Carti, Italia, Travel

100 de minuni ale Italiei

69 de comentarii

tn1_100-minuni-italia-q

Titlu: 100 de minuni ale Italiei

Autori: Mariarosaria Tagliaferri (editor)

Editura: ALL, 2010

Nr. pagini: 207 (format mare, condiții grafice excelente)

Preț: 79.90 pe all.ro

Nici nu vreau să aud că această carte va planta doar un copac, da? :) Mi-am amintiti ieri citind la Oana despre cele 100 de minuni ale Chinei, că am și eu acasă de vreo doi ani o carte/enciclopedie de acest gen, mai exact 100 de minuni ale Italiei. Din această carte am citit selectiv, recunosc că la acea vreme văzusem puțin din Italia, abia apoi m-am adâncit în nebunie. Dar acesta a fost un moment numai bun să o șterg de praf și să mă cufund în ea o seară întreagă, fără pretenția de a epuiza. Și totuși m-am gândit să scriu azi despre ea, o primă parte, cât încă suntem în plină campanie vALLuntar, iar apoi când o voi fi citi pe toată din scoară în scoarță, să mai adaug ce mai am de adăugat.

Trecem peste fascinația mea aproape bolnavă pentru Italia, căci nu despre asta vreau să vă povestesc (mă rog, vreau, că știți cum ne comportăm noi ăștia cu fixuri multe și dese, dar încerc să mă controlez) ci despre un album deosebit, pe care îl vei iubi categoric ori îți place, ori nu-ți place peninsula italică. Apropo, cu această ocazie vreau să întreb dacă mai știți și alte cărți/albume/enciclopedii de gen despre Italia și dacă da, anunțați-mă și pe mine (nu contează editura sau formatul).

Să revenim, deci, la enciclopedia noastră din seria aceea de 100 de la Editura ALL, din care mai dețin și 100 cele mai frumoase orașe ale lumii (dar despre asta altă dată, poate la campania viitoare, că are și o poveste de viață în spate).

100 de minuni ale Italiei este genul acela de carte, care te face să călătorești cu ea în brațe. Conține informații și poze diverse din toate colțurile Italiei, selectate la sânge pe regiuni (că ai de unde selecta), iar când ajungi la finalul ei sigur vrei să mai dai o tură. Ești oarecum avertizat de ce urmează să ți se întâmple când încă din prefață ți se spune că oricât de subiectiv ar fi adjectivul “frumos”, Italia cam rupe gura târgului. Și ce mi-a plăcut cel mai mult este că tot din prefață ți se zice că “Destinația pe care alegeți să o vizitați și locurile favorite vor reflecta ceea ce căutați de fapt. Oricare v-ar fi dorințele, fiți sigur că vă vor fi îndeplinite în Italia.”

Cartea este structurată în 3 părți mari și late: Nord, Centru, Sud și insule.

P1230089Riomaggiore – Cinque Terre

Nordul ne trimite din Parcul Național Gran Paradiso până în Parcul Național Cinque Terre trecând și prin mari metropole ca Torino și Milano, dar fără să se omită locuri ca Veneția sau lacurile din Lombardia. Trebuie însă avut în vedere că totuși să alegi numai 100 de locuri, în condițiile în care aprox. 40 sunt pe lista UNESCO (Italia are cele mai multe locații din Patrimonuil Mondial UNESCO) este nu greu ci extrem de greu, o muncă pe care cei care au alcătuit cartea, am făcut-o aproape suferind.

Centrul pornește undeva de la Ferrara și se închieie în Grădinile Vilelor din Tivoli, deci după ce se trece de Roma, Vatican și întreaga Toscană (pe bune că au suferit alegând numai câteva locații din Toscana când puteau face un album de acest gen NUMAI din Toscana). Dacă nici imaginile din această parte a cărții nu vă fac să mergeți în Italia cu primul zobor, atunci nimic nu vă mai face.

Sudul și insulele dețin partea cea mai stufoasă a enciclopediei, căci pe lângă partea continentală de la Napoli la Bari și apoi înapoi pe Coasta Amalfi, sudul Italiei ne trimite în Sicilia, Sardinia sau mai micuțele și exoticele Capri, Ischia sau Procida, dar și la faimoasele ruine de la Pompeii și Paestum. Unde mai pui că cei mai cunoscuți vulcani din Europa se află aici: inactivul, dar atractivul Vezuviu și activul, dar ineditul Etna. Asta în cazul în care cineva ar zice :”naaa, mare lucru și Italia asta!” :)

P1200845Tivoli – Lazio

Dacă prin Centru și Nord am fost cât de cât, în Sud nu am ajuns deloc. Poate o să mă folosesc de zborul spre Bari care s-a introdus anul acesta de la aeroportul din Cluj, oricum o vacanță în sud nu va putea niciodată să fie completă pentru mine dacă nu văd Coasta Amalfi (unul din locurile în care îmi doresc cel mai mult să ajung în Europa alături de Provence și Riviera franceză). Dar despre asta, cu altă ocazie. Acum, numai bine că am ce să mai răsfoiesc serile viitoare în căutarea “oii fantastice”.

Așa cum am spus încă de la început, această recenzie participă la a doua campanie vALLuntar. La fiecare 15 comentarii strânse de o recenzie, Editura ALL cu sprijinul ROMSILVA va planta un copac. Să vedem, cine a fost în Italia și cum i s-a părut?

România, Travel

Două destinații de iarnă frumoase în orice alt anotimp

8 comentarii

03.03.2013… primăvară, să nu mai aud de iarnă și totuși anul acesta m-am bucurat de ea. Fusei la Straja, apoi m-am dat cu mașina prin România înzăpezită și nu în ultimul rând, chiar weekendul trecut, am zăcut (pentru că voi recunoaște, a fost un weekend de zăcut) la Stâna de Vale. Iarnă, zăpadă… destul de frig că doar toate-s la munte, dar foarte plăcut, căci după cum am mai spus multe poți face iarna la multe, chiar dacă nu te dai cu schiuri, placă sau patine.

Azi vreau să vă vorbesc despre Stâna de Vale (ca să nu dea iarba și să nu se mai potrivească în peisaj) și despre Cavnic, văzut și savurat anul trecut la final de februarie, dar din cauză că a dat iarba și eu n-am ajuns să povestesc, n-am mai zis nimic. Nu le compar, nu le disec, vă spun doar că se potrivesc pentru vizită în orice anotomip. La mine o să le vedeți înzăpezite, dar cu alte ocazii, pe când am fost mai mică, le-am văzut și sub soare și caniculă. Oricum sunt două stațiuni de munte care merită weekenduri întregi pentru relaxare și hoinăreală, dar să le luăm pe rând:

Cavnic (Maramureș)

Mi-am “rupt” spatele și m-am întors plină de vânătăi de abia m-am mai mișcat câteva zile după, dar a fost un weekend atât de plin și atât de “cu viață” încât nu am să-l uit niciodată. Am descoperit practic, datorită lui cum este la munte iarna, cum e să redevii copil dându-te cu toate nebuniile care sunt puse acolo la dispoziție.

Ne-am cazat o pensiune micuță, de familie, Pensiunea Azara (așa se numește fetița familiei și recunosc că îmi place numele la nebunie). Am avut o cameră cu vedere spre oraș și am găsit spectaculoasă preveliștea, mai ales dimineața când ceața se risipea și lăsa loc soarelui. Câteva din acele fotografii sunt chiar reușite.

P1260923

Pârtiile sunt frumoase și pline de schiori. Am urcat pe jos pârtia și a fost un sentiment minunat. La fel am și coborât-o, căci pe margine se putea. Astfel că nu m-a mirat acea cumplită febră musculară de după. Oboseala de la munte nu se compară cu nimic, iar aerul puternic care îți umple plămânii este de nota 20.

În orice alt anotimp peisajele sunt deosebite. Peisaje ca la munte nu găsești pe toate plajele pământului. Îmi place enorm marea, dar nu voi uita niciodată că muntele a fost prima mea dragoste de vacanță.

Stâna de Vale (Bihor)

Vreau să cred că a fost ultimul weekend de iarnă de anul acesta și că l-am petrecut cum nu se putea mai bine. A nins, a fost soare, a fost fantastic. Am lenevit, m-am plimbat, nu m-am obostit peste măsură ci din contră am evadat din cotidian fără să mă întorc mai apoi brusc la realitate. O fost un weekend care m-a bucurat și de care nu o să uit în grabă.

Ne-am cazat la Hotel Iadolina și chiar ne-am simțit minunat. Dovadă stă și faptul că am petrecut timp în interior, ceea ce nu puteam face dacă nu ne conveneau condițiile. Am terminat două cărți, am văzut un film bun, un documenar, am putut să scriu în liniște și mai mult decât asta, am putut să stau liniștită și să privesc cum ninge și cum brăduții tresar sub greutatea zăpezii.

P1360287

Din punct de vedere al sporturilor de iarnă, Stana de Vale nu este o stațiune foarte dezvoltată, dar din punct de vedere al liniștii, o prefer altora de genul Straja sau celor foarte aglomerate de pe Valea Prahovei. În plus obiective ca Izvorul minunilor sau Mănăstirea Stana de Vale sunt accesibile oricui. Pentru mine a fost o reală plăcere doar să mă plimb și să fac poze. Mulțumesc cu această ocazie ghiduri-turistice.info pentru aceste zile de final de iarnă.

Până în prezent am văzut această locație mai mult pe timp de vară și mi s-a părut mereu frumoasă, încă din copilărie. Ceea ce pot spune este că puțin mai dificil ar fi accesul, pe care îl văd greu realizat dacă nu ai o mașină. Nu știu cu ce altceva ai putea ajunge în zonă dacă mergi altfel decât într-o excursie organizată.

Una peste alta, fără un plan prealabil, iarna asta am cam petrecut la munte cu mult peste alți ani. România sub zăpadă e primitoare, mai mult decât spun cârcotașii, ba exact cum îmi place mie să spun România merită descoperită. Nu mă pun să o compar cu stațiuni de munte din Italia, Franța și Austria, pe care le-am văzut în poze ce-i drept și mi se par de altă ligă, de fapt nu compar, doar constat și culmea (nu?) nu-s dezamăgită :)

Anglia, Carti, Filme, Travel

London baby, doar în plan! Sau cum să urci Londra în wishlist

14 comentarii

Cum ieri, de ziua lui Clau, am revăzut episodul The one when all turn thirty, azi am revăzut partea funny din episodul în care Joey și Chandler merg la Londra pentru nunta lui Ross (inutil să vă spun cât de mult mi-au plăcut cele două episoade din Friends). De prima dată când am văzut episodul mă gândeam că voi fi la fel ca Joey de entuziasmată de o vizită la Londra (deși cei care locuiesc acolo parcă ar zice că nu e chiar așa de fun la fața locului). Dar eu, de la manualul de engleză din clasa a noua, începând, cam visez la Londra cu ale ei Trafalgar Square, Buckingham Palace, Piccadilly Circus, Big Ben, London Bridge, Tower of London etc. Dar nu am ajuns încă, din simplul motiv că pe mine Marea Britanie nu m-a atras cu adevărat niciodată, ba chiar m-a deprimat uneori. Când îmi zici Anglia, de exemplu, văd o vreme mohorâtă de toamnă (chiar și vara) și îmi piere orice chef de a ajunge acolo, deși sunt multe locuri de văzut  prin și pe England’s greenest hills, vorba lui Elton John.

Cum am zis că aș vedea două capitale europene anul acesta (sper!) tare mi-ar place ca Londra să fie una din ele. Tare mi-ar place ca într-o dimineață gata de plecare să mă amuz și eu cu “London Baby!” și mai apoi cu “Goooo into the map!” :)

Până atunci însă, mă inspir și eu de unde pot, fac trasee, dau ture pe bloguri și forumuri, aflu informații și uite așa Londra urcă în Wishlist fără să-mi dau seama, apoi mai vorbesc cu cineva care cică merge pe acolo în mai, nu?

5 cărți cu povești întâmplate la Londra

  • Poveste despre două orașe – Charles Dikens
  • Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle
  • Plăcerile bărbaților – Kate Williams
  • Harta timpului – Felix J. Palma
  • Bridget Jones – Helen Fielding

5 pelicule filmate la Londra (pe care trebuie să le vezi înainte de a merge în vizită)

5 ghiduri turistice care îți pun Londra în Față

5 locuri în care ajung toți turiștii la Londra

  • Palatul Buckingham – reședința familei regale.
  • Catedrala Saint Paul – centrul spiritual al orașului, a doua cea mai mare catedrală din lume (după San Pietro de la Vatican)
  • London ‘s Eye – cel mai mare carusel din lume. Situat pe malul Tamisei
  • Turnul Londrei (London’s Tower) – care a fost pe rând fortoreață, palat, închisoare.
  • Big Ben – cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.

O ofertă foarte bună pentru Londra, gândită de prietenii de la Tamicris Tours!

london2

Grecia, Muzica, Travel

Un Paște “unicat” în Insula Corfu

20 de comentarii

Două mari și late destinații am tratat până acum superficial: Corfu și Roma (+ zona Lazio). Nu doar că mă simt prost că am făcut nejustificat acest lucru, dar îmi pare și rău, ce-o fi fost cu mine în 2010 (că atunci le-am vizitat pe amândouă) nu-i chip să-mi explic. În schimb vreau să mă reabilitez în ochii acestor două locații prin articole interesante scrise retroactiv, căci, în definitv, sunt două destinații inepuizabile, iar poveștile despre ele pot fi mereu actuale.

Azi ne întoarcem puțin în Corfu. Paștele ortodox se apropie repejor (doar și grecii sunt ortodocsi, se știe) și mai mult decât atât, cade pe 5 mai. Dacă în România e mijloc de primăvară, în Corfu puteți fi siguri că este vară în toată regula. Așadar, o călătorie anul acesta de Paște în Corfu poate îmbina două vacanțe: vacanța de Paște și o săptămână de bălăceală la mare. Să mai adaug că puteți scoate aproape două săptămâni de vacanță dacă ne legăm și de preaiubitul 1 mai “muncitoresc”?

P1190154

Deși am fost în luna august pe insula veșnic verde, cum îi zic grecii, am aflat cât de multe tradiții de sărbători se păstrează aici. Am prins atunci 15 august, Sfânta Maria și țin minte că la hotelul la care am fost cazați am primit un fel de colivă specifică zilei. Patronii hotelului fuseseră la biserică înainte de micul dejun și au sfințit respectiva colivă și ne-au servit-o la micul dejun. A fost un fapt inedit, iar grecii sunt pe cât de petrecăreți pe atât de credincioși.

De Paște se pare că se întrec în tradiții care mai de care mai intresante și mai atractive pentru turiști. Un fapt interesant îl reprezintă, în Kerkyra (Corfu Town, capitala insulei) procesiunea din Sâmbăta Mare, care în mod normal s-ar ține în Vinerea Marea, dar cum pe vremuri insula era sub ocupație venețiană, această procesiune a fost interzisă vinerea și se ținea în secret sâmbăta, așa a și rămas peste veacuri. Ce este mai interesant e ce se întâmplă după această procesiune. De la toate balcoanele din orașul vechi se aruncă vase ceramice pline cu apă. Se spune că astfel se aruncă din casă tot răul care se sparge pentru totdeauna. Cioburile însă reprezintă bucuria care ocupă în acele zile sufletele oamenilor. Așa că toți turiștii se reped că culeagă acele cioburi și să le aducă acasă :) Intresant, nu? Mie mi-ar plăcea să văd un astfel de spectacol, mai ales că este acompaniat de cântecul tuturor clopotelor de pe insulă… MINUNAT!

P1180459

Și ca să vedeți ce departe am mers, am găsit și cazare. De exemplu Hotel Messonghi Beach, 4 nopți la 197 de euro (eu am stat în august 6 nopți cu 300 de euro), deci prețul ce l-am găsit îmi pare tare bun. Și să nu ziceți că am luat-o razna, chiar sper să ajute pe cineva această informație. Un prieten a stat aici și garantează că ar fi foarte bine din toate punctele de vedere. Ca o alternativă puteți avea în considerare și un hotel din Kerkyra, ca să fiți mai aproape de toată nebunia.

Da, au început planurile pentru Paște și chiar planurile de dincolo de Paște. Doamne, parcă nu-mi vine să cred că s-a dus iarna… De bucurie vă dedic această melodie :)

Carti, Travel

Africa, dragostea mea

40 de comentarii

africa

Titlu: Africa, dragostea mea

Autor: Corinne Hofmann

Editura: ALLfa, 2012

Colecție: Cărțile adevărate

Nr. pagini: 248 

Preț: 29.90 RON pe www.all.ro

Nu, nu m-am îndrăgostit brusc și de la distanță de Africa, dar așa se numește ultima apariție din colecția Corinnei Hofmann despre Africa ei dragă. Și cum a început a doua ediție de vALLuntar am decis să contribui și eu la plantarea copacilor alături de Editura All și Romsilva. Mai am 3 cărți despre care să scriu, dar am început exact cu cea mai potrivită zic eu, care din păcate mi-a plăcut cel mai puțin (mai puțin din cele pe care le voi prezenta și mai puțin din toată colecția Corinnei).

Pe Corinne Hofmann o știm prea bine odată cu volumul “Îndrăgostită de un masai” și prin continuările “Adio, Africa!” și “Revedere în Barsaloi“. O să țin minte pe vecie aceste 3 cărți pentru că le-am cărat cu mine în Franța și le-am citit în prima lună cât am stat acolo. Prima carte este și cea mai bună și poate singura care merită cu adevărat citită. A fost și ecranizată, a fost un imens succes, poate de aceea autoarea s-a lăsat inspirată să scrie, însă din ce în ce mai anost. Pentru cei care au citit tot ce a scris până acum, normal că recomand și ultimul volum, măcar așa de dragul curiozității, ce s-a mai întâmplat cu Corinne? Eu am citit cu mare efervescență cele 3 cărți și am avut așteptări până la cer de la această carte.

După cum aflăm încă înainte de această ultimă carte, dar cu precădere în aceasta, Corinne locuiește în Elveția, alături de fiica sa și a masaiului Lketinga, călătorește prin lume și într-un final se alătură unei expediții în Africa pentru a ajunge în zonele devaforizate și a sta de vorbă cu oamenii de acolo (în special în mahalalele din Nairobi). Mulți și-au făcut afaceri proprii și au povești de succes acolo unde puțini ar reuși, iar poveștile lor o însuflețesc pe Corinne, care mărturisește că orice s-ar întâmpla, ea vede Africa ca pe o parte din sufletul ei.

Așa că, nu în ultimul rând ea dorește să-și viziteze fosta familie africană și dacă este posibil să-și aducă în premieră și fiica în Africa. Napirai, care deja este o tânără de 20 de ani, cu o viață occidentală și din ce îmi dau seama deloc interesată de Africa (mama pare să-i nu fi insuflat nimic din dragostea nemărginită pentru patria marii sale iubiri) nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Pe de altă parte, Corinne are ceva rezerve pentru ca legile nescrise ale Africii să nu-i afecteze fata. Speră să nu emită nimeni preteții de a o mărita și pe ea cu vreun masai, pentru a păstra o tradiție  de care cei care încă trăiesc acolo nu se leapădă.

Nu vă povestesc ce se întâmplă, doar vă spun că Napirai ajunge în sfârșit în tribul masailor din care vrând nevrând face parte prin sângele ce-i curge prin vene. În afară de acest foarte scurt episod și evocat deosebit de fără substanță, în carte predomină descrierile a la Sadoveanu numai că nu despre “ținuturile nemțene” ci despre cele africane, care nu par a avea niciun fel de mesaj. Am înțeles că Africa este dragostea autoarei, dar nu am putut nici în ruptul capului pricepe de ce nu a fost mai inspirată în a o evoca. Am avut senzația pe tot parcursul celor aproape 300 de pagini, că doamna Hofmann a scris o carte la comandă, a fost cenzurată mai întâi, modificate anumite fraze într-un limbaj de lemn și apoi un comunist a dat-o la tipar. Altfel nu-mi pot explica de ce nu are nici miez și nu a trezit în mine chiar niciun sentiment.

Dacă aveți altă părere referitoare la carte, chiar vă rog să o exprimați, la fiecare 15 comentarii, o echipă de vALLuntari va plata un copac, cu cât avem mai multe comentarii, cu atât vom avea mai mulți copaci plantati și mai multe șanse să citim cândva (dacă nu noi, copiii noștri poate, sau nepoții) la umbra lor… Salut pe această cale inițiativa lăudabilă a prietenilor de la Editura ALL.

Diverse amestecate, Travel

Cum ne vin ideile de călătorie?

31 de comentarii

De multă vreme am vrut să întreb asta, de prea multă vreme! Sigur că vreau răspunsuri, dar mai mult decât asta vreau să vă povestesc cum îmi vin mie ideile, care până acum m-au scos din casă puțin câte puțin.

Sunt o visătoare! Poate că pentru mulți acest lucru este superficial. L-am simțit în remarcile multora, dar uite că nu mă deranjează. Faptul că visam, că îmi populam mintea cu vise cât mai frumoase și mai îndrăznețe, cred că m-a salvat de la depresie în multe situații dificile. Deci, spună lumea ce o vrea, eu la a visa nu voi renunța niciodată. Cred că mă pot lipsi de multe lucruri în viață, dar de asta nu. Îmi pare sincer rău dacă există persoane care citesc asta și privesc situația cu milă, la mine demn de milă ar fi vice versa.

În ceea ce privește călătoriile, visele au fost promotoarele lor. Dacă nu aș fi visat la ele, cred că nici aveau loc. Îmi amintesc că într-o vară, să fi avut vreo 8 ani, mi-am așteptat părinții acasă cu valiza făcută. M-au întrebat desigur, unde merg și ce-mi veni. Țin minte că le-am răspuns că nu merg niciunde atunci, dar vreau să fiu pregătită dacă se ivește vreo ocazie. Au râs de mine o vară întreagă și apoi le-a fost milă cred, pentru că în acea vară, nu mi-au oferit o vacanță undeva, în altă parte… Dar ceea ce nu știau ei, este că odată cu acea valiză, eu îmi oferisem singură o vacanță în altă parte și visam cât era ziua de lungă la destinații de la mare și de la munte. Și nu am fost tristă nici măcar o secundă pe zi.

Fast forward 4 ani. Pe la 12 ani am descoperit cel mai minunat canal TV pe care îl puteam descoperi la acea vârstă. Se numea TV Travel Shop (în prezent, m-am informat și nu mai există, se poate fi fost printre puținii fani). Mă uitam numai aici, la cum se vând pachetele turistice. Acolo am auzit pentru prima oară în viața mea de Tenerife. Era clar un canal de marketing, așa cum unii au magazinul de haine, alții magazinul de lămpi, ei aveau magazinul cu vacanțe. Cum unii vând lucruri materiale, în viziunea mea, aceștia vindeau vise de vacanță, oamenilor. A fost nebuie mare la mine cu acest canal TV, era pe 29, nu o să uit în vecii vecilor.

De pe la 14 ani am început să visez la călătorii cu ajutorul cărților. România pitorească, Jurnal de bord, Aventurile lui Huckleberry Finn, Alice în Țara minunilor, La răscruce de vânturi sunt doar câteva titluri despre care îmi amintesc foarte bine că m-au purtat în zbor departe, departe. Citeam în grădină, făcând și plajă în același timp, iar din când în când ridicam ochii spre cer și mă gândeam unde se îndreaptă toate avioanele pe care le vedeam, în ce călătorii pornesc oamenii care se află în ele, sau din ce aventuri se întorc.

Așadar, toate călătoriile mele au fost inițial vise. Și este foarte frumos acum să mă uit în urma mea și să văd că unele din vise s-au împlinit. Să văd că o valiză făcută chiar a plecat într-o vacanță în altă parte, să ajung pe o insulă care se vindea la TV Travel Shop, să urc într-un avion și să pornesc spre o aventură de una singură într-o țară străină, sau să mă întorc cu un avion dintr-o țară care îmi va rămâne la suflet pentru totdeauna. Și cred că în continuare călătoriile mele vor fi alimentate de vise. Atâta doar că acum mai visez și uitându-mă la filme artistice și documentare, citind ghiduri turistice ca pe niște romane savuroase, citind bloguri deosebite și scrise cu pasiune, întâlnind oameni care visează și ei ca și mine și poate și-au transformat visele în realitate mai bine ca mine și nu în ultimul rând ideile îmi vin pentru că în urma toturor acestor întâmplări, mi se aprinde beculețul mai des și mai ușor. Iar când nu se întâmplă asta, vizitez un magazin de lămpi, unde niște drăguțe corpuri de iluminat, mă pot duce cu gândul la cel mai boem felinar de la Veneția…

P1110643

România, Sport, Travel, Utile

Ce să faci iarna la munte, dacă nu schiezi

28 de comentarii

De când mă știu, mie îmi place la munte… vara, atunci când aerul mai răcoros mă face să respir mai bine, să uit de orice caniculă și să mă bucur cu adevărat de soare. Ai mei părinți au contribuit la treaba aceasta, cărându-mă în copilărie, până pe la vreo 10 ani, an de an numai la munte. Fie că au fost Cheile Bicazului, Durău, Borsec, Poiana Mărului, Predeal ori destinații mai apropiate de Ineu de genul Moneasa, Căsoaia ori Stâna de Vale, mi-au șlefuit interesul pentru munte, astfel că dacă mă întrebai până să fi văzut Mediterana ce aleg între mare și munte, alegeam muntele fără să clipesc. Și în continuare aleg să merg vara la munte, mai ales că am aici Apusenii aproape și mi se pare extraordinar.

Însă, de vreo doi/trei ani, s-a întâmplat să ajung pe la munte și iarna. Și au început dilemele. Eu nu schiez, nu mă omor după niciun alt sport de iarnă în afară de patinaj (pe care îl poți face bine mersi în mijlocul orașului, iar eu îl fac mai mult din priviri), așa că pentru mine, stațiunile de iarnă căutate exclusiv pentru pârtii și telescaune nu sunt ceea ce aș numi locuri ideale. Bineînțeles că îi admir pe cei care schiază, cel mai mult îi admir pe cei foarte mici și pe cei foarte învârstă, dar încă au schiurile în picioare. Eu mă minuez când văd pitici pe 4 sau 5 ani coborând ditamai pârtiile, sau bunici de peste 65 de ani schiind clăpar lângă clăpar cu nepoții lor de 18 ani…

Dar, cu toate acestea și cu toată frustarea pe care o strâng că nu am nici măcar echipament de dat cu săniuța, găsesc o plăcere în a ajunge la munte și în plin sezon. Când spun munte, însă, mă gândesc la stațiunile cochete care oferă călătorului și altceva în afară de pârtii interminabile, ca de exemplu cabane pitorești și călduroase, mâncare bună tradițională, peisaje de vis și o atmosferă liniștită. S-ar putea însă să cer de la munte iarna fix ceea ce pentru cei care au afaceri în zonă nu ar fi rentabil deloc. Dar, ghici ce? Sunt și oameni care iubesc muntele pentru altceva în afară de sport, pentru relaxare.

P1360110

Așa că, mai jos, am alcătuit o listă cu lucruri care se pot face la munte iarna chiar dacă nu te dai cu schiurile sau snowboard-ul. Lista este pentru cei ca mine și îi îndemn să meargă la munte atât vara cât și iarna, pentru că au ce face:

  • alege o cabană frumoasă unde închiriezi o cameră câteva nopți, ideal ar fi să ai acces la bucătărie ca să te simți fix ca acasă
  • fă plimbări lungi în aer liber până îți îngheață nasul și degetele pe aparatul foto
  • ia o carte și așează-te la o fereastră mare cu o ciocolată caldă în brațe, cum să nu-ți placă așa priveliște și așa moment?
  • privește cum ninge sau privește munții de zăpadă, respiră și liniștește-te
  • întreabă localnicii, de unde poți obține unghiuri frumoase de belvedere pentru a fotografia splendid zona
  • dacă există o telegondolă (nu doar telescaun) plimbă-te cu ea în amblele sensuri, peisajul se va înfățișa minunat înaintea ochilor tăi
  • informează-te dacă există obiective turistice în zona stațiunii tale (o mănăstire, o bisericuță etc) și pleacă în explorarea lor
  • alfă dacă se fac trasee montane ușoare pe timp de iarnă și ieși la o plimbare mai alertă
  • dacă există în apropiere un orășel frumos care poate fi vizitat nu cugeta, mergi și-l vizitează cât mai repede
  • dacă schiorii îți fac o poftă nebună de zăpadă, încearcă tubing-ul pe zăpadă (nu este un sport ci un fel de “hai să ne dăm cu caucicul” ca în copilărie, eu m-am distrat maxim dându-mă cu tuba)
  • se pot închiria săniuțe și te poți simți ca în copilărie tăvălindu-te prin zăpadă (o oră/două te vor energiza de mama focului)
  • ieși la o bulgăreală alături de prieteni, mereu funcționează și te vei simți instant un copil vesel într-o lume frumoasă
  • caută un local drăguț și încearcă o mâncare tradițională și un vin sau ceai care să te încălzească
  • adu cu tine un film care are acțiunea plasată la munte și urmărește-l în cabană seara târziu, când afară ninge ca în povești, e frig, dar tu de bucuri de calm și căldură undeva la mansarda cabanei (ador camerele de la mansardă)
  • bucură-te de munte, privește înălțimile :)

P1260911

Dacă și după ce ai făcut cele enumerate în lista de mai sus, tot vei spune că a fost anost la munte, fie iarnă, fie vară, muntele nu-i de tine. Totuși încearcă și vezi dacă îți place, nu ai de unde ști cum e iarna la munte, dacă nu ai petrecut niciun weekend la zapadă și voie bună, chiar și fără schiuri în picioare… Te aștept cu impresii! ;)

Close Menu