Italia, Poezii, Travel

Pisa Romantica (ce poti face într-o seara ploioasă la Pisa)

6 comentarii

Că să prindem un avion de 7 dimineața de pe aeroportul din Pisa, am convenit că ar fi înțelept să ne luăm o noapte de cazare chiar în oraș, astfel încât să nu ne agităm fără rost pentru a ajunge pe la 5:30 să stăm aiurea în așteptarea avionului. Un prim impuls a fost să nu ne mai luăm cazare deloc (eu încă mai cred că aceasta ar fi fost soluția cea mai bună), dar pentru că seara de la Pisa venea după câteva zile de mers non-stop și de vizite și de plimbăreală și fără să știm de răceala (viroza de început de toamnă), ne-am luat totuși o cazare la Pisa.

Am ajuns în oraș mai repede decât am preconizat și după ce am găsit hotelul (Celile pe numele lui), am zis că n-ar fi rău să ne mai plimbăm puțin, căci deși văzusem Pisa cu 4 luni înainte niciodată nu strică să mai vezi ceva în plus. Numai că… au început niște nori să se adune și niște stropi răcoroși să lovească pământul, deci ce facem? Începeam să mă întristez, când Clau a zis “știu că ți-a plăcut Câmpul Miracolelor cu turnul, hai să-l vedem și seara”. Dragul de el, înțelege, când vrea :)

Și așa am luat-o de la hotel spre Câmp și Turn, pe ocolite (abia la întoarcere ne-am dat seama că era de fapt la 5 minute de hotel)… Când ajungem pe Câmp norii nu făceau decât ca toată piața aia verde cu marmură albă să pară cumva ireală, norii și înserarea potențau culorile și amestecau senzațiile. În plus, vremea i-a alungat pe cei cu prea dârza dorință de a îndrepta turnul pentru niște poze, așa că numai bine am văzut cum arată Campo del Miracoli pe bune, fără cetele de turiști bezmetici.

Ne-am ales un pom (aka copac, căci sunt o mulțime de împrejmuiesc piața) și ne-am adăpostit sub el, coroana lui deasă protejându-ne chiar bine de ploaia și mai deasă ce cădea fără încetare. Așteptând să se mai domolească, am furat din seara aceea și din vacanța aceea peste 20 de minute superbe numai pentru noi doi și pentru contemplarea Turnului înclinat de la Pisa, acest simbol extraordinar, o operă de artă prin excelență imperfectă, dar admirat cu ardoare tocmai pentru imperfecțiunea lui. Cred că am avut o revelație în seara aceea… și un sentiment copleșitor de… bine, unul din momentele în care ȘTII că fericirea nu este o stare spre care trebuie să tinzi permanent, ci un sentiment  alcătuit din momente scurte și intense, memorabile. A fost prea frumos în Toscana ca să spun acum că acea seara a constituit punctul culminant al “ieșirii”, dar nu pot să nu mă gândesc cu drag la seara aceea pentru că seara aceea a fost unul din momentele în care am fost fericită și AM ȘTIUT!

Deși ne-am trezit a doua zi la 4 ca să o luăm pe jos spre aeroport (vă spuneam că la Pisa e posibil lucrul acesta), noaptea aceea m-am odihnit de minune. Poate fuga prin ploaie ca să cumpărăm sticlă de apă de la un magazin micuț pentru care am fost ultimii clienți în seara aceea, ne-a obosit suficient și ne-a relaxat peste măsură pentru un somn atât de lin… Ne puteam întoarce acasă..

Travel, Utile

Cele mai drăguțe 10 hoteluri/pensiuni în care am înnoptat

4 comentarii

După cum militam și aici pentru călătoriile la buget redus, sau mai pe românește ieftine, azi o să militez pentru cazarea la hoteluri de două și 3 stele (hai 4, dacă așa s-a potrivit), însă la prețuri bune (din categoria, cât dai atâta face). Din nou voi preciza că acest tip de cazare nu este pentru cei cu pretențiile până la cer (adică pentru cei cu bani mulți și nasurile prin aer, punct).

Ce încercăm noi prin cazările noastre, este să obținem cu bani puțini maximum de confort, care la noi se traduce prin: curățenie, cameră cu baie proprie și o bună situarea a hotelului față de obiectivele turistice și de mijloacele de transport, iar ca masă măcar un mic dejun inclus. Ce nu ne interesează în general este cam cât de mare este camera (eu disper pur și simplu când aud lamentări de genul: avea numai 12/14/18 mp!!!) căci doar nu am de gând să joc “mâța ascunsa” prin ea, nu mă interesează nici ce culoare au draperiile și nici ce fel de gel de duș au pus cei de la hotel în baie. Deci, dacă n-am de gând să stau toată ziua în cameră (și evident că n-am de gând) atunci la ce bun să plătesc în plus pentru nu știu eu ce fel facilități pe care poate nu le am nici acasă?? Am observat o tendință a multora care ajung prin hoteluri (și au mai și plătit prețuri derizorii) și se plâng de diverse “probleme” de genul: nu am avut perdea la duș, camera nu era luminoasă, era gălăgie și am auzit toate mașinile care treceau pe stradă, nu avea view interesant, recepționerul nu a fost politicos și alte inepții din astea care sincer, sincer… dacă te preocupă în vacanță ori ești tu ca om dificil din naștere ori nu-ți place compania (caz în care sorry), ori sincer te-aș întreba: “what’s your damage?”

În altă ordine de idei m-am hotărât ca azi să vă arat 10 dintre cele mai drăguțe și fără fițe locații în care am ajuns să-mi pun capul pe perină după zile de vizite și experiențe. Nu este un top, le iau la întâmplare și nu le fac reclamă ci doar vreau să vedeți cam cum arată unele locațile drăguțe la prețuri decente.

Theo’s Hotel în Agios Georgios, Corfu, Grecia este un hotel de două stele cu camere mari și piscină, condus de Theo și Elena, un cuplu de greci simpatici pe care jur că i-aș fi luat acasă. Mi-a plăcut în mod deosebit terasa pe care luam masa, mai ales seara când se aprideau felinarele. Hotelul este preferat în general de familiile de turiști englezi care-l iau cu asalt an de an. În general o rezrevare la Theo’s pentru lunile de vară este un real noroc. Mereu au hotelul plin de englezi și pâna acu’ câțiva ani nici nu era deschis publicului larg ci doar englezilor. Acum este, vi-l recomand pentru o vacanță la mare în Corfu.

Sant Angelo Hotel în Roma, Italia este un hotel de 3 stele cu adevărat frumos, situat în Piața Cavour în spate la Palatul de justitie și în vecinătatea Castelului Sant Angelo și a Vaticanului. Dacă ar fi să zic ceva de rău aici, ar fi faptul că mi-a fost cam frig în camera aia cu vedere spre curtea interioară. Altfel hotelul este foarte bun, strada pe care este situat este plină de cafenele drăguțe tipic italiene.

Aquamarina Boat Hotel în Budapesta, Ungaria este cel mai inedit hotel în care m-am cazat. Este practic un vapor de 4 stele ancorat pe Dunăre. Camerele au fost deosebit de drăguțe, iar micul dejun foarte bogat așa cum numai în Ungaria și Austria poți mânca. Am petrecut un revelion mișto pe vapor. Am auzit de curând că există unul la fel și la Bratislava, evident tot pe Dunăre și mă tentează să-l încerc. Mă distrează tare denumirea de Botel cum mai este denumit.

Hotel Orcagna în Florența, Italia este cel mai frumos hotel de 2 stele în care am stat vreodată. Camerele aveau nume ca Musica, Poesia, Cinema etc. Foarte interesant cum hotelul acesta era aproape de centru și departe în același timp, iar micul dejun l-am luat în cea mai cochetă sală de mese tipic italiană în care mi-a fost dat să stau. Este de reținut pentru orice vacanță în Toscana.

Hotel Panorama în Cluj Napoca, România este un Aparthotel destul de nou dar foarte frumos și bine situat în Baciu, un pic departe de centrul Clujului, dar cu o atmosferă pitorească mai ales iarna, dată de pădurile din jur. Un alt concept de hotel de apartamente mai puțin promovat la noi dar care tind să cred că câștigă din ce în ce mai mult teren pentru famillile numeroase și grupurile de prieteni. Noi am ajuns aici prin bunăvoința prietenilor de la plimbarici.ro :*

Affittacamere La Torre în Corneglia, Cinque Terre, Italia este cel mai frumos loc în care ne-am cazat până acum. A fost și cazarea din “luna de miere”, dar nu am mers pe principiul “e luna de miere deci dăm oricât”, chiar nu am considerat că este cazul de așa ceva. Dar, am avut noroc, căci am avut parte de o camera mare, luminoasă și cochetă, cu baie cu geam și cu balcon ce dădea spre mare. Auzeam noaptea valurile, nu ne puteam dori mai mult!

Pensiunea Madara în Viena, Austria a fost o reală surpriză pentru mine căci nu seamănă cu nicio pensiune din România. Este recomandată familiilor cu copii sau vacanțelor cu prietenii datorită conceptului de apartament cu două camere, bucătărie și baie. Foarte aproape de MariaHilferstrasse o recomand cu căldură pentru cazare și celor care vizitează capital Austriei pentru lungi sesiuni de shopping.

Hotel Centrale în Mestre (Veneția), Italia este un hotel de 3 stele din Mestre preferat de cei nu vor să dea în luna august triplu pe o cazare la același nivel în lagună. Hotelul dispune de un număr impresionat de camere, însă destul de micuțe (după unii). Micul dejun a fost delicios, iar recepția mi s-a părut una dintre cele mai cochete pentru un hotel de categoria lui. Din spatele hotelului se ia un bus pana Piazza Roma, intrarea in lagună. Nu voi fi ipocrită și voi recunoaște totuși că îmi doresc și o cazare în lagună… cândva.

Hotel Anda în Sinaia, România este un hotel de 4 stele situat în centrul stațiunii Sinaia, vis a vis de primărie și la 5 minunte de teleferic. Recunosc că aici mi-a fost plătită șederea și am auzit că ar fi puțin cam scump (peste ce obișnuiesc eu să plătesc). A fost drăguț, dar nu l-am considerat de fițe. Exteriorul este mai frumos ca interiorul.

Hotel Manzard Panzio în Budapesta, Ungaria este un hotel de 3 stele din Budapesta situat undeva la periferia metropolei, dar de unde un mașina sau metroul aflat la 5 minute pe jos, ajungi în alte 5 minute în centrul orașului. Camerele de la mansardă sunt cele mai drăguțe, iar dacă plouă este minunat să adormi văzând cum ploaia bate în geam (am avut parte de o după amiază ploioasă în care doar am dormit, deși eu în general după amiază nu dorm niciodată). Văd din pozele de pe site că au și piscină, atunci când am ajuns noi nu aveau… Un punct în plus.

Acolo unde am găsit site-ul hotelului am dat link spre hotel direct, unde nu, vedeți și voi ce am ales. Oricum voi căutați pe net și găsiți pentru fiecare în parte mai multe rezultate. Dar ca sfat, ca și concluzie sau în loc de ea pot să vă spun că totul stă în atmosferă nu în condițiile propriu-zise. Dacă cei de la hotel pun un accent pe atmosferă, totul curge indiferent de stele hotelului. Iar dacă nu e cu atmosferă vă recomand să o creați voi, pentru voi, cel puțin o să treceți mai bine peste disconfortul momentului. Garantez!

Italia, Travel

Lucca – “doar după ziduri”

3 comentarii

Am scris o postare chiar drăguță despre Lucca, avea tot ce îi trebuie ca voi să simțiți cât de mult mi-a plăcut mie în orașul lui Puccini și Boccherini… dar internetul și-a făcut puțin de cap, eu am crezut că e de la laptop (nu a fost fost), i-am dat un restart și… evident am pierdut tot ce am scris.

N-are rost să o iau de la capăt, nici nu aș mai avea răbdare, cred că trebuie să așteptați să ajung din nou în Lucca pentru a mă mai pune pe povestit câte în lună și-n stele despre acest oraș. Pe scurt (rezumat la ceea ce am scris și nimeni nu va afla vreodată) Lucca, deși un loc oarecum ocolit de cohortele de turiști este unul dintre cele mai frumoase orașe micuțe (după Ineu) :) pe care le-am văzut vreodată. Am zis că la o altă vizită ar fi frumos să ne punem “cartierul general” în Lucca și de acolo odihniți și surâzători să pornim în fiecare dimineață spre alte zări.

Sfaturi pentru cei care au înțeles din rândurile de mai sus că “nu vezi Toscana fără să te arunci până în Lucca”:

– căutați Piața Amfiteatru (greu am găsit-o căci noi avem un GPS cu personalitate proprie, după cum am mai spus) construită pe ruinele unui fost amfiteatru roman, este superbă și inedită

– așezați-vă la o terasă în acestă piață și savurați un vin sau o cafea (depinde de momentul zilei)

– plimbați-vă cu bicicleta pe metereze, noi ne-am plimbat pe jos și a fost fantastic (imaginea mea despre toamna care tocmai a trecut este, a fost și va rămâne aceasta de mai jos)

– în exteriorul zidurilor se întind câmpii mai verzi care ale Angliei (sau cel puțin așa cred despre ale Angliei, din ce am auzit la Elton John), colindați aceste câmpii, iar dacă vremea o permite întindeți-vă pe iarba răcoroasă și citiți o carte despre o iubire romantică petrecută prin acele locuri (eu așa aș face)

– dacă plouă adăpostiți-vă în Catedrala di San Martino și ascultați minunata orgă (vedeți vitraliile și rugati-vă, mulțumind lui Dumnezeu că a creat acele locuri și că v-a dat șansa să le vedeți)

Lucca este un orășel minunat… (și un nume foarte frumos pentru un băiețel, așa cum Siena mi se pare un nume senzațional pentru o fetiță… șșșșș) ;)

Travel, Ziare&Reviste

Travel Magazines

Un comentariu

Vă povesteam cât de prost putem sta cu revistele de travel în limba română și vă promiteam că o să zic două vorbe și despre revistele de travel străine (căci ei stau din fericire, fooooarte bine). Via Wikipedia, am găsit o listă cu ele (eu ador listele, se știe), dar am descoperit că nu-s toate și nici nu știam care sunt cele mai bune. Așa că am dat peste un top 10 (perfect!), însă ce m-a impresionat până la lacrimi a fost multitudinea de coperte îmbietoate pe care le-am văzut aici.

Nu știu exact care din ele se găsesc și pe la noi. Parcă, parcă îmi amintesc că am văzut în rețeaua de magazine Inmedio niște reviste de acest gen, dar ele treceau de 30 de lei/număr :( Așa că momentan sunt mulțumită că știu că ele există și eu îmi mai clătesc ochii pe net cu ele :)

Italia, Travel

David veghează Florența

6 comentarii

Pentru că tot v-am povestit despre Florența și despre Toscana, azi nu mă voi folosi prea mult de cuvinte ci mai mult de imagini, pentru a vă descrie ultima zi la Florența. Vă spun doar că știam clar ce aveam să facem înainte de a merge la gară să o luăm spre… Lucca, și anume să urcăm (la propriu) până în Piazza Michelangelo căci auzisem că de acolo Florența se vede cel mai spectaculos. Pe drum ne-a prins ploaia și aveam să constatăm că de fapt o să prindem toate cele 4 anotimpuri în mai puțin de 25 minute, însă când am ajuns sus soarele încerca să lumineze blând cupola catedralei Santa Maria del Fiore… era toamnă din nou.

Constrast lumină/întuneric

Santa Croce (Vedere din Florența)

Cel mai sexy fund din istoria artei :)

Michelangelo prin David va veghea pentru totdeauna Florența

Prin fotografia asta se poate rezuma toata starea pe care am avut-o pe durata “expedieției” fiorentine.

Filosofari, Travel

Au lăsat totul şi au plecat (nebunii frumoşi ai marilor vise)

13 comentarii

Tot am mai vrut să scriu pe acestă temă şi de fiecare dată am simţit că parcă nu aş şti ce să zic cât să cuprind esenţa a ceea ce gândesc. Subiectul este frumos şi în mare măsură foarte nebunesc, dar cu siguranţă aţi auzit şi voi  de cei care au lăsat totul în urmă şi au plecat să călătorească pentru o vreme sau pentru totdeauna. Cum vă sună? Sigur, puteţi să gândiţi că:  ori sunt foarte bogaţi şi financiar vorbind îşi permit, ori sunt plătiţi pentru a face posibilă această “nebunie” (cazul ideal, nu?), ori fac un sacrificiu pentru a cerceta ceva, ori (şi ceva îmi spune că încă mulţi gândesc aşa), cei ce fac acest gest sunt nişte smintiţi.

Sunt chiar curioasă cum vedeţi voi, cei care mă citiţi, felul acesta de acţiune, dar azi vreau să spun cum o văd eu şi sper să nu sperie pe nimeni ceea ce o să spun. Noi oamenii (majoritatea) am fost crescuţi şi educaţi să trăim după nişte şabloane, de aceea nu este de mirare că vieţile noastre seamănă izbitor de plictisitor şi nu este de mirare că atunci când unul iese din turmă (groaznic efect, ăsta de turmă) să fie privit suspicios, cu neîncredere şi să i se dea o doză de  nebunie ( “e dus cu pluta” sau “îi lipseşte o doagă” etc).

În urmă cu vreo doi ani, îi descopeream pe ei şi la vremea respectivă chiar mi-am pus întrebarea dacă nebunia sau curajul i-a trimis pe ei în luptă. Nu cred că ajunsesem la gradul de toleranţă şi înţelegere pe care îl am acum, acu doi ani apreciam, dar sincer mă îndoiam. Acum nu mai am nicio îndoială, pentru că de atunci orizontul meu s-a lărgit suficient de mult încât să nu mai aleg între curaj şi nebunie ci între necesitate şi posibilitate. Se spune că acolo unde există o necesitate, acolo trebuie să existe şi o posibilitate. Şi oameni ca cei din articolul pe care l-am recomandat mai sus au găsit  posibilitatea şi au trăit-o. Frumos.

Prin ei i-am găsit şi pe alţii, alti nomazi declaraţi care au văzut că se poate trăi şi altfel. Pentru mine aceşti oameni sunt nişte exploratori moderni care pe vecie vor avea un atu în plus faţa de toţi ceilalţi; o parte din ei va trăi veşnic prin întreaga lume pe care au cuprins-o şi cunoscut-o. De aceea eu încă mă mir de cei care îi blamează, mi-e absolut milă de acei oameni care îi judecă, pentru că îmi dau seama că nu au înţeles nimic din lumea asta şi după cum se vede nici nu vor înţelege vreodată. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar eu văd o lipsă totală de orice spirit creator, uman, ca nici măcar să nu îţi doreşti şi tu ca om, în această viaţă o aventură de acest gen. Nu şabloanele şi rutina ne definesc ca specie (deşi spre asta tindem, din păcate) ci curajul şi inventivitatea, astea au făcut lumea să se mişte nu o minimă zonă de confort…

Mai cred că viaţa trebuie trăită ca pe o poveste de dragoste şi realizez pe zi ce trece că foarte puţini o trăiesc aşa. Relaţia noastră cu viaţa trebuie să fie cam aşa cum este relaţia cu persoanele pe care le iubim, sau cel puţin cu acea persoană cu care avem o relaţie pasională,  adică vie, în completă armonie cu fiinţa noastră, mereu nouă, să-i oferim ce ne oferă şi mereu puţin peste, să ne dăruim ei, să-i simţim pulsul, să dorim să creăm ceva împreună, să o împlinim. Dacă vedeţi ceva freudian în asta este pentru că poate chiar există ceva freudian în asta şi nu mi se pare greşit să existe, ba dimpotrivă.

Aşadar nu vă întreb dacă voi aţi lăsa totul şi aţi pleca, în definitiv nu despre asta este articolul de azi, ci mai mult vreau să ştiu dacă mai vede cineva lucrurile ca şi mine şi dacă mai sunt pe aici persoane care tratează problema expusă altfel, din alt unghi, cu alţi ochi sau cu alţi ochelari.

Bloguri & Blogging, Italia, Travel

Fiecare cu povestea lui… italiană

2 comentarii

Ce am mai făcut eu după ultima călătorie în Italia? Pe lângă altele, desigur? Am căutat bloguri alte expaților :D De fapt nu doream să găsesc numai bloguri ci mai repede îmi doream să găsesc experiențe ale unora care au trecut de la stadiul de “îndrăgostiți de Italia” la stadiul de imigranți curioși de “dolce vita”. Așa i-am descoperit pe Kate și Rob, pe care i-am adoptat imediat in blogroll, mai apoi pe Christy și apoi pe Sara. Iar într-o zi leneșă am descoperit o listă întreagă de care m-am bucurat maxim. Sunt mulți, foarte mulți și știu că sunt de fapt cu mult mai mulți.

Să aruncăm un ochi pe ce zic ei despre cea mai mare și “drastică” schimbare din viața lor.

Kate & Rob in La Vita e Bella

“Wondering how a married 20-something American couple ends up moving to Florence, Italy? Yea, we get that question a lot!

We’ve both always been wanderers, dreamers and adventurers. Rob grew up in Indiana, went to boarding school in California, college in D.C. and found his way to Arlington, Louisville, Philadelphia and now Italy with Kate, originally from Bucks County, PA. For years, we brainstormed ways to (legally) live in Italy. In the meantime, we tried living the more conventional life…moved to Louisville (a great city, btw), bought a house, got a car, etc. But, that life just wasn’t meant for us. It turns out that the answer was there all along: jure sanguinis AKA Italian dual citizenship. Kate qualifies through her paternal great-grandfather; Rob qualifies through his marriage to Kate (he knew it would come in handy eventually).

After 12 months of document searching, certifying and translating (including 6 months shacked up with Kate’s parents in the Philly area), we made the move to Florence, Italy in January 2010. All of the hard work and sacrifice has totally been worth it. We’re not sure how long will be here — could be forever, could be another year or so. For now, we’re living life by the seat of our pants and loving every second of it. You may be wondering how we support ourselves while living abroad. Well, here is what makes our lives a lot easier: we own a marketing/web consulting business. All of our business is online. Our clients are all over the map. We are truly location independent. We’ve worked really hard to get our business to this point. “ 

Christy in Ciao Christy

“I’m a Southern gal, who after living my whole life in Atlanta, packed up in 2009 & moved to Florence. I have a wonderful life here with the most scrumptious man I know, darling cat Abby and some of the best friends I could ever imagine. This blog is about my life, living as an expat, both the good & the bad, the funny & sad. What I DO know for sure is : I do feel fortunate to have met Antonio. I do feel blessed to have the best girlfriends in the entire world. I do feel lucky to walk past some of the most extraordinary works of art : every.single.day. “

Sara in When in Florence

“A little over 10 years ago I left my home in L.A and moved to Italy. I had a few hundred dollars, two overweight suitcases and no idea what I was going to do once I arrived. But I knew I was in love, with the City of Florence that is; I immediately felt comfortable here, like I was home. And then, before I knew what hit me, I fell in love again, this time with Luigi, the charming Southern Italian ragazzo I had only spent a few weeks with on my first trip. He was the only person I knew in the city. He took me back to his place and told me I could stay until I figured out what I was going to do. Well, as it turns out, I never left. We’ve been together ever since and have now been married for 5 years. After a few years in Florence I returned to California to further my studies at Art Center College of Design in Pasadena receiving my BFA in Fine Art. Shortly after graduating I returned to Florence and began working as a historical tour guide and developing my jewelry designs. My favorite things in life are my wonderful husband, my amazing girlfriends, my fat cat called Michelangelo, and Uniball colored pens.”

Well, peste aceste trei mărturii, care sper să fie un punct de plecare și pentru voi în explorarea blogurilor de travel, living and dreaming in Italy, mai ziceam ceva de o listă. Curioși? Oricum, Ms. Adventures in Italy este și el un blog de urmărit în sine.

Sursa foto

Close Menu