Cluj, România, Travel

Spre “iernile de altădată” în Parcul entografic “Romulus Vuia”

11 comentarii

După ce am ratat toate sezoanele în care puteam ajunge să mă plimb liniștită prin Parcul Muzeului Etnografic Național “Romulus Vuia”, mi-am luat revanșa sâmbătă când am petrecut aproape două ore printre nămeții de aici. Time well spent!

Când am ajuns în fața Parcului m-am simțit total ruptă de Cluj, pe dealul de vis a vis avea loc un concurs de săniuțe, casele din satele Transilvaniei străluceau sub zăpada atinsă și ea de patina trecutului, iar atmosfera de sat rupt de lume te cucerea iremediabil. Dacă am atribuit o calitate extraordinară acestui loc, atunci a fost cu siguranță liniștea care nici nu putea da de bănuit că te afli de fapt la oraș și încă în unul mare.

Parcul etnografic de la Cluj este singurul de acest fel pe care l-am vizitat până în prezent. Nu am fost la Muzeul Satului la București (deși îmi doresc) și nici în cel de la Sibiu, despre cam auzit multe lucruri frumoase. Deci nu am un termen de comparație, dar cred că locul este făcut și întreținut cu pasiune. Am stat de vorbă cu un domn care părea că se ocupă de el, ne-a povestit multe despre parc, de la câți vizitatori au pe timp de iarnă, la cât de frumos este parcul de 1 mai.

Cu siguranță vom mai reveni în alt anotimp, când nu va trebui să dârdâi de câte ori scot mânile din buzunar. Este însă drăguț și iarna, are un aspect special, îți fură ochii, iar liniștea, cum astfel, îți mângâie sufletul. Vă recomand cu și mai mare căldură decât în acest articol, să mergeți să-l vizitați iarna. Va fi o călătorie spre “iernile de altădată” și o să vedeți că merită!

Mai multe imagini, ca de obicei, aici ;)

Cluj, România, Travel

O altă zi cu multă, multă zăpadă

25 de comentarii

Și mai multă, dacă vă puteți închipui, pentru că ieri a nins toată ziua…

Posibil să vă fi înnebunit cu zăpada de la Cluj, dar pe bune că m-a înnebunit și pe mine în toate sensurile :)

  • abia am ieșit din parcare ieri și abia am intrat aseară în parcare înapoi (cu nisip la roți și din astea, că doar am parcarea în pantă, ceea ce e Mi-Nu-Nat!)
  • n-am reușit să urc în turla Bisericii catolice pentru că, din cauza zăpezi probabil, mi se tot spune că “nu se poate să urcați”, fără alte lămuriri, doar că nu se poate…
  • turiștii străini ar fi consternați de ideea lui “because I said so” (deși tocmai asta era ideea, să fac poze pe zăpadă, iar programul de urcare nu era suspendat pe timp de iarnă)
  • se circulă aiurea, nu pentru că nu sunt curățate drumurile, ci pentru că șoferii au un microb ce îi atinge la fiecare zăpadă, nu-mi explic
  • toți brazii din pădurile Floreștiului arată ca în povești, parcă se rup sub greutatea zăpezii
  • tot ca în povești arată și Piața Muzeului, este… splendidă (că nu găsesc alt cuvânt), ia vedeți și voi:
  • îmi place cum stă Matei Corvin pe cal, așa înzăpezit, de parcă e viu și se întoarce iarna dintr-o călătorie în timp
  • de asemenea apreciez eforturile localurilor clujene de a încerca să arate boem și să te atragă înăuntru la căldurică, ca în imaginea de mai jos

Toate astea le-am constatat ieri pe un frig teribil de am crezut că îmi omoară toate țesuturile din degetele de la picioare. Pe la voi cum e? Prin România știu că e zăpadă peste tot, dar chiar peste tot! În străinătate se poate ca unii să aveți și 20 de grade în termometre (mai puțin în Canada, Suedia, Elveția…) și cu toată atmosfera noastră de basm, nu pot să nu vă invidiez (pe cei de prin sudul Franței de exemplu) :D

Cluj, România, Travel, Utile

Ce poți face în decembrie la Cluj!

19 comentarii

Clujul atrage turiști. O știu locuitorii, o știu autoritățile locale și o știu chiar și turiștii. Cei mai mulți vin vara și toamna, dar toamna mai mereu se plâng de aglomerația orașului, care cu data de 1 octombrie își dublează populația; vin studenții. Când spui Cluj spui Universitate, când spui Universitate, gândul bate și spre Cluj pentru că, după București, este cel mai mare centru universitar din țară.

Vara orașul este preferat și datorită temperaturilor mai bune, canicula apare rar (în 2012 am beneficiat de ea din plin), iar apropierea Apusenilor parcă face aerul mai respirabil. Primăvara vine greu pentru că avem ierni destul de adevărate, avem frig și zăpadă și îți place ori nu trebuie să te obișnuiești cu asta. Eu am suferit la început și spuneam mai mereu că la Ineu clima era mai blânda, iernile mai puțin reci și atmosfera mai puțin înghețată, dar cu timpul se pare că m-am obișnuit și m-am adaptat bine la clima Clujului.

Așa că, se poate ca mulți să ajungeți în vizită pe la Cluj iarna. Chiar recomand, mai ales dacă Clujul este nins ca în această perioadă. Am ales să vă vorbesc azi despre ce puteți face la Cluj în decembrie, pentru că, în ultimele mele ieșiri, am descoperit câteva lucruri de făcut și locuri de văzut, dar și pentru că am și eu câteva nebifate pe listă.

Iată ce poți face la Cluj în luna decembrie:

1. Pseudo-Tărgul de Crăciun. Clujul nu se poate mândri cu un Târg de Crăciun ca cel de la Sibiu, dar totuși, dacă ești amator al tarabelor cu produse speciale de Crăciun ai unde să-ți faci cumpărăturile. În Piața Unirii (cea cu statuia lui Matei Corvin) pe lângă bradul împodobit și ieslea cea “obligatorie”, se găsesc câteva tarabe cu mere caramelizate, vin fiert, cozonaci și câteva feluri de mezeluri. În plus, spre Piața Muzeului, Târgul meșterilor populari și-a extins activitatea și în decembrie și vă așteaptă cu kurtoskalacs, brânzeturi și tot felul de articole de artizanat.

2. Clujul pe patine. Tot în Piața Unirii (buricul târgului) de câțiva ani, beneficiem de patinoarul amenajat cu sprijinul Primăriei Cluj. Locul mustește de viață, din prima seară de decembrie de când se deschide și până la finalul lui februarie când se închide, locul este plin, are un succes extraordinar, mă mir de câte ori trec pe acolo. Nu puteți să-l ratați, mai ales că este destul de mare și “bate la ochi”.

3. Plimbare pe Eroilor sau Clujul Magic. Dacă vreți să vedeți centrul Clujului îmbrăcat de sărbătoare, recomand plimbarea pe partea pietonală din B-dul Eroilor, exact între Catedrala Catolică și cea Ortodoxă. Personal, nu-mi prea place cum arată Clujul cu luminițele albastre anul acesta, mi se pare destul de încărcat și nu sunt mare fan al perdelelor de lumini, merg pe ideea că “less is more”. Totuși, odată cu zăpada s-au mai acoperit din luminițe și zici că arată ceva, ceva mai bine.

4. Urcare pe zăpadă la Cetățuie. Această urcare trebuie făcută măcar o dată pe sezon, dar dacă ajungeți în Cluj când totul e alb, musai să mai urcați o dată. Atâta am amintit Cetățuia în postările mele de o să credeți că toată ziua sunt acolo pe sus (ceea ce nu mi-ar strica, mai ales dacă aș urca zilnic pe scări). Urcarea se poate face ori pe scări cu intrare de pe strada Dragalina, ori cu mașina până în parcarea hotelului Belvedere (se urcă din fața Camerei de Comerț, pe strada Emil Racoviță, apoi stânga la intersecția 7 Străzi). Este absolut minunat Clujul văzut de aici!!

5. O masă tradițională la Roata. Foarte aproape de centru, restaurantul Roata oferă o gamă largă de mâncăruri tradiționale dintre care vă recomand cu căldură sarmalele și varza a la Cluj. Fiecare masă începe cu un aperitiv din partea casei format din pâine cu zacuscă sau salată de vinete, un păhărel cu țuică pentru bărbați și/sau vișinată pentru femei (vișinata este delicioasă, am gustat-o deși eram cu mașina) :D

6. Grădina Botanică înzăpezită. Un alt loc minunat în orice anotimp este Grădina Botanică “Alexandru Borza”. Mărturisesc că nici eu, după ani de locuit aici, nu am văzut-o înzăpezită, așa că mă rog să reziste zăpada până în weekend și sper să ajung să o văd. Trebuie să urc în Turnul de apa de unde cel mai probabil mi se va înfățișa un peisaj parcă sculptat în marțipan. O să vă povestesc dacă e așa sau nu. Totuși am senzația că nu mă înșel. [L.E. Am ajuns să văd Grădina cu puțină zăpadă, dar se mai topise și nu era chiar de marțipan cum mi-am imaginat-o, așa că aștept o altă zăpadă stufoasă să fac ședința “aia” foto cu ea ;) ]

7. Vizită la Muzeul Etnografic al Transilvaniei în aer liber. Un alt loc în care eu personal nu am ajuns, dar este pe lista scurtă. Un alt loc care cred că iarna este cu mult mai fermecător decât în orice alt anotimp. Oare voi reuși să ajung și aici în decembrie, până plec la Ineu? Muzeul îi așteaptă pe toți cei îndrăgostiți de “eternitatea satului românesc”. [L.E. Și-am fost cam o lună după ce am scris acest articol. Poze aici.]

Toate acestea se pot face într-un weekend de iarnă la Cluj. Garantez că astfel o să vă îndrăgostiți de oraș și sub mirajul zăpezii nu o să-l uitați niciodată. Vă invit la Cluj! :)

Cluj, România, Travel

White December@Cluj-Napoca

20 de comentarii

De când locuiesc eu la Cluj, niciodată decembrie nu a fost așa de alb. A mai nins în decembrie, pe final, înainte să ne pornim către Ineu, dar niciodată nu a adus atât de multă zăpadă. Totul a început sâmbătă în jurul orei 16 cu niște fulgi timizi care însă nu s-au dat bătuți nici după 24 de ore de cădere continuă. Duminică dimineața nu mi-a venit să cred ochilor ce mare albă se întindea peste tot prin jurul meu. Așa că am ieșit în oraș și nu am putut să nu urcăm până la Cetățuie înainte de a se întuneca. Nu am fost deloc originali pentru că, spre surprinderea mea, multă lume a urcat la Cetățuie să se bucure de prima zăpadă adevărată din sezon.

Sper să mă credeți dacă vă spun că e primul an când urcăm să vedem Clujul de sus cu mantia pe el și cel puțin eu am rămas impresionată. Mai am un loc în care aș vrea să urc și de unde se va vedea frumos Clujul, în turla Bisericii Catolice Sf. Arhangel Mihail, dar ieri nu ne-am mai întors în centru. Poate, dacă am chef și răbdare o să trec azi/mâine pe acolo. Până atunci vă las cu pozele de la Cetățuie. Dedic acest articol tuturor celor care iubesc Clujul și măcar câteva zile de… iarnă :)

Mai multe fotografii “albe” puteți găsi aici

România, Travel

1 decembrie la Alba Iulia

17 comentarii

Bat clopote cântând reîntregirea/ Și sufletul ia foc în clopotari/ Întâi decembrie ne e unirea/ Și strălucirea României Mari/ Mihai Viteazul intră-n catedrală/ Și are harta Daciei în mâini/ Într-insul Burebista se răscoală/ Și-apoi pe vatra lui se nasc români.

Cât flamura ros-galbenă-albastră/ Ne este prag și steag și ideal/ Veniți români, veniți la Mecca noastră/ Veniți la Alba Iulia-n Ardeal…

(Clopotul reîntregirii – Adrian Păunescu)

Am vrut de când mă știu să ajung odată la Alba Iulia de 1 decembrie, dar ca de obicei, n-am făcut nimic palpabil în direcția asta ani de zile. De la Cluj la Alba faci 90 de minute cu mașina, și da, evident că am trecut prin Alba de zeci de ori mergând în… altă parte. Nici anul acesta nu a fost în plan și cel mai probabil nu am fi mers dacă nu ar fi insistat Clau (mă rog, nu a trebuit să insiste prea mult, vă dați seama) :)

Sâmbătă ne-am trezit fără ceas și afară ploua infernal, totuși pe așa o vreme nu-ți vine să te pui pe drum, dar am zis: dacă nu ninge, MERGEM… dacă ningea era mai nasol că nu am pus cauciucurile de iarnă încă. Și am mers și totul a fost roz, deși gri, până când am căutat peste 30 de minute un loc de parcare în Alba Iulia. Era PLIN, cum ar fi fost, Doamne iartă-mă, dacă era soare și frumos nu pot să vă spun și nici să-mi imaginez, dar când e să ai noroc la parcare, ai chiar și după jumătate de ceas, astfel nu-mi explic cum de am reușit să găsesc ceva, strâmt, ce-i drept, la 2 minute de Poarta nr.1 de intrare în Cetate.

La Alba ne-am întâlnit cu Mirela și Romulus, nu întâmplător, programat ca să zic așa… Am petrecut o zi deosebită împreună și le mulțumesc pe această cale. De asemenea mulțumiri Luizei că a făcut posibilă întâlnirea… Ei nu erau la prima vizită la Alba, așa că am aflat de la ei multe lucuri și povești pe care nu le știam și fără de care poate ratam obiective și momente importante. Inutil să vă spun că am mers fără nicio căutare prealabilă pe Google, iar ghidul NG despre România conține o singură pagină despre Alba Iulia și aia cu câteva imagini.

Ce am văzut și am fost impresionați:

Catedrala Reîntregirii Neamului –  este superbă și de neratat. Tot complexul format din Catedrală, clopotniță și clădirile aferente ce o împrejmuiesc este de o inestimabilă valoare. A fost construită între anii 1921-1922, în stil neo-românesc. Aici au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria la 15 octombrie 1922, motiv pentru care acest monument istoric mai este cunoscut ca și Catedrala Încoronării.

Catedrala romano-catolică Sf. Mihail unde este înmormântat Iancu de Hunedoara și fiul său, are o fațadă cenușie ce atrage prin solemnitate și tragism și se spune că este cel mai valoros monument romanic din Transilvania. De asemenea este cea mai lungă și mai veche catedrală din România. Are aceiași vârstă cu catedrala Notre Dame din Paris :) În spatele acestei catedrale se află statuia lui Mihai Viteazul, locul paradelor și al depunerilor de coroane.

Sala Unirii este un loc de o importanță covârșitoare în toată istoria neamlui nostru, iar de 1 decembrie au fost expuse aici documentele Marii Uniri, este un loc care nu are cum să nu impresioneze, iar organizatorii chiar s-au străduit ca lumea să înțeleagă adevărata semnificație a locului.

Piața Cetății – locul în care au avut loc concertele de 1 decembrie, concerte pe care vă sfătuiesc să nu le ratați dacă ajungeți aici tocmai de Ziua Națională. Piața Cetății este mărginită de clădirea Universității 1 decembrie 1918 Alba Iulia și de o latură a Sălii Unirii. A fost frumos să văd o mare de steaguri tricolore fluturând în vânt pe ritmul cântecelor Veniți români să cerem dreptul al Marianei Anghel sau Noi suntem români al lui Ioan Bocșa. Eu nu sunt ceea ce se poate numi un MARE patriot, dar iubesc România și m-am simțit tare bine să aud cântecele acestea și să văd că în cei din jurul meu cresc inimile de români. E un frumos exercițiu de istorie aplicată.

Porțile de intrare în Cetatea Alba Carolina, fiecare un monument în sine, fiecare ornat extraordinar și fiecare străjuit de un “gardian” ca în filmele istorice. Toți își făceau poze cu săracii gardieni, parcă îi și aud când au aflat că vor fi de serviciu pe 1 decembrie “oh, nu, nu iar poze cu toți turiștii” :) Dar, au fost foarte de treabă și amabili și le dau o bilă albă organizatorilor pentru că i-au postat acolo.

Statuetele de metal presărate peste tot prin Cetate, fie că e un soldat înarmat, fie o femeie care vinde trandafiri, fie un copil sărac așezat pe o bancă, fie o doamnă cochetă și un domn manierat care o saltută din mers. Au avut un succes nebun, mereu cineva era lângă ele să se fotografieze (a se înțelege că și eu, desigur). Altă bilă albă… le strângem ușor.

Tir cu arcul – asta fost o întâmplare de mai puțin de 10 minute, dar mi-a intrat la inimă. A fost acel ceva care o să ne rămână în memorie ca ceva ce am făcut “mai ții minte? atunci de 1 decembrie la Alba Iulia!”… frumos de tot! Amintiri cu 5 săgeți la 5 lei…

Pub 13, un local de mare efect chiar în zidul cetății cum urci pe la Poarta 1. Interiorul este deosebit decorat, iar atmosfera aduce a tavernă haiducească. Mi-a plăcut foarte mult, de astfel de locuri este nevoie ca turiștii să fie maxim impresionați de întregul potențial al unui loc. Prețuri mari însă. Din păcate aici sunt și bile negre, dar vă spun imediat și ce nu ne-a plăcut la Alba.

Focul de artificii cu care au întârziat numai 20 de minute față de ora stabilită a fost grandios și melodios (Ciuleandra și Dunărea Albastră). Am înțeles că nu s-au primit bani de la Guvern, totul a fost asigurat de CJ Alba și le-a ieșit.

Ce nu ne-a impresionat, ba aproape ne-a iritat:

Seviciile lasă din nou de dorit, la localul pe care îl lăudam mai sus, deși atmosfera a fost frumoasă și ce a trebuit să fie într-un asemenea loc, iar mâncarea a fost gustoasă (sau nu sunt eu foarte pretențioasă), totuși se vedea clar că sunt depășiți de situație, de valul de turiști care i-au luat cu asalt. Am așteptat peste o oră după platoul rece și la recomandarea chelneriței am luat ciorba mai întâi, numai ca să nu ni se pară că așteptăm mâncarea o veșnicie, căci și așa ni s-a părut. În plus nu se putea plăti cu cardul (asta pot înțelege, nici pe vremea lui Mihai Viteazul nu se putea) :)

Singura cafenea care exista în Cetate și mai era și vis a vis de Piața Cetății a fost și ea “depășită de situație”, probabil nu se așteptau la așa ceva, deși îmi vine să râd, căci sunt sigură că în altă perioadă din an nu e așa de aglomerat aici. A! era faină rău cafeneaua dar nu cred că avea nume, eu nu am văzut niciunde un nume scris…

Nu avem spiritul comerțului deloc sau dacă l-am avut ne-a părăsit cu desăvârșire. Nu mă înțelegeți greșit, am apreciat faptul că nu am fost tarabe cu prostii inutile și ieftine ca la târgurile de țară, dar cred că puteau exista niște căsuțe ca cele pentru tărgurile de Crăciun care să vândă una/alta, un magnet, un mar caramelizat, migdale, fulare, ceva… dar NIMIC. Era să plec fără magnet când am văzut că în spatele Catedralei Reîntregirii era un magazinaș cu obiecte bisericești și Evrika! aveau și magneți, numai că unii era vai de steaua lor. Totuși am magnet cu catedrala, am putut pleca mulțumită.

Concluzii și imagini:

Alba Iulia este de văzut oricând, dar mai ales de 1 decembrie. Poate vara te poți plimba alene și fotografia fiecare colțișor de clădire în parte, și poți intra în muzee și savura locul, dar NUMAI de 1 decembrie va fi o astfel de atmosferă acolo, numai atunci răsună cântecele patriotice pe care le cunoaștem toți de când eram micuți, numai de 1 decembrie Alba Iulia este capitala României (MARI), numai de Ziua Națională poți simți sus la Alba în Cetate cum spiritul național îți pune un nod în gât și categoric numai și numai de 1 decembrie simți că ești român cu toată ființa și te bucuri să fii.

Aniversări, Bloguri & Blogging, România, Travel

4 ani de Bialog și 10 locuri superbe din România

45 de comentarii

Așa s-a nimerit, de 1 decembrie, atunci m-am pus pe scris, atunci am creat Bialog-ul, iar de atunci nu am lăsat să treacă niciun an fără să nu amintesc ce decizie înțeleaptă am luat :) Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați încurajat să scriu și să tot scriu, să vă povestesc lucruri frumoase despre pasiunile mele și despre viața mea. Și cum totul se rezumă la voi, la cei care mă citiți, care vă întoarceți aici în număr tot mai mare (v-ați dublat numărul în ultimul an și vă spune asta cineva absolut rece la statistici), tot vouă vă dedic articolul de azi, va fi un articol aniversar, despre România.

La mulți ani, România! La mulți ani, Bialog!

Prietenii mei din blogosfera de turism au dorit să facem un cadou României chiar de aniversarea ei, un articol în care să vorbim despre cele mai frumoase 10 locuri din România, locuri în care am ajuns, locuri pe care le-am gustat și simțit din toată inima. Nu am putut să nu mă alătur, e o inițiativă frumoasă, iubesc România, este realitatea mea și dacă ar fi să plec mâine în lumea largă, aș lua-o cu mine. România sunt și eu și ce folos să o hulesc? Dacă aș face-o, oare nu m-aș vorbi de rău în primul rând pe mine? Azi în zi de sărbătoare îi urez să se dezvolte frumos că are cu ce și să-i ierte pe cei care o urăsc degeaba, că nu știu ce fac.

Top 10 cele mai frumoase locuri din România (versiunea Bialog)

10. Mănăstirea Humorului – pentru liniștea deosebită găsită aici, pentru aerul curat și pacea sufletească; pentru că este locul unde poți finaliza de scris o carte.

9. Cetatea Lita – pentru că te va uimi un peisaj desprins din pânzele unui muzeu, poți crede că nu e real ce vezi, și totuși o să urci pe ruine și pădurile Ardealului ți se vor părea nesfârșite.

8. Cheile Turzii – un fir de apă despică munții construind catedrale de piată sub forma unor brațe ce se întind în rugăciune către cer.

7. Piața Muzeului din Cluj-Napoca – porumbei și albine, lapte și miere, vechi și modern, terasă în curtea Bisericii Franciscane unde l-au botezat pe Matei Corvin.

6. Mănăstirea Curtea de Argeș – cea mai frumoasă mănăstire pe care am văzut-o în România, un loc încărcat de legedă, construit pe o moartea și pe nașterea unei creații ce a atins paradoxalul.

5. Cimitirul Vesel de la Săpânța – pentru că moartea nu înseamnă finalul iubirilor ci doar finalul unor obișnuințe perene, ba poate e chiar un început colorat.

4. Castelul Peleș – cel mai elegant și plin de stil loc din România, am avut mereu un sentiment special când am călcat acolo și vreau să cred că într-o viață anterioară… dar stai, cine nu ar vrea să creadă asta?

3. Transfăgărășanul – drumul tuturor drumurilor, o experiență esențială oricărui șofer cu drag de volan.

2. Centrul vechi al Sighișoarei  – din alt spațiu și alt timp, un loc despre care cuvintele de laudă vor fi mereu prea puține.

1. Sibiu – niciodată nu am înțeles de ce s-ar muta cineva din Sibiu…

Acest articol face parte din campania blogosferei de turism românești de promovare a unor destinații ce merita vizitate din țara noastră. Este cea de-a doua campanie de acest fel dupa cea în care vă recomandam destinații de city break din România. Astazi, de Ziua Națională, mai multe bloguri au scris despre cele mai frumoase 10 destinații din România. Vă invit să le citiți:  I’s Blog , Hai la bord , Viajoa , Imperator Travel , Alice Traveler , Mirel Matyas , Travel Badgers , Blogul de călătorii , Printre rânduri , Plăcerea de a călători , Funtur , Lumea mare , Ciprian Caraba, Bucketlist , Totul despre hostel , Drum liber, Catherine’s crossroad,

Carti, Travel

Octavian Paler – un călător în Mexic (note din Caminante)

3 comentarii

Titlu: Caminante

Autor: Octavian Paler

Editura: Polirom, 2010

Nr. pagini: 242

Preț: 33 Ron (ofertă) pe librariaonline.ro

Oare ce legătură poate exista între un oraș romantic, bolnav de trecut, cum e Veneția și unul corect, solid și întreprinzător? (p. 19)

Fiecare secol are poate un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare. (p. 21)

Mă întreb dacă nu cumva tocmai cei care vântură lumea în toate părțile o cunosc cel mai puțin. (p. 23)

Nu există poate ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. (p. 30)

Căci dacă există ceva care durează pe lumea asta, e melancolia trecerii noastre. (p. 44)

Probabil orice țară e cunoscută mai întâi prin prejudecăți. (p. 83)

Uneori diletantismul te ajută să observi ceea ce unui specialist în scapă. Nu putem vedea toți cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din Univers un Larousse enorm. Trebuie probabil, să existe pe lume și diletanți a căror singură specialitate este melancolia. Și, evident, eu sunt unul dintre ei. (p.129-130)

Orașele sunt așa cum le-am simțit și, dincolo de adevărul lor, există, poate un adevăr al nostru de care am avut nevoie în ele. (p.137)

Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și în sfârșit, al patrulea, în care eliberat de inhibiții și de obsesii devii un fel d călător fără bagaje. (p. 223-224)

… o pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neaparat să fi înțelească și explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârșind abia când simte din nou nevoia de lămuriri. (p. 240)

Nu e acesta momentul cel mai greu de atins al unei călătorii? Când frica de necunoscut dispare și nervii se relaxează într-un echilibru fericit? Azi pot spune: nu regret decât greșelile pe care nu le-am săvârșit încă. (p. 242)

 

Close Menu