pentru că merită șanse și ne merită pe noi, care să i le dăm…

Bloguri & Blogging, Travel

Cea mai bună călătorie începe cu o răsucire a cheii de contact

32 de comentarii

1986 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 2 părinți tineri, un șofer cu 3 luni vechime și un copil de nici 2 ani care vomita pe bancheta din spate plecau la mare… la Marea Neagra :)

1988 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 4 părinți, un șofer cu 2 ani și trei luni vechime și 3 copii care vomitau pe rând, au plecat toți înghesuiți spre Borsec și Durău, la Cheile Bicazului ne-am coborât că nu putea mașina urca așa… încărcată.

Așa au început călătoriile mele pe 4 roți, cu ai mei prin țară, în lung și-n lat, așa că era o chestiune de timp până să-mi doresc să urc eu la volan și să plec. Mi-am luat permisul la 18 ani, am învățat să conduc pe o Dacia 1310 Gri, apoi m-am șlefuit pe Loganul Albastru al mamei, fără servo, iar de 4 ani am o nouă prietenă, iubire mare, o Kia Rio neagra. Eu sunt Bia cu Kia și a văzut Kia până acum peste 65.000 de km. O iubesc pentru că nu mi-a făcut probleme, dar și pentru că la volanul ei nu mi-e rău, în rest nu mă simt bine deloc în niciun mijloc de transport cu 4 roți. Deci la mine a călători cu mașina e frumos dacă eu sunt șoferul (distanțele scurte nu se pun).

Am făcut multe vacanțe cu Kia și am învățat multe pe parcursul lor, deja sunt în momentul în care dacă mă provoci, în doi timpi și trei mișcări, merg cu tine până la Paris, dacă plătești tu benzina :) Mașina chiar mi-a oferit libertatea de mișcare de care am avut nevoie și cred că a contribuit mult la visul meu de a călători. Am stabilit recorduri personale împreună, am străbătut România într-o singură zi: Constanța-Ineu, am “făcut” Transfăgărășanul, m-a ajutat la un job chiar mai mult decăt ar fi fost nevoie, m-a plimbat și purtat ziua pe unde visam eu noaptea. O iubesc și cred că m-aș îmbolnăvi de ar păți ceva: avantaj EA, mă duce fără să rezerv bilet înainte și mă ia de la scară: avantaj EU.

Cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o împreună a fost de la Ineu și până în Corfu, în Grecia, aici am suferit cel mai mult pentru ea, căci strazile din Corfu îți dădeau impresia că mereu conduci pe contrasens, atât de strâmtuțe erau. A fost o minune că am ajuns cu ea înapoi fără nicio rană, dar cu full casco și tot am tremurat de câteva ori când îmi pliam oglinda să pot trece pe lângă alte mașini. Însă acum asta e doar o altă poveste frumoasă de spus.

Nu știu dacă mașina chiar este mijlocul meu de transport preferat, dar cert este că o fi mijlocul de transport cu care am călătorit cel mai mult și cel mai des și în timp mi-am câștigat lângă ea o încredere desăvârșită în “a ajunge la destinație”. Ca pentru orice alt mijloc de transport și pentru mașină putem găsi laturi negative, dar prefer să vorbesc mereu despre cele pozitive, căci sunt singurele care par a mă ajuta la ceva. Vorba lui Blaga, nu trebuie să luminăm întunericul ca să-l vedem, nu?

Îmi place uneori, mai ales la final de săptămână, să mă trezesc cu dorul de ducă foarte aproape de clipa în care deschid ochii. Atunci ne urcăm în mașină și o luăm pe unde apucăm, am făcut asta de multe ori și ne-am simți de fiecare dată bine. Normal, ai nevoie de multă răbdare la volan, ai nevoie de atenție și de multe ori ajungi la destinație obosit, dacă faci dus/întors în aceeași zi se poate să ai nevoie de o zi de recuperare, dar pe de altă parte merită. Cu mașina te poți opri unde vrei și când vrei, poți schimba planul în ultimul moment, sau dacă te simți capabil mai prelungești ziua cu o oră sau două și destinația pare mai fabricată de tine decât cu orice alt mijloc de transport. Mașina minimizează costuri, dacă iei niște prieteni cu tine se împarte benzina sau motorina, dacă nu, o poți folosi ca și soluție pentru cazare (nu am făcut-o, dar nu e de neluat în seamă). Mașina mi se pare mie, cel puțin mie, mijlocul de transport cel mai accesibil, la îndemână mea oricând. De aceea pentru mine mașina=Kia=călătorie=vacanță=aventură, asta e!

Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziție atunci când mergi în vacanță. Un mare numar de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți: Imperator Travel, Imperator Travel (limba engleza), Placerea de a calatori, Viajoa, Travel Girls, Ioana Budeanu, 1001 Calatorii, Ciprian Caraba, Printre randuri, Cristian Francu, Airlines Travel, Turism Market, Travel with a smile, Dia’s Blog, Totul despre Hostel, SlowRide, Aliceee Traveler, Paravion, Elena Ciric, Trans-ferro, Skirtbike, Hai Hui Stângaci,

Bloguri & Blogging, Cluj, România, Travel

Travel Blog Meet la Touristica Cluj

8 comentarii

Sâmbătă 3 noiembrie ne-am adunat câțiva oameni din Blogosfera de turism, la Polus în Cluj, mai puțin pentru târgul de turism și mai mult pentru a ne cunoaște între noi. Târgul a fost un pretext, dar dacă tot am fost acolo am dat o raită de recunoaștere.

Cu această ocazie m-am reîntâlnit cu Alice de la Enciclopedia Călătorului Independent, dar în același timp am ajuns să-i cunosc și pe Iulian (aka trans-ferro.com) inițiatorul acestei întâlniri, pe Anca (de la novanity.ro), dar și pe Tudor Maxim. A! și de la prietena lui, Anda, am aflat despre Blog de câine :) Probabil primul blog de Travel Dog din România ;) Câinele lor, a se înțelege.

Foto Tudor

În ambianța de la Cafe Uno din Polus am discutat vrute și nevrute despre călătorii, bloguri, oameni și pasiuni și nici nu știu când au trecut 3 ore și mai bine, am uitat de ceva vreme de ceaiul cu mentă pe care l-am comandat și m-am cufundat în conversație cu oameni interesanți. Nu am discutat doar despre travel ci am discutat și despre noi, ca oamenii din spatele blogurilor, ca oamenii care mai fac și altceva în rest, ca oamenii pe care o pasiune i-a adus împreună, dar au descoperit că mai sunt și alte asemănări și se verifică și de data aceasta zicala celebră “cine se aseamănă se adună“. O să-mi amintesc cu plăcere multă vreme, după amiaza și seara de sâmbătă, a fost plăcută și exact așa cum trebuia să fie. Am părăsit Polus-ul la ora la care o ceață grosă, dar vorba lui Iulian “inspirațională” a acoperit tot Clujul pregătindu-l de culcare, sau mai bine zis, de visare.

Foto Anda

Despre Touristica, oare ce să vă spun? Nu a fost un târg foarte animat și am avut din nou, la fel ca anul trecut, senzația că unele standuri sunt cam părăsite. Ce m-a bucurat totuși a fost prezența mai mare a standurilor care promovează regiuni din România, de genul Maramureș, ori Piatra-Neamț, ori Cotmeana, ori Straja… aceste locuri au fost promovate prin standuri proprii ale Consiliilor județene, ori prin ale unor asociații care au câștigat câteva proiecte, aici mai vreau să amintesc de Cetatea Piatra Șoimului de lângă Aleșd, intens promovată printr-un stand frumos și două domnișoare simpatice care ne-au vorbit mult despre proiectul la care lucrează. 

În rest agențiile de turism au avut standurile la fel ca de fiecare dată, fiecare după posibilități. Răsărea ce-i drept cel de la TUI Travel Center, un stand în care s-a investit mult, probabil fără câștigul scontat. I-am mai văzut pe cei de la Christian Tour, Filadelfia Turism, Z-Tour, toate agenții mari cu promovare pe măsură. Au lipsit însă alte agenții mari (sau nu le-am văzut eu, deși la alte ediții le-am văzut) mă refer la EximTur, Paralela 45 sau Mareea.

Ca de obicei la Cluj, cei din Ungaria vin cu temele făcute, standuri frumoase, foarte bine poziționate chiar pe marginea târgului, la aleea spre magazine. Broșuri în muuulte limbi, foarte multe în română și engleză, promovând atât destinații cât și complexe turistice ori doar câteva hoteluri. Îmi place promovarea făcută Ungarei la Cluj și sper să aibă succes și să mai vină la fiecare ediție.

Pentru că ieri am fost plecată, iar sâmbătă după cum vă spuneam am ajuns târziu acasă, nici până în acest moment nu am reușit să răsfoiesc pliantele pe care le-am luat de la târg. Dar intenționez să o fac, chiar dacă nu pentru a achiziționa o vacanță, dar cu singuranță pentru a mă inspira pentru călătoriile viitoare. Mie îmi plac aceste târguri fie și numai pentru asta și voi participa și la viitoarele ediții. Iar în măsura în care timpul ne-o va permite, poate vom mai avea Travel Blog Meet la Cluj de fiecare dată când vom avea și târg Touristica, ce ziceți?

Carti, Franta, Travel, Utile

Parisul de azi, personaj principal în cărți

5 comentarii

J’adore Paris și cum nu pot din motive obiective să trăiesc acolo (așa cum nu pot nici în Toscana, dar asta e altă poveste), m-am mulțumit cu vizitele de până acum, cu mirosul unor parfumuri care mă transportă instant acolo, cu melodiile pe care le aud în capul meu când cineva doar pronunță cuvântul Paris, cu filmele create acolo prin imagini memorabile și nu în ultimul rând cu cărțile care își deapănă poveștile încântătoare pe malurile Senei. Și de cărți nu ducem lipsă, atât de mulți scriitori mai mari sau mai mici și-au plasat acțiunea cărților aici și s-au lăsat inspirați de capitala Franței, încât nu cred să existe oraș mai prezent ca Parisul în lumea cărților.

În acest articol nu mă voi referi însă la romanele clasice și celebre, în genul Notre Dame de Paris a lui Victor Hugo, sau la Povestea a două orașe a lui Charles Dickens, ci la cărțile scrise în prezent de cei sau cele care ajunși în Paris au construit povești contemporane pe baza Parisului sau și mai interesant și-au scris povestea călătoriei și vieții lor la Paris. Mă voi referi așadar la cartea de călătorie (adesea biografică) scrisă în Parisul zilelor noastre. Aceste cărți mă fac parcă să merg visând și vibrând și eu către orașul luminat de iubirile eterne ale oamenilor. Mă cuceresc aceste cărți, unele sunt motivaționale, altele amuzante, altele scrise cu dor și cu stinghia inevitabilei părăsiri deasupra capului, altele haioase, ale celor cu greu integrați în viața pariziană (în special americani), iar altele pur și simplu povești mai mult sau mai puțin profunde inspirate poate din două zile ploioase petrecute la Paris într-o cafenea de pe bulevardul Saint Germain… Ăsta e Parisul pe care eu îl caut mai nou în toate cărțile pe care le citesc, Parisul real, accesibil, Parisul văzut prin ochii cuiva ca mine, dar totuși puțin mai norocos… norocos printr-o experiență pariziană mai complexă.

Parisul de azi în cărți la zi:

Normal că lista poate continua și chiar vă rog să o faceți dacă aveți în minte un titlu care merită recomandat.

Foto

Dar, desigur, nu pot ca măcar printr-un link să nu vă trimit și la marile romane cu Parisul în prim plan, am găsit în acest sens un articol foarte bun în The Guardian: 10 of the best books set in Paris, care numai bine mi-a reamintit că am acasă Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog, probabil aceasta va fi următoarea carte despre Paris pe care o voi citi. Dar, din una în alta, după ce m-am inspirat de la Amazon pentru lista de mai sus, am mai găsit două locații pe net cu liste fenomenale. Prima este Books About Paris, de la GoodReads cu nu mai puțin de 258 de titluri, iar a doua lista de pe Slow Travel France, adorabilă :)

Iar la final câteva cuvinte despre Paris, culese cândva ce pare de multă vreme, dintr-o carte scrisă de și mai multă vreme, dar care a venit în viața mea fix când mă pregăteam pentru prima vizită la Paris: “Parisul este triumful de piatră al rațiunii și fanteziei omului. Parisul este o realitate sprirituală, puternică, vie, în care trebuie să intri încet, singur ca într-o Catedrală fără duhovnic. Trebuie să te abandonezi curiozității și bucuriei tale“. (Eugen Simion – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian)

Carti, Italia, Travel

În Toscana și prin lume cu Frances Mayes

20 de comentarii

Cine nu a văzut filmul Under the Tuscan Sun, să-l vadă de urgență :) Așa poate va afla și cine este Frances Mayes, dar mai cu seama va afla care e faza cu Toscana în toată povestea care a făcut-o celebră pe această scriitoare americană. Dacă ați văzut filmul sunteți deci, în temă, dacă nu, nu mai aștept și vă zic eu trei vorbe.

Frances Mayes este o scriitore și în prezent profesor universitar american, care după ce cumpără, renovează și trăiește o vreme într-o vilă abandonată din Cortona, scrie o carte senzațională despre Italia, dar mai cu seamă despre Toscana. Cartea stă și la baza filmului mai sus amintit, carte, care este autobiografică și care îi aduce celebritatea. Asta se întâmpla prin 1997, dar în timpul acesta Frances își descoperă și adevărata pasiune; călătoriile, iar de aici se nasc cele mai frumoase cărți ale sale. Normal, nu le avem în română, dar în engleză le găsim pe Okian (nu pe toate așa că vom completa lista cu Amazon).

Inutil să vă spun că îmi doresc toate aceste cărți cu ardoarea copilului mic care se dă de pământ că vrea ciocolată înainte de masă, but wait, cred că aș putea face și asta :D

Cum să o citim pe Frances Mayes:

Under the Tuscan Sun: At home in Italy (1996)

Bella Tuscany: The Sweet Life in Italy (1999)  – continuarea romanului autobiografic Under the Tuscan Sun

In Tuscany (2000) – completând cu succes Trilogia Toscana

Însă Frances Mayes nu se oprește nicidecum aici, continuă să scrie despre Toscana, dar și despre alte destinații vizitate și “testate”:

Pe lângă toate acestea scrie poezii și beletristică ce nu au legătura cu marea ei pasiune, însă mai dedică Toscanei un event: Tuscan Sun Festival.

Ah, și mai sunt atât de multe cărți MINUNATE pe aceste subiecte pe Amazon, că dacă mai stăteam 2 minute jur că mă îmbolnăveam de inimă :) Așa că vă salut sănătoasă… încă și cu un dor nemărginit de Toscana.

Cluj, România, Travel

Touristica, 2-4 noiembrie 2012, Polus Center, Cluj-Napoca

6 comentarii

Cine vine la târgul de vacanțe de la Cluj? Eu cred că voi merge vineri după-masa și sper să nu fiu la fel de dezamăgită ca anul trecut, când nu mi-a plăcut aproape nimic din ce s-a întâmplat acolo, decretând că târgul de primăvară, când se pregătesc oferte proaspete pentru vacanța de vară, este muuuuult mai bun. Dar să vedem, măcar ceva pliante și oferte colorate tot sper să găsesc pe acolo.

Mai jos puteți citi comunicatul oficial primit din partea Libero Events, organizatorii acestui târg de turism, care după cum spun ei, este cel mai mare eveniment de profil organizat în afara capitalei:

Între 2 și 4 noiembrie 2012 se deschid porţile celei de-a șaptea ediții a Târgului de Turism Touristica,Polus Center, Cluj-Napoca.

Dacă vara aceasta a fost una din cele mai profitabile pentru litoralul românesc, numărul de turiști cazați în stațiunile de la noi fiind unul record, aceeași situație se anunță și în ceeea ce priveşte sezonul de iarnă. Investiţiile în stațiunile montane, proximitatea și timpul scurt în care turiștii se deplasează spre munte sunt doar câteva din motivele pentru care aleg și iarna aceasta România. De altfel, România este și cea mai promovată destinație la acest târg, zeci de primării sau reprezentanțe turistice participă în cadrul evenimentului pentru a-și  promova facilitățile oferite în aceste zone.

Dincolo de România, destinațiile clasice de ski Austria, Bulgaria, Italia, Slovacia sau Franța rămân și anul acesta în topul preferințelor  iubitorilor de zăpadă. Lungimea pârtiilor și facilitățile îi îndeamnă pe turiști să aleagă Austria, Italia sau Franţa, unde regăsesc complexe de ski cu zeci de kilometri de pârtie, iar pentru cei care caută preţuri accesibile se îndreaptă spre Bulgaria sau Slovacia. Pentru iubitorii de SPA, destinaţia preferată rămane şi în acest sezon Ungaria, datorită facilitaţilor oferite de zecile de staţiuni, multe dintre ele aflate chiar în apropierea  zonei de vest a ţării noastre. Dacă ideea vă surâde, mai jos regăsiţi câteva oferte atractive:

 Ceva special de Crăciun?

Pentru cei care işi doresc ceva deosebit pentru vacanţa de Crăciun pot opta pentru un sejur la Moş Crăciun acasă în Finlanda, la Rovaniemi, unde un sejur de 5 zile cu demipensiune, transport inclus şi toate taxele incluse, un sejur ce poate fi achiziţionat la preţul de 1769 euro/persoană.

Ce oferte de Revelion găsim la târg?

Austria, ţara care atrage cei mai mulţi turişti români în perioada Revelionului, oferă  variante de cazare în Viena, într-un hotel  de 3 stele cu mic dejun inclus, fără transport, la un tarif de 299 euro/persoană pentru 5 zile în capitala Austriei. Dacă alegeţi una din staţiunile montane tarifele pentru Revelion pleacă de la 130 euro pentru 4 nopţi de cazare în apartamente fără masă şi transport.

Bulgaria işi atrage turişti în perioada revelionului cu tarife începand de la 24 euro/pers/noapte cu demipensiune  pentru cazare în hotel de 4 stele şi transport individual. 

Dacă alegeţi Antalya (Turcia) preţurile pleacă de la 450 de euro de persoană pentru un sejur de 6 zile cu bilet de avion inclus, cazare all inclusive intr-un hotel de 5 stele, iar dacă optaţi pentru o altă staţiune frumoasă, cum ar fi Bodrum preţurile sunt ceva mai accesibile, un sejur de 6 nopţi de cazare all inclusive dar  fără transport pleacă de la un tarif de 250 de euro de persoană  pentru un hotel de patru stele.

Pentru cei care vor să plece departe de frig într-o zonă  călduroasă  recomandarile  noastre sunt destinaţiile precum Sri Lanka, Africa de Sud, Kenya sau Brazilia. Pentru Africa de Sud spre exemplu găsim oferte promoţionale începand de la  1675 euro de persoană  în hotel de 4 stele cu mic dejun inclus şi bilet de avion pentru un sejur de 9 nopţi.

După sărbători

După 5 ianuarie preţurile pentru Austria, pleacă de la tariful de 193 euro de persoană în zona Tirol cu transport inclus, dar fără masă. Pentru Bad Gaste în cele mai bune tarife pleacă de la 178 euro/pers pentru un sejur de 7 nopţi în apartament de 4 stele, fără masă  şi transport.  În Kaprun pentru un sejur de 8 zile intr-un apartament de 3 stele, veţi plăti 238 euro/pers fără  transport, dar cu mic dejun inclus.

Bulgaria, una din cele mai accesibile destinaţi  de ski şi va poate oferii  vacanţe cu tarife începand de la 25 euro/pers/noapte  într-un hotel de 4 stele in Borovits, cu demipensiune şi transport individual.

În Elveţia, tarifele pentru hotelurile de 3 stele pleacă de la 66 euro/pers/noapte cu demipensiune şi transport individual in Saas Fee, una din cele mai frumoase destinaţii din ţara cantoanelor.

Dacă vă gândiţi la o croazieră, una din cel mai bune oferte pe care le gasiţi în această perioadă este o croazieră în Caraibe, pe vasul MSC Lirica. Tariful est de 399 euro/persoană/sejur cu pensiune completă, plecarea fiind din Martinica în perioada decembrie 2012-februarie 2013.

Târgul de Turism Touristica se află la a şaptea ediţie, fiind cel mai important eveniment de profil din afara Capitalei, reunind peste 50 de expozanţi la fiecare ediţie. Ediţia de iarnă aduce reduceri  în cadrul târgului atât pentru ofertele din perioada sărbatorilor cât şi după revelion. Mai multe informţii despre programul evenimentului puteţi găsi pe www.touristica.ro .

Close Menu