Filme

Top 5 Romantic/Drama Movie

8 comentarii

Acest Top s-a născut aseară din insomnia cauzată de ploaia strajnică cu tunete și fulgere. Genul ăsta de ploaie îmi place și în același timp mă sperie puțin, dar culmea mi se pare romantic să stai în pat la căldurică, să asculți stropii de ploaie care cad ca fugăriți de cineva și să numeri fulgerele până ce adormi :)
Următoarele filme sunt vizionate cel puțin de două ori cu lacrimile înghețate în colțul ochilor, așadar un Top cum nu se poate mai subiectiv :)


The Notebook se poate să fie cel mai romantic film pe care l-am văzut vreodată pentru că m-a trecut prin atâtea stări de nu mi-a venit să cred. Povestea înduioșătoare dintre Noah și Allie mi-a rămas în suflet, pentru că genul acesta de iubire specifică tinerilor “fără minte” e încântător. Filmul în regia lui Nick Cassavetes e clasic dar inovator, cu niște actori destul de necunoscuți în 2004 când a apărut filmul, Ryan Gosling și Rachel McAadams, a făcut totuși senzație și multă lume a vorbit despre el.
Recomandare: Nu prea are farmec dacă îl urmăriți fără partener, dar se poate încerca :)
Nota: 10 +


Ghost e un clasic prin excelență. Cine nu a văzut Ghost? Produs în 1990 cu o distribuție de excepție Demi Moore, Patrik Swayze, Woopi Goldberg, nominalizat la multe premii și câștigător a unora dintre ele, beneficiind de o coloană sonoră pe care presupun că s-au făcut mulți copii ulterior (Unchained Melody), povestea de dragoste dincolo de moarte dintre Sam și Molly te scutură puțin și te face să-l strângi ceva mai tare în brațe pe cel de lângă tine. Iar scena în care Sam și Molly fac dragoste mânjiți de lut e fără cuvinte.
Recomandare: S-ar putea totuși să ți se pară prea trist :(
Nota: 10 +


City of Angels cu Meg Ryan și Nicolas Cage e uimitor. Un înger al morții devine om din dragoste pentru o pământeancă. Se poate ceva mai tragic decât asta? DA, se poate, acest film o demonstrează. Desi nu sunt fană înfocată Nicolas Cage aici mi-a plăcut de el. E așa de trandu și de chinuit în acelaș timp că ți se rupe inima. Meg Ryan care e poate cea mai potrivită actriță în roluri de dragoste, face și aici să vibreze feminitatea din ea, îmi place mult de tot.
Recomandare: Fiecare are nevoie de îngerul său.
Nota: evident 10


Love Story e de pe vremea părinților noștri, dar asta nu face decât să-i crească valoarea. Am auzit multă lume plângându-se de faptul că acest film e prea siropos, prea te stoarce de lacrimi, prea telenovelistic, prea răvășitor dacă pot să spun așa. Ei bine, dragostea e siropoasă, uneori dureroasă, alteori apreciată numai după ce-ai pierdut-o și întotdeauna subevaluată. Acest film a stat ca inspirație pentru varianta modernă “A walk to remember”.
Recomandare: Nu contează ce gen de filme preferi, pe acesta trebuie să-l vezi.
Nota: nu se discută 10


If Only m-a tulburat tare, așa de tare că n-am putut plânge. Totul e făcut să te înneci cu lacrimi, dar să le nu le poți vărsa. Paul Nicholls și Jennifer Love Hewitt fac un cuplu superb, îți vine să-i iei acasă. E cel mai “dulce” cuplu pe care l-am văzut pe ecrane. Ce ai face dacă ai ști în urma unei premoniții că iubitul/iubita ta va avea azi un accident? Superbă coloană sonoră.
Recomandare: Nu e pentru duminică seara dacă vrei să urmeze o săptămână bună.
Nota: clar 10

Acest Top a fost gândit inițial de 10 poziții, dar pur și simplu nu m-am putut hotărâ asupra următoarelor: Casablanca, Message in a bottle, Gone with the wind, Sweet November, The lake house, Sleepless in Seattle, Meet Joe Black, Last Tango in Paris, You’ve got mail, A walk to remember, Dirty Dancing, Crazy/Beautiful, care sunt la fel de minunate :D

Toate pozele sunt de pe Wikipedia.

Ineu, Travel

Amintirile de la DEAL

4 comentarii

O să las pozele să vorbească despre verile în care cei 7 Km până la DEAL păreau că se fac în 10 minute. O să las niște imagini să vorbească în locul meu despre niște veri care au contat enorm pentru fiecare dintre noi.
De ce acum?
Pentru că e vară, e vacanță, sunt 30 de grade care ne găsesc în birouri sau săli de curs, în apartamente sau mall-uri și nu în natură, la iarbă verde. Pentru că a trecut multă vreme de când n-am mai fost la DEAL pe jos cu rucsacele în spate și cu paletele de badminton în ele, pentru că mi dor de “clisă friptă”, de pădure, de jucat mimă la 12 noaptea, de râs cu lacrimi și pentru că mi-e dor de “noi” cei de atunci, cei care se bucurau de lucrurile simple și credeau că cele complicate nu vor veni niciodată.
Pfiuuuu, hai gata cu melancolia,
Să domnească veselia…ca atunci :)) (făcui și versuri) :))





Diverse amestecate

BAC-ul vieții și al tristeții

7 comentarii

Am primit zilele trecute de la colega Dana, profă de ceva vreme la un liceu din Cluj, un mail cu “perlele” elevilor de la BAC-ul de anul trecut. Cel de anul acesta este în plină desfășurare așa că cine știe cu ce o să ne alegem în urma lui. Până atunci să râdem sau să plângem?

Bacalaureat 2008
° Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.
° In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii
le-au dat mancare si cazare contracost.
° Vitorialipan plangea cu lacrimi la gasirea oaselor barbatului sau.
° Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!
° Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia “Luceafarul” la care ea spune Tudor Arghezi.
° Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
° Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
“De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.
° Poezia “Sburatorul” de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.
° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.
° In “Sobieschi si romanii” autorul descrie cum o mina de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate
din Iasi. In final, plaiesii, se predau in mod eroic, lasind cetatea neamtului.
° Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.
° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara
batalia de la Rovinari.
° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu
obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il
intreaba arogant “Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: “Da-mparate!”
Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar
cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a
berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care
este amintita “inspre Dunare, o mina.”
° La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un
elev raspunde(in scris):”Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet…
si pe Paula nici nu o cunosc!”
° Detectiva buna, vitoria lipan a descoperit ca sotul ei a murit cu capul spintecat.
° Mihai Eminescu si-a intitulat poezia “Din valurile vremii…” vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat
titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I.
° Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
° Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba
de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe
unul dintre ei. Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.
° Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.
° Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
° Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
° Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
° Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
° Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
° În romanul “Rascoala” personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.
° Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.
° Nechifor Lipan statea ” pe spate cu fatza in jos”.
° Profa: In ce tip se incadra Otilia Marculescu?
Eleva: In tipul ingerului a fetei blonde.
Profa: Asta ai citit tu intr-o carte?
Eleva: Asta am spus-o eu din proprie initiativa
° Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum
venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo
ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.
° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte
din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana
are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea,
limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
° De ce se numeste nuvela “La tiganci”?
Raspuns : Localitate in care se petrece actiunea este La tiganci.
° Profesorul : “Ce stil functional are acest text?”
Elevul: ” Stilul articol”
° Prof: cum moare Dinu Paturica?
Elev:?
Prof: A murit intr-un mod simbolic?
Elev:?
Prof(NERVOS): Haide, mai, baiatule, cum a murit?
Elev(SPERIAT): L-A CALCAT CARUTA!!!!
° Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El
n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog,
da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa
se vada ca sunt versuri.
° Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii
numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.
° Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci
cand cel care scrie basmul este incult si basmul este
incult, adica opus basmului cult, dar amândoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si
celalalt in alt fel.
° În cunoscuta baladã Mioriþa, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si
un cioban care socheazã prin prostia lui.
° Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul, cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se
bãtea cu Manea.
° Inima este împãrtitã în douã atricule si douã testicule.
° Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.
° Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.
° Moromete fãcea pârtie pe salcâm ca sã se dea cu sania.
° Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata lui.

POZA

România, Travel

A smile from Transylvania Part II

Un comentariu

De la Bran am plecat direct spre Sinaia pe ceea ce se numește Valea Prahovei trecând prin Predeal-Bușteni-Azuga. Și pentru că pe unul din noi îl lovise alergia ne uitam disperați după o farmacie și pentru că altora le cam bătea vântul prin buzunare ne uitam cu aceeași disperare și după un bancomat de Transilvania (bine că am avut ce scoate). Am oprit până la urmă la Bușteni căci găsisem o farmacie și chiar nu mai doream să-l auzim pe Clau strănutând de 10 ori pe minut. Până am luat Aleridul am făcut și câteva poze masivului Caraiman la poalele căruia se află și minunatul Bușteni. De aici la Sinaia au fost 5 minute, Peleșul și Pelișorul așteptau cuminți puhoiul de vizitatori. Pentru 10 lei am reușit să urcăm cu mașina aproape până la piațeta de suveniruri iar de acolo am luat-o pe jos spre castele.
Peleșul este absolut încântător, văzut de jos sau de sus, de aproape sau din departare nu poți să nu rămâi impresionat. L-am fotografiat din toate unghiurile, mai puțin interiorul pentru care trebuia să plătim 30 de lei, ceea ce e foarte mult după părerea mea pentru că îți poți cumpăra vederi superbe la ieșire. Prețul unui bilet este de 15 lei de persoană, dar ai ghidul inclus cu toate că nu e ceea ce s-ar numi Grand Tour. Datorită musafirilor am mers pe ghidajul în engleză, dar din păcate deși tare drăguță ghida părea cam “prea deșteapă și înțepată undeva” în rest a fost ok. Clau zice că site-ul Peleșului este super tare, deci intrați de vedeți. La o aruncătură de băț se află Pelișorul și cred că suntem printre norocoșii care mai apucă să-l vadă anul acesta deoarece este foarte probabil ca din 2010 să devină reședință privată și să se închidă vizitatorilor. Aici ghidul, un tip de data aceasta a foarte ok, degajat și glumeț, ofuscat nițel pe grupul de bulgari, dar detaliind cât a putut povestea regelui playboy Carol al II lea.
După un cappuccino frappe cu înghețată la bufetul “de la castel” am pornit înnapoi pe același drum spre Brașov unde ne-am petrecut toată seara. Brașovul mi-a lăsat o impreie bună, oameni veseli, sociabili, mâncare bună la Keller în Piața Sfatului, parcare bună chiar în centru și drumuri impecabile (ceea ce NU pot spune de drumul spre Poiana Brașov care pe lângă faptul că e nasol de tot îl mai și marcau atunci, puteam să-i înjur câteva minute fără să mă repet).
Duminică am plecat din Bran spre Poiană. Trebuia să urc cu telefericul pe Postăvaru, nu vroiam să plec de acolo fără sa urc sus. Așa că duminica am rezervat-o pentru asta (și din cauză că sâmbătă când am ajuns acolo telefericul nu mai circula, au un program de toată jena de la 9 la 16, iar cel de pe Tâmpa de la 11 la 19 cred, dar și pe ăla l-am pirerdut). Nu are rost să spun că urcarea pe Postăvaru a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut în ultimul timp. M-am încărcat cu energie cât pentru două săptămâni cred, am respirat aer curat cât pentru tot anul și cred că am făcut cele mai reușite poze. Apoi Poiana Brașov, unde părinții mei și-au petrecut luna de miere m-a fermecat pur și simplu.
După un mic dejun-prânz la Șura Dacilor, unde ospătarii arătau ca niște daci autentici am pornit spre casă pe alt traseu ca să ajungem și prin Sighișoara. Noi am fost acolo luna trecută, dar pentru musafiri a meritat să mai oprim odată și să descoperim și alte locuri.
A fost un weekend perfect și nu prea mai am nimic de zis despre asta, restul e la mine-n suflet :)

România, Travel

A smile from Transylvania Part I

2 comentarii


În weekend-ul ce tocmai s-a încheiat cred că am recuperat câteva tabere de pe la 12-14 ani în care din diverse motive nu am fost. Zilele trecute au fost printre cele mai intense din ultimii ani pentru că am vizitat o groază de locuri extraordinar de frumoase, am urcat pe munte, am prins un soare superb la înălțime, am văzut castele și cetăți medievale, am mâncat fripturi gustoase, am cunoscut oameni noi și interesanți, am condus Kia cea mai lungă distanță de până acum fără ca măcar să mă obosească, mi-am cumpărat un fluier și era cât pe ce să-mi iau și o perucă :)) în plus am râs cam mult pentru două, trei zile, dar să existe oare prea mult când vine vorba de bunădispoziție?
Excursia a început vineri la ora două și s-a încheiat aseară la ora nouă. DECI…
Vineri am pornit spre Brașov pe ruta Alba Iulia-Sibiu-Făgăraș însă din păcate nu am coborât să vizităm căci doream să ajungem la Bran înainte să se întunece. Am admirat însă cei mai “înalți munți ai patriei” din mașină. Oricum afară cred că erau cam 30-32 de grade așa că am stat mai bine la “adăpostul” climei. Pentru că era trecut de ora 20 nu am intrat în Brașov ci l-am ocolit luând-o spre Bran (unde aveam cazarea) prin Râșnov. OK, deci eu habar nu aveam că există așa o cetate frumoasă la Râșnov, am văzut-o și pe zi, și pe seară și noaptea și e minunată. Se poate vizita și chiar am căutat azi pe net să văd care-i calea de acces, dar noi nu am mai urcat că aveam alte obiective bine stabilite. Ne-am cazat așadar la Bran (practic Șimon e lângă Bran, acum devenind un fel de stradă datorită foarte multelor vile contruite de-a lungul timpului). Noi am ales la întâmplare cu două zile înainte de a pleca de pe un portal Pensiunea “Casa Negrea”, fără să știm prea multe despre ea, dar am avut noroc pentru că arată bine, e foarte curat și pare nouă. Am primit camere superbe cu balcon din care se vedea muntele, dar și curtea interioară plină cu flori și verdeață. Prețurile sunt acceptabile 80 de lei camera cu pat dublu, baie proprie cu duș, balcon și TV. Camera colegilor noștrii de călătorie avea aceleași facilități doar că era cu 3 paturi și costa 100 de lei pe noapte. Având în vedere că urma să stăm două nopți nu ni s-a părut scump deloc. Am mai luat la ei o cină și un mic dejun pe care le-am plătit separat și care sinceră să fiu mi s-au părut cam scumpe chiar dacă au fost bune și mai ales micul dejun foarte divers. În fine…trebuia să și mâncam ceva, iar proprietarii chiar s-au străduit.
Sâmbătă pe la 10:30 am pornit în turul de forță. Prima oprire Castelul Bran, preț bilet 12 lei, nu aveau reduceri pentru studenți din ce am văzut eu, poate aveau tarife speciale pentru grupuri dar nu ne-am încadrat fiind doar patru. Vizitatori erau cu duiumul, pot să spun că a fost chiar aglomerat. Nu am beneficiat de ghid, dar probabil că pentru grupurile de elevi aveau și ghid, dar noi iar nu ne-am încadrat. A fost bine însa. Fiind cu doi străini “Castelul lui Dracula” l-am vizitat mai mult în spiritul lor. Erau vădit curioși și nu le venea să creadă că practic povestea e inventată de Stoker și astfel un englez a reușit să ne creeze primul brand reușit de țară :) De menționat faptul că dacă ai fi vrut poze în castel trebuia plătită o taxă de 10 lei, însă nu erau foarte stricți, de exemplu noi nu am plătit și am putut să facem lejer poze în curtea interioară, iar unii făceau chiar în încăperile castelului. Remarcabilă piața de suveniruri, mai ales pentru turiștii străini e ceva fantastic. Până și noi ne-am luat tricouri cu Țepeș și Castelul în lună plină, cu dinți de vampir și diverse mesaje din Transilvania.
Cei care doresc să-l viziteze găsesc informații utile pe site-ul oficial care e chiar bun și deși nu mă pricep pare bine făcut.
De reținut că lunea Castelul nu se poate vizita, iar pentru cei care urăsc aglomerația nu recomand nici weekend-urile căci după cum spuneam au fost extrem de mulți turiști, iar dacă pe mine nu m-a deranjat poate unii vor castelul mai “pentru ei” și atunci una din zilele lucrătoare ale săptămânii poate fi mai potrivită.

Poza e luată de aici, dar mi-am luat și eu un tricou la fel doar că e roșu, pentru fetițe :)

Sper să revin chiar azi mai pe seară cu partea a II a și evident cu poze din toată excursia.

Carti

Extrem de tare și incredibil de aproape

4 comentarii


Pot să încep cu un oftat?
Am stat ghemuită și am citit cu lacrimile în colțul ochilor…m-a durut “extrem de tare” povestea lui Oskar Schell, am simțit-o “incredibil de aproape” și am citit-o cu sufletul. Am terminat-o cam în două zile și cred că puteam lejer să o termin și într-o zi, dar parcă nu doream să ajung la capăt, nu doream să mă despart de Oskar, credeam că aș fi reușit să-l alin fiind așa aproape de el, dar evident nu puteam.
În cartea lui Jonathan Safran Foer își face loc povestea unui copil care puteai fi chiar tu, care eram poate chiar eu.

Oskar avea 9 ani când în 2001 își pierde tatăl în atentatele de la 11 septembrie, tatăl cu care avea o relație atât de specială dispare pentru că întâmplător avea o întâlnire în unul din turnurile de la WorldTradeCenter. Oskar după cum spune chiar el este “dărâmat” și nimic înafară de poveștile pe care și le inventează singur nu pare să-i distragă atenția de la lipsa tatălui său. Povestea ia o turnură oarecum neașteptată când Oskar găsește în camera tatălui o vază albastră cu o cheie în ea, care la rândul ei se află într-un plic pe care scria Black cu un pix roșu. Aventura în care pornește Oskar este fantastică și în același timp extraordinară pentru că nu doar că îl face să-și simtă tatăl aproape dar îl duce spre descoperirea unei lumi pe care nici prin cap nu-i trecea că ar putea-o descoperi fără tatăl său. Dacă povestea lui Oskar te înduioșează, și pe alocuri te amuză cea a bunicilor săi te întristează și te marchează iremediabil. Dar ambele povești îți transmit aproape subliminal ideea de “pierdere constantă” pe care cu toții o resimțim în diferite momente din viața nostră: “E tragedia iubirii, cel mai mult iubești lucrurile de care ți-e dor.”, dar în același timp: “E mai bine să pierzi ceva decât să nu fi avut niciodată.” Cum să nu îți vină să plângi?
Cartea pornește cu multe necunsocute și ciudățenii, dar ca într-un puzzele piesele se găsesc unele pe altele și compun un tablou pe care îl poți admira abia la sfârșit. “Atâția oameni intră și ies din viața ta! Sute de mii de oameni! Trebuie să ții ușa deschisă, ca ei să poată intra! Dar asta înseamnă că trebuie să le și dai drumul să plece.” Consider că acesta este o lecție pe care Oskar va fi nevoit să o învețe pentru a putea el însuși să meragă mai departe. Și mai cred că aceasta este lecția care trebuie însușită de toți cei care au pierdut pe cineva pentru totdeauna.
Și nu uitați să spuneți celor dragi ce simțiți atunci când îi aveți lângă voi, pentru că “…if tomorrow never comes…”
Cartea este surprinzătoare atât prin conținut dar o să aveți o surpriză și referitor la forma cărții. Personal n-am mai citit o astfel de carte.

Ineu

RoRo și Norișor.

10 comentarii

Acu’ 3 săptămâni când am fost la Ineu mi-am fotografiat animăluțele: cățelușul RoRo și motănelul Norișor. Sunt niște scumpi și chiar nu-mi imaginez să stau la casă fără să am câteva animăluțe care să se plimbe voios prin curte :)


Close Menu