Carti

Fur despre cărți, cerșesc pentru cărți.

4 comentarii

Evident lepșe și comentarii, că doar altceva ce aș putea fura sau cerși :D
Nu ştiu cum se întâmplă de găsesc tot la Tomata leapşe super despre cărţi (adică știu cum , fata citește), asta după ce cam acu 3 săptămâni tot de la ea am furat una şi tot despre cărţi. Ce e şi mai interesant e că se pare că la fel ca data trecută şi ea a furat-o (acum de la Cinabru). Ne cad cu tronc astea pe care nu le primim? :))

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Cea mai bună carte se modifică odată cu vârsta. La 10 ani Vrăjitorul din OZ, la 15 ani Enigma Otiliei, la 20 de ani Departe de lumea dezlănțuită, acum la 24 aș zice La fel de iute ca dorința

2. Ai făcut cadou cărți?
În ultimul timp nu, dar când eram mai mică da.

3. Care este viitorul literaturii?
Strălucit. În ultimul timp am observat că lumea se întoarce la lectură, probabil dându-şi seama că nimic nu o poate înlocui.

4. În ce limbi ai citit cărți?
Per ansamblu în română, dar aş putea citi şi în engleză, franceză şi chiar spaniolă.

5. Ce cărți “celebre” nu ți-au plăcut?
Una celebră autohtonă ar fi Concert de muzică de Bach-Hortensia Papadat Bengescu și una atât de celebră încât lumea o să mă înjure Călătoriile lui Gulliver

6. Ce țară a produs cea mai bună literatură?
La primul impuls aș zice Anglia, dar la o gândire mai profundă (și sentimentală) zic America de Sud.

7. Iei notițe din cărțile pe care le citești?
O, da. Tot timpul îmi notez citatele care îmi plac, de curând mi-am și luat de la Diverta o agendă cartonată superbă (și scumpă), foarte colorată în care notez cu drag tot ce-mi place.

8. Cam câte cărți ai citit până acum?
Dacă se contabilizează și cărțile de poezii, teatru și filosofie chiar nu știu. Cât despre romane, nuvele, povești, povestiri, jurnale, memorii, corespondență, undeva peste 250, ceea ce știu că nu e mult, dar am doar 24 de ani, nu?

9. Cu ce cărți ai dormit în brațe de plictiseală?
Uite cu ultima, Călătorie până la capătul camerei.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Cred că am mai zis undeva. O carte bună cu o poveste extraordinară, reală sau ficțională constituie o altă viață pe care ți-e dat să o trăiești gratuit.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumparat-o?
Nu prea cumpar carti scumpe, sincer mă orientez la promoții. Dar fără îndoială că cele primite, mai ales albumele gen 100 Cele mai frumoase orașe din lume, sau 100 Cele mai frumoase catedrale ale lumii sar de 150 de lei

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Cel mai tare final al unei cărți este cel care te face să crezi că acolo începe defapt cartea. Și văzând filmul cred că cel mai tare va fi cel al cărții pe care o citesc acuma Dragoste în vremea Holerei-Gabriel Garcia Marquez

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Plăcerea de a te povesti ție însuți-Julien Green. Și după ce am citit cartea am citit pe un blog (din păcate nu mai rețin al cui era) că această carte s-ar afla printre cele nuștiucâte de citit într-o viață.

14 Care scriitor te-a influențat cel mai mult ?
Pentru că mi-a dat ocazia să-l descopăr pe Blaga, să-l cunosc, să-l îndrăgesc, deși nu poate fi considerată scriitoare Dorli Blaga merită toate aprecierile mele, mi-a influențat modul de gândire cred.

15. Cât de repede citești o carte?
Dacă îmi place și am timp o carte de 200-250 de pagimi o termin într-o zi (câteva ore), dacă nu-mi spune mare lucru trag de ea multă vreme.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Literatura nu cred că și-a propus vreodată să schimbe lumea, iar dacă și-ar fi propus probabil s-ar fi răzgândit.

Carti

Călătorie până la capătul camerei

Niciun comentariu


278 de pagini și tot atâtea motive de plictiseală, de numărat cuvintele până la punct, de numărat paginile până la capitolul următor, de privit lung spre fereastră, etc. Trebuia să fi renunțat la ea după primele 30 de pagini dar am zis să-i mai acord o șansă. Și așa am ajuns la 100 și ceva de pagini când era de-a dreptul stupid să nu merg până la capăt.
Autorul, Tibor Fischer născut în Anglia din părinți maghiari a devenit foarte popular datorită cărții “N-o citi dacă ești prost” editată de Humanitas în aceeași colecție ca și cartea de față. Colecția intitulată sugestiv “Râsul lumii” m-a cam întristat mai ales că citisem ceva fragmente și din “Peripețiile coafezului”, la fel de “interesantă”.
“Călătorie până la capătul camerei”este un fel de antiroman picăresc. “Eroina” Oceane este o tânără din Londra zilelor noastre cu o mare dorință de a călători dar cu o lene ancestrală. Călătoriile sale sunt cel mult virtuale, calculatorul și personajele bizare sunt cele care îi populează voiajele. Astfel Oceane se trezește din Finlada, în propria bucătărie pregătind niște paste ori din Japonia în fotoliul din sufragerie în care trage un pui de somn. Lucrurile se complică când primește o scrisoare de la un fost iubit mort în urmă cu 10 ani. Ce decurge de aici e de-a dreptul fără noimă. Ne sunt povestite întâmplări din aventura ei în cluburile de noapte din Barcelona, apoi ne trezin datorită lui Audley (care pare un fel de alter ego al ei, deși practic nu e) pe câmpurile de luptă din Iugoslavia, iar la final naiba mai știe că m-am pierdut total undeva pe Insula Scufundată.
Spre sfârșit totuși, câteva citate demne de notat m-au scos din amorțeală, dar nu suficient ca să reabilitez romanul. Speram sincer să-i găsesc ceva, ceva care să-mi demonstreze că am făcut bine că l-am citit, dar neh…
Momentam singura carte care îmi face cu ochiul din această colecție e cea a lui Martin Page “M-am hotărât să devin prost”, dar sincer n-am să mă arunc imediat asupra ei. Aș fi curioasă să știu dacă cineva a fost încântat de “Călătorie până la capătul camerei” și mai ales, oare de ce ?!? :D

Diverse amestecate

E mijlocul săptămânii. Cum stați?

Un comentariu

Observ de-o vreme încoace că miercurea mi se bulucesc cele mai multe evenimente “ciudățele” din săptămână. Poate și din cauză că miercurea am drumul obligatoriu la școală unde petrec cam 8 ore (deci cel mai mult având în vedere că în rest stau cam max. 4 ore).
Miercurea trecută am spart oglinda mică din baie (aia cu care ma uitam să văd dacă îmi stă bine freza în spate). Am scăpat-o în vană ca bleaga, pentru a nu știu câta oară, numai că de data asta a sărit o bucată din ea. Da, știu “enșpe” ani de ghinion cu cioburi care cică aduc noroc. Tot miercurea trecută în plin centru Clujului printre eternii “romi” care bântuie în încercarea de a primi “1 leu pentru Atheneu”, o țigancă m-a întrebat dacă vreau să-mi ghicească. M-am șocat, dar asta nu e tot, luni, am întâlnit alta (sau poate tot aia că nu i-am reținut fața) care și-a oferit aceleași servicii. Mă rog, oare vrea cineva să-mi spună ceva?!?
Miercurea asta am observat că din cauza crizei probabil băncile nu mai au aer condiționat. Am fost de exemplu la Transilvania să plătesc niște facturi și sincer m-am sufocat de cald în condițiile în care am stat la rând într-un spațiu plin de oameni iar afară erau 30 de grade. În Piața Muzeului pe lângă târgul meșterilor populari sau ce era ăla, niște liceeni isterici erau disponibili spre ceea ce pancartele lor ziceau – “Free Hugs”. Ok. Ce e asta? Inițial am crezut că e mișcare/paradă gay, cu care by the way nu am nimic, dar Free Hugs? Wtf? Am reușit să mă strecor prin mulțime.
La “Humanitas” au promoția cu “2 plătești, 1 primești” cam de când au deschis librăria, dar numai azi am profitat de ofertă cumpărând 3 cărți pe care le doream de-o veșnicie. Și apropo mi-am dat seama că în ultimul timp mi-am luat cam multe cărți și ar trebui să o las mai moale.
Și cireașa de tort.
Azi, după ce-l iau pe Clau de la lucru mergem la Cora la cumpărat de-ale gurii. De vreo lună zace chiar la intrare un aparat din ălă (nu-i știu denumirea exactă) cu un fel de manetă cu care poți agăța jucării de pluș, pe care dacă reușești să le duci până la “orificul” din stânga le câștigi, cum ar veni, (vorbesc ca o 3 years old girl, dar altfel nu știu să explic asta). Ei bine n-are rost să zic că mi-am dorit mereu ca cineva să câștige o jucărie din asta “pentru mine”. Oricum credeam că-i imposibil, că e o făcătură, că nimeni nu a reușit să scoată vreo jucărie de acolo, cu atât mai mult că sunt din alea scumpe de la Disney, peste 100 de lei bucata dacă ar fi să le cumperi. Că să poți juca te costă 5 lei. Ei… superinteligentul meu prieten :) a reușit (din 2 încercări ce-i drept) să-mi câștige unul din piticii Albei ca Zăpada. Sunt atât de încântată că nu-mi mai încap în piele. Am cel drăguț pitic din lume la propriu “Bashful”. După aia ne-am distrat de numa de un tip săracu’ care a încercat și el, dar nu s-a prins care-i ideea aparatului și, nema jucărie :(
Cam acu o lună, într-o miercuri, cum altfel, cineva încerca să mă lămurească să intru în politică, dar chiar nu are rost să povestesc așa o grozăvie.
Voi?

Carti

La fel de iute ca dorința

12 comentarii


Îmi caut cartea asta de luni de zile. Încă nu-mi vine să cred că o am și am citit-o, încă nu-mi vine să cred că am citit-o abia acum. “La fel de iute ca dorința” cartea Laurei Esquivel, scriitoare mexicană cunoscută pentru faimoasa “Ca apa pentru ciocolată” (pe care n-am citit-o încă) este o dedicație pentru tatăl său, telegrafist într-un oficiu poștal la fel ca și eroul cărții.
Stau și mă gândesc ce aș mai putea spune despre o carte care mi-a adus lacrimi în ochi…ce să mai zic despre o poveste de iubire romantică? Că doar iubirile neîmplinite sunt romantice? Nu, nici vorbă, se demonstrează contrariul. Mai bine spus e greu să-ți găsești cuvintele dorind să descrii un roman despre puterea cuvintelor.
Jubilo Chi, personajul central duce la rang de arta comunicarea între persoane (se metaforizează ceea ce numim “a fi pe aceeași lungime de undă”), în copilărie din momentul în care a făcut ca mama și bunica sa să poate conviețui sub același acoperiș până la felul în care își trăiește ultimele luni de viață, bolnav și neputând să articuleze cuvintele. Toate acestea împletite cu povestea de dragoste dintre el și soția sa pe parcursul a 52 de ani. Povestitoarea, fiica lui (în roman Lluvia) descurcă ițele unei istorii de familie complicate, dar în același timp terbil de aprinse: frustrări, compromisuri, sentimente extrem de puternice, o încărcătură erotică aparte (aș zice eu de sânge latin), vină, toleranță, gelozie toate incredientele de succes pentru o carte, cu atât mai mult inspirată din viață.
“Cât timp ia dorinței să trimită semnalul corect și cât timp trece până când răspunsul așteptat ajunge înapoi? Sunt multe variabile la mijloc, dar ceea ce nu se poate tăgădui este că întregul proces începe cu o privire. Ea deschide un drum, o cale sugestivă pe care mai târziu, îndrăgostiții o vor străbate de mai multe ori.”
“Ceea ce contează până la urmă, e ca cineva să trăiască în continuare în amintirile celorlalți datorită puterii de -a transforma- pe care o au cuvintele sale.”
Nu ratați cartea aceasta, garantez că o veți recomanda mai departe :)

P.S Acest articol participă la concursul Tamada.ro Promovez Lectura. Aş avea nevoie de minim 20 de comentarii de la persoane diferite. Aşa că cerşesc…pentru nişte cărţi. PLS :D

Muzica

Mister Eurovision – SAKIS ROUVAS

5 comentarii

Nu-mi stă în fire să contemplez mai mult de 1 minut la un bărbat, dar aseară în timp ce urmăream “mirificul” Eurovision (pe care apropo l-a câștigat Norvegia cu o melodie ciudățică, iar preferata mea Islanda s-a clasat a II a, yeeeey) am rămas cu privirea mai mult decât trebuia pe reprezentantul Greciei– Mrs. Sakis Rouvas- care pe lângă faptul că arată cum arată la cei aproape 40 de ani s-a mai și născut în Corfu…Zeii ăștia, mama lor…
Așadar se pare că domnul în cauză, despre care până aseară nu știam mai nimic e cel mai popular artist din Grecia, a mai reprezentat țara la Eurovision prin 2007 (nu știu cum de nu l-am remarcat atunci) și este cum atlfel dacă nu un sex simbol printre artiști. Nu mai știu pe ce loc s-a clasat Grecia, pentru că oricum altă țară înafară de Norvegia nu a mai contat, ea câștigând ediția din acest an cu cele mai multe puncte strânse ever de o câștigătoare.
Acestea fiind spuse mi-am permis să-l consolez pe dragul de Sakis, cu premiul de Mister Eurovision și să-l îndemn să participe și în alți ani, că dacă nu auzim muzică bună la acest concurs măcar să ne clătim ochii :D

Sursa Pozelor

Filme

Câteva cuvinte despre câteva filme

Un comentariu

Am văzut câteva filme și n-am avut timp să scriu despre ele la momentul potrivit. Acuma s-au strâns și le reunesc pe toate într-un post.


W
“W” filmul lui Oliver Stone se vrea un documentar/satiră politică cu implicații biografice la adresa fostului președinte american George W. Bush. Distribuindu-l în rolul principal pe Josh Brolin, Oliver Stone face o treabă excelentă pentru că pe lângă asemănarea fizică izbitoare dintre actor și personaj, rolul “președintelui comic” îi vine ca o mănușă lui Brolin. Și ceilalți actori sunt aleși pe sprânceană, de exemplu Richard Dreifuss în rolul lui Dick Cheney sau Thandie Newton în rolul Condoleezzei Rice. Deși mă așteptam sincer să râd cu lacrimi nu a fost chiar așa. Sunt faze uimitoare despre cunoscuta prostie a lui Bush, dar în același timp sunt lucruri puse într-o asemenea lumină care nu te face chiar să râzi, ba din contră. Apoi la un moment dat filmul a început să mi se pară plictisitor plus că a ținut bine peste două ore. Ce mi-a displăcut cel mai tare este faptul că s-au trecut cu vederea aspecte importante din “domnia” lui W.


ICE AGE 2
Am văzut Ice Age 1 prin 2003 și mi-a plăcut atât de mult încât abia am așteptat să apară 2-ul. Ideea e că am făcut rost de el într-o calitate foarte proastă și de fiecare dată când încercam să-l văd mă stresa calitatea imaginii. Așa că am amânat la nesfârșit vizionarea lui. Cam acu o lună însă, mânată de faptul că prin iulie va apărea Ice Age 3, am decis să caut 2-ul și să-l văd. Mie mi-a plăcut, pentru că mie îmi plac la nebunie desenele animate. Clau zice că a fost mult mai prost decât primul și e tare curios cum va fi 3-ul. Oricum Syd rules…și am auzit că noul film va apărea 3D, deci nu-l voi rata.


THE RIGHT STUFF
Uite un film pe care sigur nu-l vedeam dacă nu insista Clau. El a postat pe Starlog. imediat după ce l-am văzut. Pentru mine filmul a fost o revelație, chiar am zis că simt că nu am văzut degeaba filmul, n-am pierdut 3 ore așa cum poate aș fi considerat la un alt film. Se face că după Apollo 13, mi-am deschis apetitul pentru filmele de genul acesta. The Right Stuff este un must pentru cei pasionați de “:drumul omului către stele”. Distrbuiția este grozavă: Ed Harris, Denis Quaid, Fred Ward, Barbara Hershey, Veronica Cartwright, toți semănând foarte bine cu personajele (aici este vorba de persoane de fapt), pe care le-au interpretat. Filmul merită văzut.


STAR TREK
Iar noroc cu Clau, dar… poate totuși prin actorii ăștia fantastici care joacă în el remarcam filmul și altfel. Oricum pe Starlog există o postare demnă de un adevărat fan. Așa că eu nu pot să zic decât că mi-a plăcut și pentru mai multe informații vizitați blogul Fan…aticului :))

Neaparat de văzut la Cinema.


NAKED GUN
Sunt la a doua tentativă de a urmări filmul acesta. E o comedie spumoasă pe care o gustă toată lumea, dar eu tare greu m-am urnit spre ea. Oricum duminica trecută pe fondul oboselii ce mă chinuia m-am destins cu acest film. Recomand să fie vizionat cu un grup de prieteni, pentru că pe lăngă hohotele de râs cauzate de film s-ar putea să râdeți și de reacțiile din jur, ceea ce ar spori comicul de limbaj și situație. Și OMG, Leslie Nielsen is really good…

RELIGULOUS
Documentarul religioso-comic nu e pentru cei care nu s-au îndoit niciodată, dar ar fi pentru cei care se “indoiesc” tot mai des. Extrem de inteligent realizat, filmul are bază religia și credința oarbă în ea. Este dur dar în același timp foarte amuzant, problemele sunt tratate într-un fel de-a dreptul hilar. Oricum pentru americani are importanță mai mare, la ei cred că există diferite secte pe o singură stradă, e o exagerare mult prea evidetă. Mi-am dat eu seama așa că uneori se comportă precum copiii care își iau jucăriile și pleacă. Adică unul dintr-o religie se supără și face el alta după bunul plac…stupid. Spre finalul filmului există o replică controvesată: “Ca omenirea să supraviețuiască religia trebuie să dispară”. Ce ziceți?


MARADONA
Sârbul Emir Kusturica a dorit un film documentar despre viața “celui mai mare fotbalist al tuturor timpurilor” și pentru asta în 2005 pleacă la Buenos Aires pentru a-l cunoaște pe “Dumenezeul Fotbalului”. Dacă la început nu știa cum să se apropie de el pe parcurs au ajuns prieteni și astfel s-a creat cel mai bun film despre un sportiv făcut vreodată. Interesant este că regizorul sârb a surprins exact perioada de maxim declin a lui Mardona. Dependența de droguri l-a făcut să ajungă la un pas de moarte și numai o minume a făcut ca el să scape cu viața în urma unei supradoze. În film descoperi un Maradona cu oarecare urmă de regret: “Emir îți dai seama ce mare aș fi putut să fiu dacă nu era cocaina?” Oricum ultima jumătate de oră din film e foarte bună, demonstrează că de la Dumnezeu la Nimic e mai puțin de-un ȘUT.

Filosofari

Vreau să…

3 comentarii


Vreau să fiu undeva întinsă la soare cu o carte în față.
Vreau să aud marea și nimic altceva, poate doar respirația mea liniștită.
Vreau să simt cum mi se prăjește pilea sub razele soarelui.
Vreau să râd cu gura până la urechi gândindu-mă la lucrurile care mă strează.
Vreau să mă prindă fără umbrelă o ploaie caldă de vară pe malul mării.
Vreau să privesc apusul fără regret și răsăritul fără teamă.
Vreau să alerg între doauă stânci aflate la mare depărare una de cealaltă.
Vreau să opresc cea mai frumoasă clipă numai pentru mine.
Vreau să mă trezesc pe un pat mare, alb, lângă o fereastră ce-mi arată în depărtare orizontul.
Vreau să cred că în dimineața aceea am să-l pot atinge.
Vreau să simt vântul călduț aducându-mi nisip în păr.
Vreau să beau un latte macchiato și să mănânc un cheesecake la o terasă pe plajă.
Vreau să-mi pictez starea asta pe pânza minții.
Vreau să o resuscitez de fiecare dată când dă să moară.
Vreau să o fac să respire prin toți porii.
Vreau să pierd vremea fără să mă gândesc la timpul care trece.
Vreau să câștig timpul pe care l-am pierdut.
Vreau să mă deblochez din carapacea timpului.
Vreau să pot urmării norii o zi întreagă.
Vreau să număr noaptea stelele, câte pot.
Vreau să-mi imaginez că ele strălucesc pentru mine.
Vreau să miros liliac până rămân fără aer.
Vreau să îmbrățișez un buchet mare de trandafiri pe care abia să-l pot cuprinde.
Vreau să-mi scufund fața în ei fără să-mi pese de spini.
Vreau să nu mai privesc “la” ci doar “în”.
Vreau să găsesc un sens în orice.
Vreau să urc cea mai mare culme.
Vreau să cred că acolo sus am lumea la picioarele mele.
Vreau să zbor.
Vreau să zbor chiar dacă nu am aripi.
Vreau să nu-mi doresc aripi.
Vreau să cred că poți să zbori și altfel.
Vreau să respir fără să sparg tăcerea.
Vreau sa nu existe tăcere prea lungă, nici respirație tăiată.
Vreau să-mi rumeg toate gândurile și să le dau curs.
Vreau să trăiesc viața nu să o îndur.
Vreau să trăiesc visul nu doar să visez trăierea.
Vreau să reacționez în primul moment.
Vreau să știu care ar fi primul moment.
Vreau să decupez tristețea și să bandajez fericirea.
Vreau să cred că fericirea nu e doar ipotetică.
Vreau să se știe ce gândesc și să nu fiu judecată pentru asta.
Vreau să nu-mi pese…de nimeni și de nimic.
Vreau să mă schimb în “asta” … dar nu o să pot. (Deși ar fi frumos.) :)

Sursa Pozei.

Close Menu