Adevărul este că îmi căutam un moment propice să vă povestesc despre Bergamo. L-am lăsat să aștepte (deși ați văzut deja pozele) așa cum l-am lăsat să aștepte și în timpul escapadei italiene. Dar azi m-am gândit la el mult, mult de tot. M-am gândit că aș vrea să văd ceva nou, să mă rup de peisajul de aici de la mine. “Da ai mai fost plecată”, o să-mi spuneți și da, am mai fost, dar în ultima vreme parcă tot ce văd în jur seamănă cu ce am mai văzut. Deși e frumos la mine în Florești și Clujul e la fel de senzațional ca întotdeauna, mi-e dor ceva nou, de ceva inedit, de o așezare frumoasă, de o cafenea drăguță în care să nu mai fi intrat, o stradă nouă pe care pașii mei să calce etc. Cred că ați pățit și voi așa ceva.