Cu aspiratorul în altar

Pentru că nu prea am dat la aceste Sărbători pe la Biserică din varii motive și pentru că azi de Bobotează am avut treaba prin oraș m-am gândit să intru până în Catedrala Ortodoxă din Cluj să mai stau de vorbă cu Dumnezeul meu interior. Inițial am zis că poate iau și apa sfințită, dar nu aveam în ce și nici jumate de oră la coadă la butoaie nu eram dispusă să stau.

Așa că am intrat în Catedrala, aici evident lume multă, forfotă, se cumpără lumânări, lumea se roagă etc. Slujba se terminase, dar fiindcă era doar ora 14 și mai era și miercuri mulți au venit doar după apă și să se închine că vorba aia “măcar la Sărbătorile mari să mai meargă omul în Casa Domnului”.

Bun, ce văd eu încă de la intrere în fața altarului? Un “domn părinte” care dădea de zor cu aspiratorul. Părea că atunci ieșise din altar și ca o hainică femeie de serviciu curăța de zor mocheta. Nu era deloc deranjat că mulți oameni se rugau în genunchi în fața altarului și că doreau un moment de liniște.

Domane Iartă-mă, dar s-a dus toată pioșenia cu care intrasem. În primul rând e Boboteaza, popă draga, apoi oamenii care cad în genunchi cu ochii la Sfinți nu vor să audă un aspirator pe fundal nici chiar dacă își imaginează că e Ave Maria. Mare e grădina Ta și mulți sar gardul, dar chiar să dau de un preot care face de Bobotează curat în Catedrală, în ditamai centrul Clujlui… la asta nu mă așteptam.

Inutil să vă spun că am plecat de la Catedrală fără să-mi ating scopul, nu?
Cu Boboteaza și Sfântul Ion se încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă, dar sinceră să fiu tocmai pe acestea două de ani buni nici nu le mai simt căci de la 1 ianuarie parcă piere toată magia.

Lecturi 2009

Poate în alți ani am citit cărți mai puține dar mai bune, poate că și între astea sunt multe bune, dar în timp mă voi gândi la valoarea lor. Oricum 2009 a fost fructuos din acest punct de vedere. Evident că se putea mai mult și sper ca în 2010 să trec de 80 de titluri nu de 60 ca acum.

M-am mirat și eu de ce unor cărți le-a venit rândul abia în această perioadă, dar din moment ce le-am savurat întrebarea nu-și mai are rostul. Mai jos am făcut o listă pe luni în ordine inversă, căci așa o aveam și pentru mine și sper să mă țină acest obicei să public lista lecturilor și la anu’.

Mai am 4 cărți despre care să scriu în rest celelalte apar pe blog deja.

DECEMBRIE
Cine l-a ucis pe Palomino Molero- Mario Vargas Llosa
În vestă printre fracuri- Ion Cristoiu
Diavolul și Domnișoara Prym- Paulo Coelho

NOIEMBRIE
54/24- Bogdan Teodorescu
Gabriel Garcia Marquez- Despre dragoste și alți demoni
Timpul trăirii. Timpul mărturisirii.(jurnal parizian)- Eugen Simion
Singur pe lume- Hector Malot

OCTOMBRIE
Povestea târfelor mele triste- Gabriel Garcia Marquez
Micul Prinț- Antoine De Saint Exupery
Pescărușul Jonathan Livingston- Richard Bach
Revedere în Barsaloi- Corinne Hofmann
Adio, Africa- Corinne Hofmann
Îndrăgostită de un masai- Corinne Hofmann
O iubeam- Anna Gavalda
Milarepa- Eric Emmanuel Schmitt
Ce este cultura? în dialog cu fiica mea- Jerome Clement

SEPTEMBRIE
Ar fi fost prea frumos- Ioan Chirilă
In Memoriam-mic tratat de morți célèbre- Stephane Audeguy
De veghe în lanul de secară- J.D. Salinger
Gâsca sălbatică- Mori Ogai
Un cuib de nobili- Ivan Sergheevici Turgheniev
Trilogia Valorilor: Artă și valoare, Gândire magică și religie, Știință și creație- Lucian Blaga
Vânătorii de zmeie- Khaled Hosseini
Viața pe un peron- Octavian Paler
Cosmetica dușmanului- Amelie Nothomb

AUGUST
Translatorul- Daoud Hari
Veronika se hotărăște să moară- Paolo Coelho
Înainte de tăcere- Ernesto Sabato
Biografia foamei- Amelie Nothomb

IULIE
Portretul lui Dorian Gray- Oscar Wilde
Îmi placi la nebunie- Federica Bosco
Țara mea inventată- Isabel Allende
Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai- Mitch Albom

IUNIE
Tilogia Culturii: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii- Lucian Blaga
Despre omul frumos- Dan Puric
Extrem de tare și incredibil de aproape- Jonathan Safran Foer
Moartea lui Ivan Ilici- Lev Tolstoi
Ghetele fericirii- Gabriela Melinescu

MAI
Dragostea în vremea holerei- Gabriel Garcia Marquez
Trilogia cunoașterii: Eonul dogmatic, Cunoașterea Luciferică, Censura Transcedentală- Lucian Blaga
Călătorie până la capătul camerei- Tibor Fischer
La fel de iute ca dorința- Laura Esquivel
Mexico ’70. Jurnal Sentimental- Ioan Chirilă
Zări și etape- Lucian Blaga
Filosofii paralele (Fragment Blaga)- Marta Petreu

APRILIE
Cruciada Copiilor (teatru)- Lucian Blaga
Pânza de păianjen- Cella Serghi
Plăcerea de a te povesti ție însuți- Julien Green
Altcineva. Cronica schimbărilor- Imre Kertesz
Toate diminețile lumii- Pascal Quignard
Jurnale- Cornelia Blaga Brediceanu

MARTIE
Fanionul Roșu- Radu Paraschivescu
Despre lucruri simple- Mihaela Rădulescu
Zilele regăsirii mele- Elena Ferante
Femei celebre pe divan- Catherine Siguret
Singur sub duș- Dan Chișu

FEBRUARIE
Copilul Umbră- P.F. Thomese
Cuplul Conjugal- Bebe Mihăescu
Inimi la Beijing- Luminița Paul, Cătălin Tolontan
Luntrea lui Caron- Lucian Blaga
Opere, vol 1 1919-1938 (Poezii)- Lucian Blaga

IANUARIE
În lumea taților- Marta Petreu
Spusul și de nespusul- Vasile Muscă
Mănânca, Roagă-te, Iubește- Elizabeth Gilbert

Spor la citit :)

Între tolba cu împliniri și lista cu dorințe

Plecată o vreme departe de cei dragi era natural ca aceste sărbători să le petrec în mijlocul familiei și al prietenilor. Prin asta am înțeles că trebuie să merg la Ineu și deși nu am simțit magia până în Ajun, tot ce a urmat după mi-a reconfirmat că magia iernii nu o pot simți încă decât la Ineu. Poate nu va mai dura mult, cine știe?

Nu am făcut nimic extraordinar, sau inedit, diferit de ce făceam în general, doar că am avut mai multe de povestit la gura sobei și mai multe vizite de care îmi era dor. Și chiar dacă zăpada a dispărut sau Moșul a venit mai devreme, chiar dacă nu am avut un plan de Revel până pe 31 decembrie, toate s-au potrivit la fix, tolba a fost plină cu de toate pentru anul ce a trecut, iar lista cu dorințe pentru anul nou a prins contur fără să o gândesc prea mult.

Pentru mine 2009 a fost tare plin și nu doar cu bune că așa e viața, dar la final când am tras linie m-am socotit mulțumită de mine și de cei din jur. Finalul de an (noiembrie/decembrie) a fost mai frumos decât tot restul lui, a funcționat după principiul “cele bune să se adune, cele rele să se spele”. Apoi noaptea dintre ani, chiar dacă ploioasă m-a găsit răzând în hohote urmărind artificiile care au luminat orășelul. Dorința de la ora 00:00 a fost spusă apăsat în gând la fel ca sărutul de la La mulți ani ! Nimic spectaculos și totuși perfect. Așa cum vreau să fie și acest an care tocmai a venit peste noi.

Dintre dorințele ce pot fi spuse :D

-sănătate pentru mine și familia mea
-să-mi țin prietenii aproape și să mă bucur de fericirile lor și ei de ale mele
-să-mi fac treaba la școala și să nu dezămăgesc pe cei care știu ce pot și cât pot
-să citesc măcar cât anul acesta, dacă nu mai mult (țintesc barem 70-80 de cărți)
-la vară am (avem) o datorie frumoasă față de doi prieteni buni de care vreau să mă achit onorabil și cu bucurie ca să ne distrăm pe cinste în Eurotripul de după
-promit să fiu mai optimistă, mai puțin stresată și cu mult mai calmă
-să nu schimb esențialul din mine dar să îmbunătățesc părțile slabe
-să iubesc, să fiu iubită și să transmit sentimentul în jurul meu
-să mă înțeleg mai bine cu mine, mai bine ca în 2009 :D

Probabil cu răbdare și perseverență nimic nu e imposibil și cu siguranță tolba cu împliniri de la finalul lui 2010 mă va mulțumi și mai tare, iar lista pentru 2011… ooohooo deja se conturează că am planuri mari :)

Zăpada de început de an

Am ajuns și la Cluj. Afară ninge de zici că de acum trebuie să vină Crăciunul, chiar dacă el a trecut lăsându-ne pe noi în binecunoscuta depresie post-Sărbători. Apropo de Sărbători, ale mele au fost minunate și de-o fi la fel ca ele și anul 2010 o să mă declar mulțumită :)

Poate o să vă povestesc câte ceva despre ele, dar mai întâi o să citesc blogurile mele dragi ca să văd cum ați petrecut voi căci deocamdată nu am apucat să vă vizitez și să vă citesc pe îndelete.

De mâine toți ne începem activitatea, indiferent de natura ei. De mâine toți ieșim din casă de voie de nevoie, chiar dacă zăpada trece de glezne sau ajunge la numărul de la mașină. De mâine începem anul pe bune… cu bune și să nu auzim de rele :))

Ne doresc să avem un an EXCELENT plin cu toate fericirile din lume și condimentat după placul fiecăruia. Sănătate, iubire, noroc și toate la un loc :)

Craciun fericit !!!

Sunt acasa la Ineu unde viata e mai frumoasa fara net, doar uneori mi-e dor de blog si implicit de voi :)

Vreau sa va urez tuturor SARBATORI FERICITE !!! (nu vreau sa mai zic altceva pentru ca sper ca fiecare stie ce are de facut pentru ca zilele care urmeaza sa fie deosebite).

Pun o vorba buna pentru fiecare la Mosu’

CRACIUN FERICIT !!!

Drumul lung spre casă

Nu din cauză că am dormit exagerat nu am apucat să scriu până acum, ci din cauză că brusc înconjurată de noile lucruri vechi m-am simţit teribil de bine şi cu foarte mult chef de a face altceva. Peste asta îmi vine să mă tot uit pe geam să văd cât de frumos şi de neaşteptat poate să ningă.

Sunt aşa de happy că am ajuns acasă încât nici nu mai contează drumul istovitor, nervişorii care s-au adunat în timpul lui sau revolta că nu am făcut altă alegere. Nu mai contează… dar vă povestesc totuşi un pic.

Am ales să mă întorc acasă cu autocarul celor de la Eurolines (repet: proastă alegere) dar asta mai mult din cauza celor 70 de kg de bagaje pentru care la avion aş fi plătit de m-aş fi uscat. Al doilea motiv a fost că autocarul avea plecarea din Montpellier şi nu mai trebuia să mă trambalez eu cu sarsanalele în altă parte. Și cam aici se termină cu bilele albe.

Traseul a fost următorul (eu l-am aflat din mers) Luni 14 dec, ora 00:15 plecarea din Montpellier pe ruta Nîmes – Avignon – Marseille – Nice – Genova – Torino – Milano – Brescia – Verona -Mestre (Venetia) – Slovenia – Ungaria (ambele exclusiv pe autostradă) – Nădlac -Arad -Timişoara – Lugoj – Deva – Sebeş (Marti 15 dec, ora 16:00) unde am schimbat autocarul cu un microbuz care urma să ne ducă la Cluj. Dar am stat în Sebeş vreo 3 ore ca să mai aşteptăm două persoane din Olanda, care urmau să vină tot cu microbuzul nostru. Bătaie de joc, că am ajuns pe la ora 22 în Cluj.

Să nu aveţi impresia că prin orasele enumerate am intrat şi vai cât ne-am plimbat, am văzut din ele doar autogara şi eventual locurile de unde mai urcau călători. Singurul loc de care hai să zic că m-am bucurat a fost Coasta de Azur pe care apucat să o văd în lumina dimineţii de luni. Au fost cele mai bune 20 de minute de călătorie în care mi-am clătit ochii şi am luat hotărârea de a mai trece pe acolo cu maşina şi cu timp de vizitat.

Autocarul a fost mai mult decât plin, ceva gen: omul şi locul, aşa că să petreci 48 de ore in 50 de cm pătraţi nu a fot chiar ideal. Pot zice că am avut noroc totuşi, că lângă mine s-a aşezat un domn de la Vaslui, muncitor în Marseille care nu a fost un om de calitate inferioară, ca şoferii de exemplu ci un om aşezat la casa lui, cu 5 copii şi o nevastă pe care o respecta nespus şi atunci când vorbea de ei iî dădeau lacrimile.

Despre şoferi nu am cuvinte, dar probabil cei care circulă regulat cu autocare ştiu despre ce vorbesc. Despre unii pasageri ce să mai zic? Să fii atât de slab intelectual încât să-şi pierzi banii pentru care ai lucarat jumate de an la alba/neagra mi se pare de nediscutat. Despre somn, se înţelege, că nu prea am servit, le fel şi mâncare, dar tot răul spre bine, că m-am montat din răsputeri să nu vomit (eu eram sigură că se va întâmpla) şi nu mi-am întors stomacul pe dos, mare realizare, vă rog să mă credeţi.

Cam asta a fost foarte pe scurt şi chiar nu ştiu ce ar trebui să se întâmple să mai vin cu autocarul (cu Eurolines sigur NU ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi, asta dacă aveaţi opţiunea vreodată).

Să nu se înţeleagă din acestă postare că a fost super naşpa pe unde am umblat în aceste aproximativ 3 luni, dar, dar, dar… ACASĂ e acolo unde sunt cei dragi şi viaţa mea e mai minunată lângă ei, dar plec oricând în altă parte, însă NU SINGURĂ.

Nicăieri nu-i ca acasă

Am ajuns noaptea trecută la Cluj. Totul e alb şi nu am crezut că mă va întâmpina aşa o atmosferă de sărbătoare, dar ce muuuult mi-a lipsit. Am să vă povestesc de drumul de 48 de ore spre casă cu micile lui aventuri, dar după ce ajung cu nivelul de hidratare la normal şi la un numar decent de ore de somn.

Mă bucur că sunt ACASĂ (şi acasă înseamnă… aşa de multe !!!)