După ce am văzut cât de bine am rezonat la articolul Cele mai frumoase 15 străduțe pe care le-am văzut în Europa, am copt un articol pe același calapod, un Top 10 piazzette drăguțe pe care le-am văzut pe bătrânul continent. Din nou un diminutiv, pentru că nu veți vedea în cele de urmează piețe mari, aglomerate și celebre ci piețe micuțe, cochete, înghesuite undeva între străzi înguste și uneori necunoscute.
Ungaria, prima zi a vacanței de vară de anul acesta, a venit târziu în planul pentru “cucerirea Istriei”, mai exact atunci când ne-am dat seama că nu vrem să facem Cluj-Zagreb dintr-o bucată și că vrem pe traseu o zi în plus. Luând totul mai lent ne-am trezit că avem nevoie de o noapte în Ungaria, cam pe la jumătea drumului Cluj-Duga Uvala. Așa am poposit noi la Gyenesdias, o localitate micuță de pe malul Lacului Balaton, însă până acolo…
Nici urmă de depresie post vacanță sau cum destul de clinic am observat anul trecut că este numită “sindromul post-concediu” :) Mă simt minunat, așa cum cred că ar trebui să se simtă lumea după o vacanță mult așteptată, căci daaa, n-am mai avut parte de o vacanță de acest gen din… 2010. Știu că au mai fost vacanțe mai scurte sau city break-uri, dar aici vorbim totuși de vacanța mare, care finally a fost mare, cam 12 zile ;)
Au început Campionatele europene de Patinaj Artistic, găzduite în acest an de capitala Ungariei: Budapesta. Este ultimul mare examen al patinatorilor europeni înainte de Jocurile Olimpice de luna viitoare, din Rusia. Sunt foarte curioasă cum stau rușii la acest Campionat european pentru că sunt sigură că de la Sochi, de acasă de la ei, vor să ia TOATE medaliie, iar în ultimii ani acest lucru nu prea a mai fost posibil…
În una din zilele petrecute vara asta la Ineu, niște prieteni ne-au rugat să-i ducem cu mașina la gară la Chișineu-Criș. Menționez că până acolo, din Ineu, facem cam 30 de minute în direcția Vest, așa că am profitat de asta și am hotărât să mai facem 15 minute în plus de acolo și să ajungem la vecinii din Ungaria, la Gyula. Păcat că toată povestea s-a petrecut într-o după-amiază și nu am avut mai mult timp la dispoziție, însă… a fost bine și atât pentru a trage câteva concluzii despre cât de aproape poate fi “străinătatea”.
Inspirată de cartea pe care o absorb acum cu nesaț, Prima călătorie în străinătate, mi-am amintit de “prima” mea călătorie de acest gen… La Budapesta, in martie 2002 (deci acu’ aproximativ 10 ani). Bine, am ieșit încă din 1990 cu ai mei de câteva ori la Gyula, chiar la granița cu România, dacă ieși pe la vama Vărșand. Dar atunci în ’90 și ceva eram micuță tare 5-7 ani, iar ai mei nu erau afaceriști care să meargă să “facă ungurii” (asta e expresie idioată din vest) ci mai mult am ieșit pentru că tata a vrut să vadă cum e “afară”. Așa am ajuns eu să pap înghețată din Ungaria, să beau suc făcut din “concentrat” de kiwi (cred că dacă caut bine și acum mai am pe la Ineu un bidon din ăla de la concentrat) și să știu ce-s alea Bonibons “originale”. Era astfel de înțeles și că prima mea ieșire din țară, la vârsta când asta chiar a însemnat ceva, să fie tot în Ungaria vecină. Așa că atunci când profu’ nostru de geogra’ a venit cu ideea, am anunțat-o pe mami că vreau să plec și pace. M-a lăsat să-mi fac damblaua, mai ales că aveam lucruri de uitat și momente de trecut… Și așa s-a produs ieșirea la Budapesta într-o iarnă prelungită până în primăvară.
Și ca să vedeți cât am crescut în 10 ani (sau nu), am găsit într-o agendă din acea vreme (că nu avem jurnal, la 16/17 ani, iar acum îmi pare rău), povestea excursiei scrisă în limbaj de baltă și cu fraze care acum îmi stârnesc râsul. Le-am fotografiat și vi le arat și vouă (nu știu de sunt lizibile, dar încercați totuși). Nu povestea contează ci vechimea damblalei mele ;)
Și dacă ați reușit să citiți și ați văzut dorința mea de la final, aceea de a vedea Viena, trebuie să vă spun că acest lucru s-a petrecut abia în mai 2007 (deci la 5 ani si ceva de la cele consemnate in agenda cea veche), dar aceasta este o altă poveste care merită povestită aici cândva.
Așadar, mă preocupă treaba cu prima ieșire în străinătate acum… și urmarea este că transform în leapșă acest subiect și îl trimit temă mai departe către: Luiza (tu poți să o transformi în prima ieșire la Paris, dacă vrei) ;) Andreea (pe care sper să o prindă subiectul, mai ales că știu că-i place), Camelia, Rontziki, Ela, Monica, Ioana și Alice și drept să vă spun aș zice că tot blogroll-ul, așa că cine mai vrea să se servească, să o facă ;)
Vi s-a întâmplat să ajungeți undeva intr-un oraș și să realizați că pe cât este de frumos pe atât este de puțin prezent în preferințele de călătorie ale oamenilor? Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță vă aflați într-un oraș eclipsat de un altul “foarte turistic” aflat prin apropiere. Mi s-a întâmplat de câteva ori și nici nu am știut dacă să mă bucur sau nu, adică pe de-o parte ziceam că este bine că nu mă sufoc de turiști pe de alta îmi părea oarecum rău pentru turiști că nu știu ce pierd bulucindu-se în locurile arhicunoscute fără să arunce un ochi prin împrejurimi. Azi m-am hotărât să vă arat 5 astfel de orașe în care am avut plăcerea să ajung și să constat că lumea nu prea a auzit de ele, căci e prea ocupată să se calce în picioare în altă parte.
5. Gyula (Ungaria) este un orășel mic la granița cu România care îți apare în cale imediat ce ai trecut de Vărșand. Se află în imediata apropiere a mai marelui Bekescsaba care are mall-uri și alte grozăvii (deși nici măcar ala nu e chiar așa de mare, însă multă lume a auzit de el). De Gyula, au auzit mai repede numai cei din vest care imediat după ’90 au mers la cumpăraturi “la unguri”, dar nici măcar ei nu știu exact cât de frumușel este orășelul și câte posibilități drăguțe de petrecere a timpului liber oferă. De exemplu orașul este străbătut la fel ca și Ineul de Crișul Alb, are un castel mare care poate fi vizitat și o mulțime de băi termale unde în mare parte arădenii și bihorenii își petrec weekend-urile. Orașul are de asemenea mai multe piețe publice foarte atrăgătoare și according to wikipedia a doua cea mai veche cofetărie din Ungaria.
4. Târgu Mureș (România) este un oraș care din motive care poate ne vor rămâne pe veci necunoscute nu beneficiază de multă atenție din partea turiștilor, chiar dacă este unul dintre cele mai cochete orașe ale țării. Simbolul orașului este fără îndoială Palatul Culturii, însă dacă este să treceți prin oraș vă recomand să vizitați tot centrul, să vă plimbați în Piața Trandafirilor și să vă odihniți în unul din parcurile curate și foarte verzi din oraș. De semenea o vizită la Cetatea medievală nu ar strica (aici trebuie să revin și eu că dățile trecute nu am intrat).
3. Beziers (Franța) ca mai toate orașele din regiunea Longuedoc-Roussillon nu beneficiază de suficientă promovare căci toată s-a îndreptat asupra Coastei de Azur din imediata vecinătate. Însă poate dintre toate Beziers este cel mai puțin promovat. Situat pe râul Orb cu niște poduri fantastice construite peste el, cu un apecduct de pe vremea romanilor, orașul este vegheat de sute de ani de o catedrală absolut superbă aflată pe o colină, St. Nazaire. În plus centrul, construit cumva în pantă, aduce cu satele de pe Riviera di Levante. Ar mai fi absolut necesar de vizitat Le Plateau des Poetes, un parc superb, plin de fantâni și evident statui ale poeților.
2. Padova (Italia) se află la 15 minute cu trenul de Veneția și la oră de Verona. Să mai continui sau deja vă dați seama în ce companie există? Cu toate acestea orășelul cunoscut mai ales datorită Universității și Grădinii botanice universitare, cea mai veche din Europa, m-a fermecat într-o duminică după masă când piața centrală Prato della Valle era liberă și extrem de frumoasă. Numai bine a fost să mă pot bucura de ea în acest fel gândindu-mă cât de tare m-aș fi sufocat exact în acele momente la Veneția de exemplu. Ca și must see ar mai fi Basilica St. Antonio și Baslica St. Giustina.
1. Palavas les Flots (Franța) este o stațiune superbă la marea Mediterană care nu va fi niciodată apreciată la justa valoare atâta timp cât cei mai mulți cred că sudul Franței = Coasta de Azur. Am simțit o oarecare tristețe vis a vis de acest aspect, dar știam că nu am cum să-l schimb. Oricum eu am scris foarte mult despre această destinație pe unde am apucat în speranța că pot schimba ceva, dar nu știu ce am reușit sau nu. Tot ce am reușit să fac e sa-mi alimentez mie dorul și dorința de a ajunge din nou acolo.
Toate aceste orașe consider că ar putea fi mai promovate și mai vizitate, dar cu siguranță mai există multe altele la fel de nedreptățite, de aceea transform articolul într-o leapșă și vin să-i întreb și pe alții dacă ne mai pot da exemple de astfel de orașe. Aștept articole de la: Vulpitza, Alicee, Ioana, Vertange și Lumea Mare … și evident de la toți cei interesați de subiect (vreau link după).
