Filme

Holmes, Minciuni și Călătorii în timp

4 comentarii

Într-un cuvânt “filme”, recomandările mele pentru zilele libere ce urmează:


SHERLOCK HOLMES (2009) cu Robert Downey Jr., Jude Law, Rachel MacAdamns, un film de Guy Ritchie după personajul lui Sir Arthur Conan Doyle

Nu ar strica să fie văzut la cinema căci e frumos, cadrele sunt interesante, simți efectiv cum se mișcă camera. Nu e deloc specific lui Guy Ritchie care ne-a obișnuit cu pelicule gen: Snatch (pe care nici acuma nu l-am văzut tot) sau Revolver. Filmul are de toate: acțiune în primul rând, umor de calitate, looooove, bărbați frumoși și femei fatale (Rachel MacAdams pe care o știm din The Notebook). Și vai ce tare mi-a mai plăcut Jude Law în filmul ăsta, așa o latură sensibilă i-am descoperit :)


THE INVENTION OF LYING (2009) cu Ricky Gervais, Jennifer Garner și Rob Lowe, regia și scenariul Ricky Gervais și Matthew Robinson

Acest film are la bază o idee foarte originală (Clau a zis că se miră cum de nimeni nu s-a gândit la această idee până acum), dar în același timp și foarte sarcastică. Am crezut că va fi o comedie care mă va împrăștia de râs, dar de fapt e o comedie care te pune pe gânduri. Imaginați-vă o lume în care toată lumea spune numai adevărul și unul se trezește că poate să mintă :) Genial… Dar complicat e atunci când având în vedere circumstanțele apare și iubirea :D


THE TIME TRAVELER’S WIFE (2009) cu Eric Bana și Rachel MacAdams, în regia lui Robert Schwentke, adaptat de Bruce Joel Rubin după romanul scriitoarei Audrey Niffenegger

Un film romantic, dar trist ca naiba, de văzut în doi că altfel ai gânduri aiurea după (eu și așa le-am avut) :D, un film cu o poveste întortocheată din care nu poți pierde nici măcar 1 minut că se poate întâmpla să nu mai înțelegi nimic. O poveste de dragoste atipică, un bărbat (care suferă de o boală?!?) călătorește prin timp fără să poată controla acest lucru devenit extrem de supărător. În aceste călătorii întălnește inițial o fetiță, care devenită femeie îl reîntâlnește, se căsătorește cu el (știind care-i este problema), dar care se vede pusă în fața unei situații paradoxale: cum să trăiești alături de un bărbat care trăiește mai multe vieți? E interesant, totuși am senzația că mi-au scăpat amănunte importante din film, așa că cel mai deștept ar fi să citesc și cartea.

Food

Vă invit la masă. Azi o salată.

4 comentarii

Bun, azi am scos-o la capăt cu o Salată de paste cu sfeclă roșie (eu mor după sfecla roșie) și pentru că mi-a ieșit așa cum am vrut am dat-o spre publicare pe StarloGastronomic. Și pentru că în ultima vreme mi-am făcut de lucru prin bucătărie, că doar orice mai bine numai să nu scriu la ce am de scris și de făcut nu… urmează și zilele viitoare să găsiți tot pe StarloGastronomic rețete de-ale mele (că nu doar Clau gătește în familia asta) :)))

Astfel că iacă meniul pe azi și zilele următoare ;)

JOI: Salată de paste cu sfeclă roșie

VINERI: Orez cu legume

SÂMBĂTĂ: Ciorbă de pui a la grec

Duminică: Cartofi Provence

Atenție!!! Rețetele pentru zilele următoare apar pe StarloGastronomic evident Vineri, Sâmbătă și respectiv Duminică.

Poftă bună să aveți :)

Carti

Cine l-a ucis pe Palomino Molero?

2 comentarii


Titlu: Cine l-a ucis pe Palomino Molero
Autor: Mario Vargas Llosa
Editura: Humanitas, București
An aparitie: 2003
Colecția: Cartea de pe noptiera
Ediție: editia I
Pagini: 200

Prima carte a lui Mario Vargas Llosa pe care o citesc (consider că nu se pun frânturile din Pantaleon și Vizitatoarele de care am dat cu mult timp în urmă) însă una care mi-a plăcut destul de mult și care m-a ținut cu sufletul la gură. Cartea are o tentă polițistă, dar este în același timp o dramă de familie combinată cu o poveste de dragoste nereușită, cel puțin în lumina asta mi s-a înfățișat mie.

Povestea începe într-o micuță localitate spaniolă unde este descoperit cadavrul unui soldat de la aviație (baza militară avea sediul în apropiere), cadavru aflat într-o stare de nedescris, adică se vedea că cel ce fusese viu odată a fost torturat bine de tot înainte de a da ortul popii. Se descoperă că el era Palomino Molero, un “amărât”, “sfrijit”, cântăreț pasionat, singurul copil al unei văduve care l-a rugat să nu plece departe de casă cu atât mai mult că el s-a înrolat voluntar și nu a fost recrutat.

Protagonişti devin astfel locotonentul Silva şi subordonatul său Lituma desemnați să se ocupe de caz. Lucrul acesta nu este deloc ușor pentru că acea odioasă crimă care aparent nu are nici un substrat logic, este mai mult decât pare. În timpul cercetărilor în care oricum localnicii nu cred (se bazează pe faptul că se ascunde ceva, iar făptașii evident nu vor fi prinși, scepticism specific) mai intervine pasiunea devastatoare (și comică, trebuie să recunosc) a locotenentului Silva pentru Dona Adriana, femeie măritată și “birtășiță” la probabil singurul local din zonă. Femeie zdravănă și focoasă, ea trezește interesul locotenentului fără a face nimic special, ba din contră “îi taie macaroana” de fiecare dată însă acesta nu se dă bătut.

Crima asupra lui Palomino Molero face parte din categoria crimelor fărăr cusur, în care s-au șters sau mușamalizat toate urmele, însă din senin o scrisoare anonimă ajunge în mâinile locotenentului și dă peste cap întreaga investigație. Se pare că amărâtul de Molero s-a îndrăgostit tocmai de fata generalului Mindreau, fată de care acesta avea grijă ca de ochii din cap și chiar mai mult decât atât. Se dezvăluie lucruri pe care nu le-ai fi priceput de la început, iar unele te-ar fi oripilat de-a dreptul.

Silva rezolvă un caz pe care oricum nimeni nu l-ar fi crezut unul solvabil, Lituma pare total bulversat de finalul neșteptat, lumea în continuare nu crede că s-a găsit adevărtaul criminal, iar idila neîmplinită dintre Silva și Dona Adriana face ca finalul acestei cărți să rămână nu doar deschis ci de-a dreptul în coadă de pește (m-a dezamăgit ușor). Însă cartea are calitatea de a concentra mult în pagini puține, ceea ce îmi place la nebunie. (Esențele tari vin în sticluțe mici, nu?)

Descoperiți și voi ițele acestei povești încurcate și credeți-mă că nu puteți face cunoștință cu Llosa mai bine :)

Diverse amestecate, Muzica

Ce urmează după o zi bună?

6 comentarii

Atunci când am o zi o mai puțin bună (asta ca să nu-i spun nasoală, sau de tot rahatul) mă gândesc cu încântare că probabil după ea va urma o zi mult mai bună (dacă nu cumva chiar minunată, din aia în care simți că toată ființa ta respiră). Până aici e bine căci funcționez după principiul “după ploaie, cer senin”.

Dar ce mă fac atunci când am o zi bună, pentru care îmi vine să sărut pământul? Atunci ce? Dam raționamentul de mai sus peste cap și ne gândim cu groază că s-ar putea să urmeze o zi mai proastă? Partea asta deja nu-mi mai place, aproape că mă sâcâie. Și totuși…

Când eram în Franța am avut parte prin octombrie de câteve zile foarte urâte (puține, 10x God) și singură fiind le-am văzut într-o lumină și mai groaznică căci dacă nu e cineva care să-mi arate că frumusețea exista eu tind să accentuez trăsăturile grave ale fiecarei situații. Dar pentru că cea mai bună remontare tot de la mine vine într-un final, m-am gândit așa: “măi, deci trebuie să se întâmple ceva al naibii de bun în continuare pentru care trebuie probabil să plătesc în avans.” Și ghici ce? S-a întâmplat acel ceva foarte bun, iar mie mi-au mai trecut din supărări :)

De exemplu ieri am avut o zi lungă, destul de bună, aș zice dar care s-a terminat prost (am contribuit la asta, deci dacă tăceam filosof rămâneam ca să zic așa, deși nici măcar nu știu dacă îmi mai doresc asta). Acum să mă aștept la o zi proastă care să se termine bine? Care e varianta optimă? Să mă mai bazez pe legea compensației?

La voi ce urmează după o zi bună?

Diverse amestecate

Și Marmota învelea România în staniol violet

9 comentarii

Nu-i așa că suntem comici? Nu că suntem un popor foarte mișto cu un simț al umorului extrem de dezvoltat? Nu-i așa că-i cool ca pe lângă o armată de politicieni care respiră degeaba, România să mai aibă și un staff prezidențial care se ocupă cu “energiile”? Cât de frumos că un domn care era să devină perședintele României să creadă că a pierdut alegerile din cauza unor energii malefiece “că a fost influențat energetic”…. dar e și mai frumos că domnul care a câștigat aceste alegeri crede a fost ajutat în campanie de superputerile energiilor.

Mai urmează să auzim că Superman va fi consultant pe probeleme de apărare la Ministerul de Interne, Captain Planet purtător de cuvânt la Ministerul Mediului și inelul lui Rumburak ajunge pe degetele Ministrului de Finanțe. Ei asa zic și eu cu siguranță că scăpăm de criză financiară și dăm poate într-o criză de fiere, căci aceste energii se aude că ar ataca pe toate planurile.

Și să presupunem prin absurd (că oricum România e o piesă a lui Eugen Ionescu) că aceste energii influențează. Ce-ar fi să curățăm țara de hoți și nesimțiți, sau ce-ar fi să ne anunțe aceste energii că vine iarna și ar fi bine să nu ne găsească nepregătiți cu șoselele îngropate de nămeți, sau și mai bine să pună energiile sau energeticienii (că mai nou avem analiști și în așa ceva, ca și cum nu ne ajungeau analiștii militari) umărul la construirea autostrăzilor. Măi, când ai în dotare așa puteri și tu le folosești doar ca să-l oprești pe unu săracu’ să câștige niște amărâte de alegeri mi se pare foarte egoist… domnule.

Ia luați azi ceva violet pe voi să nu vă deoache nimeni, că eu mă îmbrac ca în fotografia de mai jos :)

Filme

Moș Cameron și Globurile de Aur

2 comentarii

Nu mult a mai lipsit ca să mă trezesc duminică noaptea spre luni să văd ceva din ceremonia de decernare a Globurilor de Aur. Dimineața mi-am dat seama că bine am făcut totuși că nu am renunțat la somn pentru că niciun premiu nu mi s-a părut o surpriză. Dacă e așa cum se spune că Globurile sunt barometru pentru Oscar-uri, foarte bine atunci … mă bucur că am văzut Avatar (despre care cineva spunea că e colorat și nimic mai mult) :D

Și într-o poză surprinză pe undeva în noaptea trecută l-am văzut și pe James Cameron, care de la ultima întâlnire a îmbătrânit foarte mult… probabil scenariul și regia de la Avatar i-au scos peri albi. Munca nu a omorât pe nimeni cică (avem exemple care ar contrazice), dar cu siguranță i-a adus pe mulți spre bătrânețe mai repede :))

Să vedem cu ce intră în istorie această gală a Globurilor de Aur:
Cel mai bun film drama – „Avatar”
Cel mai bun regizor lungmetraj – James Cameron („Avatar”)
Cel mai bun film muzical sau comedie – „Marea mahmureala”/The Hangover”
Cel mai bun scenariu – Jason Reitman si Sheldon Turner („Up in the Air”)
Premiul „Cecil B. DeMille” pentru intreaga cariera – Martin Scorsese
Cea mai buna actrita drama – Sandra Bullock („The Blind Side”)
Cel mai bun actor drama – Jeff Bridges („Crazy Heart”)
Cea mai buna actrita film muzical/comedie – Meryl Streep („Julie si Julia”)
Cel mai bun actor film muzical/comedie – Robert Downey Jr. („Sherlock Holmes”)
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar drama – Mo’nique („Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”)
Cel mai bun actor rol secundar drama – Christoph Waltz („Inglorious Basterds”)
Cel mai bun film strain – „Das weisse Band”
Cel mai bun film de animatie – „Up”
Cea mai buna coloana sonora lungmetraj- „Up”
Cel mai bun cantec original lungmetraj – „The Weary Kind” („Crazh Heart”)

Despre premiile acordate filmelor și serialelor de televiziune, pauză căci nu urmăresc niciunul din cele nominalizate și premiate :(
Cel mai bun serial dramatic – „Mad Men”
Cel mai bun serial de comedie sau muzical – „Glee”
Cel mai bun mini-serial sau telefilm – „Grey Gardens”
Cea mai buna actrita intr-un serial dramatic – Julianna Marguiles(„The Good Wife)
Cel mai bun actor intr-un serial dramatic – Michael C. Hall („Dexter”)
Cea mai buna actrita miniserial sau telefilm – Drew Barrymore („Grey Gardens”)
Cel mai bun actor miniserial sau telefilm – Kevin Bacon („Taking Chance”)
Cel mai bun actor rol secundar intr-un serial, mini-serial sau telefilm – John Lithgow („Dexter”)
Cea mai buna actrita dintr-un serial de comedie sau muzical – Toni Collette („United States of Tara”)
Cel mai bun actor intr-un serial de comedie sau muzical – Alec Baldwin („30 Rock”)
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar intr-un serial, mini-serial sau telefilm – Chloe Sevigny („Big Love”)

Așteptăm Premiile Oscar fără a avea sufletul la gură :)

Carti

Cărțile anului 2009 în România

6 comentarii

Nu am putut să nu citesc în diferite ziare și pe diferite site-uri ce preocupări vis a vis de cărți au avut românii în 2009 și de aici nu am putut decât să mă distrez și pe alocuri să mă întristez când am văzut despre ce este vorba.
Se pare că autoritatea în domeniul topurilor livrești este Diverta (cel mai mare lanț de librării din țară cică) care a dat publicității niște topuri ciudate referitoare la vânzările de carte.

Astfel că pe primele locuri la vâzări se află “celebra” serie despre vampiri și fete îndrăgostite adică (Amurg, Luna Noua, Eclipsa și Zori de Zi toate apărute la Rao) care au îngroșat contul scriitoarei Stephanie Mayer cu milioane de euro.
Ce nu înțeleg eu (ca necititoare a acestor cărți) e ce naiba au găsit oamenii interesant în aceste povești? Tre să-mi fac o părere într-un timp cât mai scurt așa că am să mă uit la Twilight :D

Pe locul 4 se află cartea lui Elizabeth Gilbert “Eat, Love, Pary” apărută la Humanitas, carte pe care recunosc că am citit-o și eu și cumpărat-o chiar de la Diverta în ianuarie anul trecut. E o carte “drăguță”, nu zic nu și probabil citită de atâta lume pentru că este ușoară și oricum ai privi-o pare interesantă.

Apoi pe 5 vine o carte care din nou nu-mi zice nimic “Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor” de Erhardt Ute apărută la Nemira, iar pe 6 “marea operă” a Mihaelei Rădulescu intitulată sugestiv “Niște răspunsuri” (cu care probabil că se simțea datoare :)

Pe ultimele locuri până la locul 10 se află o carte a lui Coelho (Ceva cu învingătorul…), o carte despre dietă (a Mihaelei Bilic) și una despre iubire (pe care am citit-o acu doi ani) și astfel avem tabloul complet a ceea ce au citit românii în 2010 (după vânzări, evident). Acuma nu știu exact cu ce vânzări se laudă exact librăriile atâta vreme cât Nemira e în faliment și am auzit că nici Humanitas nu o duce prea bine.

Cât despre Cartea Anului, cu premii și alte aprecieri nu prea știu ce să zic pentru că am auzit că e o carte foarte bună, dar nu am pus mâna pe ea până în prezent. E însă în plan să mi-o cumpăr: Cartea Șoaptelor-Varujan Vosganian (și sincer mă bucură apariția ei).

Lecturi mai inspirate în 2010!

Close Menu