Aniversare pe Valea Fericirii și alte plimbări printr-o toamnă superbă

“A fost o vară ehh, ahh, ohh/ Frumoasă ca Marilyn Monroe”, zic băieții de la Motans, însă în acest caz eu aleg să înlocuiesc vara cu toamna, căci a fost o toamnă lungă, colorată și caldă și da, despre ea vreau să mai vorbesc puțin, chiar dacă aș avea o grămadă de alte subiecte și locuri despre care să tastez doi ani de acum încolo. Chiar dacă toată săptămâna a plouat mocănește peste Cluj, am pliat versurile de mai sus pe sezonul luminos și auriu, mă uit cu drag în urmă și sunt pregătită pentru sezonul următor. Ba chiar i-am simțit prezența după colț tot weekendul trecut, când a dat peste noi răcoarea cea adevărată și când am lăsat să ardă o seară întreagă o Yankee Candle Orange Splash (I love Yankee Candles în perioada asta a anului). Aproape că-s gata să decorez deja pentru sezonul Sărbătorilor de iarnă mai ales că la Cluj stă să înceapă cel mai mișto Târg de Crăciun de până acum, după cum se laudă organizatorii. Dar să mai amânăm atmosfera festivă puțin de tot.

Citește mai departe

Road trip în Ungaria de Est și 5 motive pentru un city break la Szeged

Deși am trecut la ora de iarnă încă de săptămâna trecută, yupy-yeey (mereu mă adaptez mai lent la treaba asta), temperaturile se încăpățânează să rămână într-o primăvară fără personalitate, cu manifestări de toamnă excentrică și 24 de grade în ultimele zile de octombrie. Wait, what? Totuși, mă bucur tare că încă ne putem face plimbările luuungi, colorate și în tricou, însă știu și cât de aiurea ne vom simți când va veni cam peste noapte Baba Iarna, căci nu ar fi prima dată când ar da buzna așa. Contextul meteo nu ne poate lua totuși gândul că până la Crăciun mai sunt puțin peste 50 de zile, dar nici că vara e de multă vreme dusă, iar până la următoarea va mai curge ceva apă pe Someș/Mureș/Dunăre etc și chiar mai multă vorbărie englezească despre eternul subiect al… vremii. Acestea fiind spuse, zic să nu ne plângem că avem parte de o toamnă lungă și blândă și să mai recuperăm din destinațiile de vara trecută.

Citește mai departe

10 trasee accesibile pentru un weekend în Transilvania

După ce toată vara, în topul celor mai citite articole de pe Bialog s-a aflat articolul despre traseele ușoare, de weekend, prin județul Clui, îmi stătea în vârful degetelor ideea unui articol despre cele mai accesibile destinații de weekend prin Transilvania (în opinia mea, desigur). Îmi pare chiar rău că n-am apucat să-l scriu mai devreme, ca poate ați fi profitat de această toamnă frumoasă (cu foarte mici excepții) și ați fi luat-o din loc, mai ales că traseele propuse nu necesită un weekend prelungit ci se adresează exclusiv celor care doresc o ieșire de două zile (cu o noapte de cazare). Aceasta și este ideea articolului: să ne plimbăm prin 10 zone din Transilvania propriu-zisă (Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu), evitând marile orașe ale regiunii ca Brașov, Cluj, Sibiu sau Târgu Mureș, orașe care necesită ele însele măcar un weekend pentru a fi descoperite. Așadar, vom porni spre locuri ceva mai mici, dar foarte frumoase, spre care merită să vă îndreptați atenția dacă dorul de ducă nu vă dă pace, dar totuși timpul (sau alte motive) nu vă permite plimbări mai lungi…

Citește mai departe

Octombrie “Hygge” – 31 de zile pentru sufletul nostru

E sâmbătă, aproape 5 după-amiaza, o zi foarte, foarte închisă și rece, ca de altfel tot acest final de septembrie inițial călduros și luminos. Băieții mei dorm (yeey), eu savurez o cafea cu lapte, iar din fundal o aud pe Maria Mckee cu al său celebru Show Me Heaven (pentru cititorii mei mai tineri, acestea este o piesă de mare nostalgie pentru cei ce au copilărit în anii ’90 și aveau o pasiune pentru Tom Cruise & Nicole Kidman, în acest sens recomand filmul Days of Thunder de pe a cărui coloană sonoră face parte și acest cântec). Ce mai, este un moment de pure cozyness sau cum se zice mai nou Hygge (pronunțat hiuu-gah). Cum, nu știți care e treaba cu Hygge? Păi nu pot lăsa să se aștearnă toamna ușor peste umerii și anii noștri fără să vă povestesc despre acest concept pe care îl studiez cu îndârjire și care nu pare să fie niciodată mai eficient ca în anotimpul rece… Oricum, până termin de povestit va fi aproape octombrie :)

Citește mai departe

O poveste condensată cu Micul Prinț și Mica Sirenă

Anul trecut, exact pe 21 septembrie, la finalul astronomic al verii (sau începutul astronomic al toamnei, pentru cei mai apropiați sufletește de acest anotimp) publicam un articol la care am scris… 9 luni, simbolic fiind spus. Atunci, cu 11 zile înainte, începuse povestea noastră în 3. Când și cum a trecut anul cu toate cele 365 de zile ale sale mi se pare imposibil de înțeles, de disecat, de privit lucid, de povestit, căci, deși unele zile au părut cu adevărat lungi și nu chiar floare la ureche (fie vorba între noi), anul a trecut între două bătăi de inimă. Nimic mai mult, nimic mai puțin! Dar, acum, cu un zâmbet mare cât toată fața, nu pot să spun decât că WE MADE IT!  Așa că povestea de azi, nu va fi despre acest an de căpătâi al nostru ci despre felul în care l-am sărbătorit (celebrat). Sigur anul trecut în septembrie nu mă gândeam că profitând de această ocazie ne vom pune în cel mai firesc mod posibil într-un avion spre Danemarca, dar îmi place să cred că nici acum nu am habar despre ce o să facem la finalul următorului an ce se așterne fain frumos în fața noastră.

Citește mai departe

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai departe

Anotimpul florilor de soc la Castelul Rákóczi-Bánffy

Prima fotografie din articol și titlul le-am croit în ultimul weekend din luna Mai, cel în care în lumea ortodoxă s-au sărbătorit Rusaliile, firește a plouat ca în orice alt weekend din acest an (în Transilvania cel puțin), dar oamenii aveau în față un weekend lung, de care noi n-am profitat maxim, căci în joia ce-i urma o luam spre Creta (sigur asta s-a petrecut tot anul acesta?) :) Poate fix din acest motiv, poza și titlul au rămas doar un draft bine dosit. Nu, nu mai am alte drafturi în acest moment, duse sunt și acele vremuri, însă din moment ce totuși îmi dorisem să scriu despre acel weekend și chiar mă pornisem timid, înseamnă ca treaba n-ar strica să fie dusă până la capăt chiar dacă, iată, suntem deja în august, s-au strâns alte povești din această vară, iar toamna chiar aș zice că se află după colț și din anumite puncte de vedere bine ar fi să glumesc :)

Citește mai departe