Iarna în 5 orașe de vis (să ningă, zic!)

Dacă la noi zici că este cel puțin toamnă blândă, am călătorit cu gândul prin alte părți pentru a descoperi cum arată iarnă în câteva orașe de pe glob. Iarna=zăpadă, asta ca să nu aud apoi că iarna arată altfel pin alte părți ;)

 Reykjavik (Islanda)

Foto

Sankt Petersburg (Rusia)

Foto

Salzburg (Austria)

Foto

Heidelberg (Germania)

Foto

Tallinn (Estonia)

Foto

Și sper că nu credeați că la Cluj nu ninge niciodată… ninge și orașul este de-a dreptul fermecător, însă eu a trebuit că caut poza de net că să pot să vă arat ceva drăguț, căci n-am ieșit niciodată la pozat când a nins ca-n povești :D

Foto

În altă ordine de idei, aștept iarna care a venit doar cu numele. A nu se înțelege că sunt cel mai mare fan, eu sunt fan declarat vară. Însă vine Crăciunul și chiar nu ar strica să vină cu mantia albă după el, așa de senzație ;)

Înapoi în viitor IX: Pe vremea când (doar) visam la călătorii

Am decis să aduc de la Ineu câteva fotografii din vacanțele copilăriei mele și mai apoi din vacanețele din adolescență (pozele respective le am doar in varianta tipărită) și să povestesc despre călătoriile de atunci, de pe vremea când umblam prin țară cu ai mei. Câteva fotografii sunt chiar haioase și abia aștep să le caut :)

Până atunci însă, am “scăpat” iar în arhivă și am găsit niște fotografii făcute cu telefonul (că nu aveam camera digitală) de pe vremea când visau la greu la cum voi călătorii eu când mă voi face mare :D Îmi agățasem o hartă a lumii deasupra patului din camera mea și nu era zi în care să nu fac trasee în minte și planuri de vacanță care de cele mai multe ori nu se realizau, dar nu încetam să sper, cred că harta aia îmi amintea mereu că lumea e mare, e acolo și într-o zi poate fi a mea (n-am depășit cu mult stadiul acela, dar nu-i momentul să mă plâng).

Pe când mulți văzuseră deja jumate de planetă eu abia mi-am cumpărat de la Readers Digest o enciclopedie care mi-a dat prilejul să visez o vară întreagă. Și credeți-mă că am visat la greu… și am învățat multe din cartea aceea, căci internetul nu-mi era accesibil decât cu porția și nici nu știam pe atunci să caut informațiile pe care le doream.

Cu toate că visam foarte mult, cu toate că ieșisem deja din țară și că prin țară m-am plimbat de mama focului prin copilărie, recunosc că au fost ani în care nu am părăsit județul Arad, cât regret numai eu știu, dar nu aveam destinul în propriile mâini pe vremea aceea. Un moment de cotitură a fost vacanța la mare din 2005. Mai fusem la mare cu ai mei în ’86 și nu am nicio poză de atunci :( dar în 2005 mi-a plăcut la nebunie, a fost vacanța prin excelență. Și stând eu rezemată pe țărm și privind marea mi-am dorit brusc să o văd și de pe alte țărmuri, să mai văd și alte mări și să cunosc oameni care s-au scăldat în alte ape. Deci m-am dorit să plec, însă la câți bani aveam prin portofel am putut pleca într-un singur loc; înapoi la Ineu. Briza însă o mai simt și azi…

Constanța, iulie 2005

Târgul de Crăciun de la Montpellier (Franța)

Tocmai când mă pregăteam să spun că eu n-am fost niciodată la un târg de Crăciun mi-am amintit că se pregătea unul la Montpellier în 2009, pe când eu mă pregăteam să vin acasă. Cu toate acestea am “prins” câteva zile de târg și țin minte că mi se părea ciudat târgul acela mai ales când vedeam micile tarabe și bradul “futurist” pe timpul zilei lângă palmierii încă verzi :) Nu se potriveau parcă unele cu altele. Poate tocmai de aceea nu mi s-a părut un târg de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului, ca cele din Austria de exemplu. După mine târgul de Crăciun trebuie să aibă miros de zăpadă nu unul de început timid de primăvară.

Cu toate acestea am verficat pe Picasa sa văd dacă nu am pus poze de atunci și am fost surprinsă să observ că nu am pus nicio fotografie din acele ultime zile de Franța :D Probabil eram prea nerăbdătoare să ajung acasă (drept e că mi-a fost răsplătită așteptarea atunci cu muuultă zăpadă la întoarcerea în țară). Scotocind puțin prin arhivă am dat peste două imagini drăguțe și dacă tot am văzut că se “poartă” târgurile de Crăciun în perioada asta, am decis să vi le arat și vouă cu o ușoară părere de rău că nu am mai multe detalii despre acest târg și despre Montpellier-ul îmbrăcat de sărbătoare. Eh… poate data viitoare, nu? Până atunci mă delectez cu toate articolele despre aceste minunate târguri de pe blogurile de travel de la noi. Voi ce târg nou ați mai văzut?

Previziuni călătorii 2012 (Balanță)

Să ne distrăm puțin în acestă mohorâtă zi de luni! Acvaria.com a publicat horoscopul anului 2012 și așa cum ne-a obișnuit de anul trecut are o secțiune de “călătorii” pentru fiecare zodie în parte. Inutil să vă spun că acolo am citit prima dată :) Să vă arat ce îmi scrie cică mie și balanțelor în general (desigur voi puteți să mergeți pe horoscopul anului și de acolo să vă alegți zodia, iar jos de tot puteți citi și “previziunile pentru călătorii”). Ready? Go!

Esti foarte interesat de lumea in care trăiesti si găsesti o reală plăcere in explorarea imprejurimilor. Esti in stare să-ti iei rucsacul si să umbli haihui in natură, prin munti si păduri, pentru că te simti liber si bine in aceste spatii. Esti stimulat să iesi cât mai mult din casă si să nu te aventurezi neapărat spre tinuturi indepărtate, când ai atâtea locuri superbe de văzut si foarte aproape de casă. 

Finalul de an iti poate oferi multe ocazii de a te plimba pe distante scurte, dar primele 8 luni te pot pune in fata unei revelatii pe parcursul unei banale plimbări, ca si cum ai iesi din casă spre o tintă anume, dar pe drum vei intâlni o persoană care are pentru tine un sfat salvator, un mesaj important, o veste prin care viata ta se poate modifica mult de acum inainte. Ai putea fi atras mult si de călătoriile cu tentă spirituală, incât nu ar fi de mirare ca, până in august, să faci un circuit al mănăstirilor, de exemplu, sau să ajungi intr-un loc cu o mare incărcătură religioasă ce te va impresiona la maxim!

Granitele ti se deschid mai mult din iunie incolo, când Jupiter te va impulsiona să afli lucruri noi despre alte culturi, să vizitezi alte tări, să ajungi prin locuri despre care inainte doar ai citit in cărti. Vei avea ocazia să vorbesti in limbi străine si vei profita de orice ocazie să pleci cât mai departe de casă, totul din nevoia ta fantastică de socializare si comunicare. Ceea ce atrage atentia este tranzitul lui Venus prin zona călătoriilor indepărtate intre 4 aprilie – 7 august, ceea ce va mări sansele de a pleca la drum, in vacante superbe, in locuri frumoase, unde te vei simti fericit, liber, ca un copil lipsit de griji. Totusi, retrogradarea lui Venus dintre16 mai – 27 iunie trebuie să te pună in gardă la micile probleme care s-ar putea ivi pe parcursul călătoriilor, aspecte ce vor mai stirbi cumva din plăcerea excursiei. Ceva nu va iesi conform planurilor dacă această perioadă te prinde la drum, pentru că nu te-ai informat serios asupra tuturor conditiilor inainte de plecare ti acum suferi consecintele propriei tale neglijente. Poate nu mai poti pleca intr-o vacantă, nu ai confirmat o rezervare sau ai vreo problemă cu masina, poate un fleac minor care va strica bucuria de a pleca de acasă! 

Foto

Pisa Romantica (ce poti face într-o seara ploioasă la Pisa)

Că să prindem un avion de 7 dimineața de pe aeroportul din Pisa, am convenit că ar fi înțelept să ne luăm o noapte de cazare chiar în oraș, astfel încât să nu ne agităm fără rost pentru a ajunge pe la 5:30 să stăm aiurea în așteptarea avionului. Un prim impuls a fost să nu ne mai luăm cazare deloc (eu încă mai cred că aceasta ar fi fost soluția cea mai bună), dar pentru că seara de la Pisa venea după câteva zile de mers non-stop și de vizite și de plimbăreală și fără să știm de răceala (viroza de început de toamnă), ne-am luat totuși o cazare la Pisa.

Am ajuns în oraș mai repede decât am preconizat și după ce am găsit hotelul (Celile pe numele lui), am zis că n-ar fi rău să ne mai plimbăm puțin, căci deși văzusem Pisa cu 4 luni înainte niciodată nu strică să mai vezi ceva în plus. Numai că… au început niște nori să se adune și niște stropi răcoroși să lovească pământul, deci ce facem? Începeam să mă întristez, când Clau a zis “știu că ți-a plăcut Câmpul Miracolelor cu turnul, hai să-l vedem și seara”. Dragul de el, înțelege, când vrea :)

Și așa am luat-o de la hotel spre Câmp și Turn, pe ocolite (abia la întoarcere ne-am dat seama că era de fapt la 5 minute de hotel)… Când ajungem pe Câmp norii nu făceau decât ca toată piața aia verde cu marmură albă să pară cumva ireală, norii și înserarea potențau culorile și amestecau senzațiile. În plus, vremea i-a alungat pe cei cu prea dârza dorință de a îndrepta turnul pentru niște poze, așa că numai bine am văzut cum arată Campo del Miracoli pe bune, fără cetele de turiști bezmetici.

Ne-am ales un pom (aka copac, căci sunt o mulțime de împrejmuiesc piața) și ne-am adăpostit sub el, coroana lui deasă protejându-ne chiar bine de ploaia și mai deasă ce cădea fără încetare. Așteptând să se mai domolească, am furat din seara aceea și din vacanța aceea peste 20 de minute superbe numai pentru noi doi și pentru contemplarea Turnului înclinat de la Pisa, acest simbol extraordinar, o operă de artă prin excelență imperfectă, dar admirat cu ardoare tocmai pentru imperfecțiunea lui. Cred că am avut o revelație în seara aceea… și un sentiment copleșitor de… bine, unul din momentele în care ȘTII că fericirea nu este o stare spre care trebuie să tinzi permanent, ci un sentiment  alcătuit din momente scurte și intense, memorabile. A fost prea frumos în Toscana ca să spun acum că acea seara a constituit punctul culminant al “ieșirii”, dar nu pot să nu mă gândesc cu drag la seara aceea pentru că seara aceea a fost unul din momentele în care am fost fericită și AM ȘTIUT!

Deși ne-am trezit a doua zi la 4 ca să o luăm pe jos spre aeroport (vă spuneam că la Pisa e posibil lucrul acesta), noaptea aceea m-am odihnit de minune. Poate fuga prin ploaie ca să cumpărăm sticlă de apă de la un magazin micuț pentru care am fost ultimii clienți în seara aceea, ne-a obosit suficient și ne-a relaxat peste măsură pentru un somn atât de lin… Ne puteam întoarce acasă..

Cele mai drăguțe 10 hoteluri/pensiuni în care am înnoptat

După cum militam și aici pentru călătoriile la buget redus, sau mai pe românește ieftine, azi o să militez pentru cazarea la hoteluri de două și 3 stele (hai 4, dacă așa s-a potrivit), însă la prețuri bune (din categoria, cât dai atâta face). Din nou voi preciza că acest tip de cazare nu este pentru cei cu pretențiile până la cer (adică pentru cei cu bani mulți și nasurile prin aer, punct).

Ce încercăm noi prin cazările noastre, este să obținem cu bani puțini maximum de confort, care la noi se traduce prin: curățenie, cameră cu baie proprie și o bună situarea a hotelului față de obiectivele turistice și de mijloacele de transport, iar ca masă măcar un mic dejun inclus. Ce nu ne interesează în general este cam cât de mare este camera (eu disper pur și simplu când aud lamentări de genul: avea numai 12/14/18 mp!!!) căci doar nu am de gând să joc “mâța ascunsa” prin ea, nu mă interesează nici ce culoare au draperiile și nici ce fel de gel de duș au pus cei de la hotel în baie. Deci, dacă n-am de gând să stau toată ziua în cameră (și evident că n-am de gând) atunci la ce bun să plătesc în plus pentru nu știu eu ce fel facilități pe care poate nu le am nici acasă?? Am observat o tendință a multora care ajung prin hoteluri (și au mai și plătit prețuri derizorii) și se plâng de diverse “probleme” de genul: nu am avut perdea la duș, camera nu era luminoasă, era gălăgie și am auzit toate mașinile care treceau pe stradă, nu avea view interesant, recepționerul nu a fost politicos și alte inepții din astea care sincer, sincer… dacă te preocupă în vacanță ori ești tu ca om dificil din naștere ori nu-ți place compania (caz în care sorry), ori sincer te-aș întreba: “what’s your damage?”

În altă ordine de idei m-am hotărât ca azi să vă arat 10 dintre cele mai drăguțe și fără fițe locații în care am ajuns să-mi pun capul pe perină după zile de vizite și experiențe. Nu este un top, le iau la întâmplare și nu le fac reclamă ci doar vreau să vedeți cam cum arată unele locațile drăguțe la prețuri decente.

Theo’s Hotel în Agios Georgios, Corfu, Grecia este un hotel de două stele cu camere mari și piscină, condus de Theo și Elena, un cuplu de greci simpatici pe care jur că i-aș fi luat acasă. Mi-a plăcut în mod deosebit terasa pe care luam masa, mai ales seara când se aprideau felinarele. Hotelul este preferat în general de familiile de turiști englezi care-l iau cu asalt an de an. În general o rezrevare la Theo’s pentru lunile de vară este un real noroc. Mereu au hotelul plin de englezi și pâna acu’ câțiva ani nici nu era deschis publicului larg ci doar englezilor. Acum este, vi-l recomand pentru o vacanță la mare în Corfu.

Sant Angelo Hotel în Roma, Italia este un hotel de 3 stele cu adevărat frumos, situat în Piața Cavour în spate la Palatul de justitie și în vecinătatea Castelului Sant Angelo și a Vaticanului. Dacă ar fi să zic ceva de rău aici, ar fi faptul că mi-a fost cam frig în camera aia cu vedere spre curtea interioară. Altfel hotelul este foarte bun, strada pe care este situat este plină de cafenele drăguțe tipic italiene.

Aquamarina Boat Hotel în Budapesta, Ungaria este cel mai inedit hotel în care m-am cazat. Este practic un vapor de 4 stele ancorat pe Dunăre. Camerele au fost deosebit de drăguțe, iar micul dejun foarte bogat așa cum numai în Ungaria și Austria poți mânca. Am petrecut un revelion mișto pe vapor. Am auzit de curând că există unul la fel și la Bratislava, evident tot pe Dunăre și mă tentează să-l încerc. Mă distrează tare denumirea de Botel cum mai este denumit.

Hotel Orcagna în Florența, Italia este cel mai frumos hotel de 2 stele în care am stat vreodată. Camerele aveau nume ca Musica, Poesia, Cinema etc. Foarte interesant cum hotelul acesta era aproape de centru și departe în același timp, iar micul dejun l-am luat în cea mai cochetă sală de mese tipic italiană în care mi-a fost dat să stau. Este de reținut pentru orice vacanță în Toscana.

Hotel Panorama în Cluj Napoca, România este un Aparthotel destul de nou dar foarte frumos și bine situat în Baciu, un pic departe de centrul Clujului, dar cu o atmosferă pitorească mai ales iarna, dată de pădurile din jur. Un alt concept de hotel de apartamente mai puțin promovat la noi dar care tind să cred că câștigă din ce în ce mai mult teren pentru famillile numeroase și grupurile de prieteni. Noi am ajuns aici prin bunăvoința prietenilor de la plimbarici.ro :*

Affittacamere La Torre în Corneglia, Cinque Terre, Italia este cel mai frumos loc în care ne-am cazat până acum. A fost și cazarea din “luna de miere”, dar nu am mers pe principiul “e luna de miere deci dăm oricât”, chiar nu am considerat că este cazul de așa ceva. Dar, am avut noroc, căci am avut parte de o camera mare, luminoasă și cochetă, cu baie cu geam și cu balcon ce dădea spre mare. Auzeam noaptea valurile, nu ne puteam dori mai mult!

Pensiunea Madara în Viena, Austria a fost o reală surpriză pentru mine căci nu seamănă cu nicio pensiune din România. Este recomandată familiilor cu copii sau vacanțelor cu prietenii datorită conceptului de apartament cu două camere, bucătărie și baie. Foarte aproape de MariaHilferstrasse o recomand cu căldură pentru cazare și celor care vizitează capital Austriei pentru lungi sesiuni de shopping.

Hotel Centrale în Mestre (Veneția), Italia este un hotel de 3 stele din Mestre preferat de cei nu vor să dea în luna august triplu pe o cazare la același nivel în lagună. Hotelul dispune de un număr impresionat de camere, însă destul de micuțe (după unii). Micul dejun a fost delicios, iar recepția mi s-a părut una dintre cele mai cochete pentru un hotel de categoria lui. Din spatele hotelului se ia un bus pana Piazza Roma, intrarea in lagună. Nu voi fi ipocrită și voi recunoaște totuși că îmi doresc și o cazare în lagună… cândva.

Hotel Anda în Sinaia, România este un hotel de 4 stele situat în centrul stațiunii Sinaia, vis a vis de primărie și la 5 minunte de teleferic. Recunosc că aici mi-a fost plătită șederea și am auzit că ar fi puțin cam scump (peste ce obișnuiesc eu să plătesc). A fost drăguț, dar nu l-am considerat de fițe. Exteriorul este mai frumos ca interiorul.

Hotel Manzard Panzio în Budapesta, Ungaria este un hotel de 3 stele din Budapesta situat undeva la periferia metropolei, dar de unde un mașina sau metroul aflat la 5 minute pe jos, ajungi în alte 5 minute în centrul orașului. Camerele de la mansardă sunt cele mai drăguțe, iar dacă plouă este minunat să adormi văzând cum ploaia bate în geam (am avut parte de o după amiază ploioasă în care doar am dormit, deși eu în general după amiază nu dorm niciodată). Văd din pozele de pe site că au și piscină, atunci când am ajuns noi nu aveau… Un punct în plus.

Acolo unde am găsit site-ul hotelului am dat link spre hotel direct, unde nu, vedeți și voi ce am ales. Oricum voi căutați pe net și găsiți pentru fiecare în parte mai multe rezultate. Dar ca sfat, ca și concluzie sau în loc de ea pot să vă spun că totul stă în atmosferă nu în condițiile propriu-zise. Dacă cei de la hotel pun un accent pe atmosferă, totul curge indiferent de stele hotelului. Iar dacă nu e cu atmosferă vă recomand să o creați voi, pentru voi, cel puțin o să treceți mai bine peste disconfortul momentului. Garantez!

Lucca – “doar după ziduri”

Am scris o postare chiar drăguță despre Lucca, avea tot ce îi trebuie ca voi să simțiți cât de mult mi-a plăcut mie în orașul lui Puccini și Boccherini… dar internetul și-a făcut puțin de cap, eu am crezut că e de la laptop (nu a fost fost), i-am dat un restart și… evident am pierdut tot ce am scris.

N-are rost să o iau de la capăt, nici nu aș mai avea răbdare, cred că trebuie să așteptați să ajung din nou în Lucca pentru a mă mai pune pe povestit câte în lună și-n stele despre acest oraș. Pe scurt (rezumat la ceea ce am scris și nimeni nu va afla vreodată) Lucca, deși un loc oarecum ocolit de cohortele de turiști este unul dintre cele mai frumoase orașe micuțe (după Ineu) :) pe care le-am văzut vreodată. Am zis că la o altă vizită ar fi frumos să ne punem “cartierul general” în Lucca și de acolo odihniți și surâzători să pornim în fiecare dimineață spre alte zări.

Sfaturi pentru cei care au înțeles din rândurile de mai sus că “nu vezi Toscana fără să te arunci până în Lucca”:

– căutați Piața Amfiteatru (greu am găsit-o căci noi avem un GPS cu personalitate proprie, după cum am mai spus) construită pe ruinele unui fost amfiteatru roman, este superbă și inedită

– așezați-vă la o terasă în acestă piață și savurați un vin sau o cafea (depinde de momentul zilei)

– plimbați-vă cu bicicleta pe metereze, noi ne-am plimbat pe jos și a fost fantastic (imaginea mea despre toamna care tocmai a trecut este, a fost și va rămâne aceasta de mai jos)

– în exteriorul zidurilor se întind câmpii mai verzi care ale Angliei (sau cel puțin așa cred despre ale Angliei, din ce am auzit la Elton John), colindați aceste câmpii, iar dacă vremea o permite întindeți-vă pe iarba răcoroasă și citiți o carte despre o iubire romantică petrecută prin acele locuri (eu așa aș face)

– dacă plouă adăpostiți-vă în Catedrala di San Martino și ascultați minunata orgă (vedeți vitraliile și rugati-vă, mulțumind lui Dumnezeu că a creat acele locuri și că v-a dat șansa să le vedeți)

Lucca este un orășel minunat… (și un nume foarte frumos pentru un băiețel, așa cum Siena mi se pare un nume senzațional pentru o fetiță… șșșșș) ;)