Am descoperit Instagram-ul târziu, foarte târziu. Știam de existența lui, dar cumva nu-i vedeam rostul. Sau nu-mi vedeam rostul unui cont acolo. Încă un cont undeva, mă gândeam. Apoi am înțeles că e vorba de pozele făcute cu telefonul (doar cu telefonul) și că e contectat cu Facebook-ul (dacă dorești), că e și el o rețea de socializare și încă una foarte populară (așa de populară că Facebook l-a și cumpărat). Apoi brusc toată lumea avea cont acolo, mai puțin eu :)
Și a mai trecut o săptămână de când am lăsat Londra în urmă. Mă gândesc la ea des și mai mult decât atât, de fiecare dată când văd câte un autobuz roșu la TV sau alt simbol bătător la ochi (și văd des că trebuie ilustrate cu ceva știrile despre noi episoade din The romanians are coming) zâmbesc cu subînțeles :)
După ce am văzut cât de bine am rezonat la articolul Cele mai frumoase 15 străduțe pe care le-am văzut în Europa, am copt un articol pe același calapod, un Top 10 piazzette drăguțe pe care le-am văzut pe bătrânul continent. Din nou un diminutiv, pentru că nu veți vedea în cele de urmează piețe mari, aglomerate și celebre ci piețe micuțe, cochete, înghesuite undeva între străzi înguste și uneori necunoscute.
Scriu acest articol în miros de ceai de trandafiri și mă gândesc că da, poate începutul lui martie chiar este despre Ea, despre femeie. Început al celui mai parfumat și blând anotimp, cu un soare ce zâmbește din senin și sub care iarba începe să crească și uneori cu o ploaie măruntă de tristețe nebună și de neînțeles. Care anotimp ar putea fi mai potrivit cu firea femeii, dacă nu acesta?
Am trecut și peste cele câteva zile de somnolență date de zborul târziu și turbulent, oboseala acumulată în deplasare, ziua domnului C. și nu o să vă vină să credeți, diferența de două ceasuri dintre Anglia și România. Mda, mă trezeam la 5 jumate la Londra și ba să mai pot dormi, iar aici sunt arici pe la 7 jumate când teoretic ar fi ora mea de trezire :) Dar, după toate astea, iată-mă face to face cu amintirea Londrei, așa cum am descoperit-o eu.
… îmi pare nepotrivit :) După 7 zile de Londra, că 2 au fost pe lângă ea, stau și mă gândesc ce impresie mi-a lăsat acest oraș extrem de diferit față de ce îmi place mie în general, acest oraș pur și simplu colosal, care a venit aproape de niciunde în peisajul lunii februarie. Sigur, aș putea la repezeală să spun “Mi-a plăcut!” și apoi să vin cu argumentele, dar în acest moment încă mă gândesc la argumente, încă mai procesez și tocmai de asta, primele impresii vin ca un fel de încălzire, până îmi dau eu seama ce a vrut Londra de la mine ;)
Ready for a new day in London!! Până atunci câteva poze de ieri, din ziua care foarte greu va putea fi bătută anul acesta la capitolul mers pe jos, fotografiat, privit, descoperit și alte activități dintr-o zi specifică mie în deplasare. Presimt un bildungsroman despre mine prin Londra :)