Bloguri & Blogging, România, Travel

Leapşa turistică despre România

6 comentarii

Leapşa am primit-o de la Aliceee la iniţiativa celor de la Prăvălia de acasă fără să ştie ei ce “Romanian week” au creat la mine pe blog :) Oricum leapşa a venit la fix pentru R(omânia) M(erită) D(escoperită). RMD!

Sunt 3 întrebări frumoase, la care înainte de a răspunde eu, o să îi rog pe următorii prieteni, dacă doresc şi au chef de puţin “travel românesc” să răspundă şi ei: Plimbărici, Tomata, Mărgeluţa, Camelia, Oana, Ana, Monica şi Claudia :)

1. Dacă aţi avea puterea ministerului voi cum aţi promova România din punct de vedere turistic?

România suferă foarte rău la capitolul infrastructură, că nu avem autostrăzi este una, că unele drumuri judetene, comunale etc sunt impracticabile este altceva şi aici ar trebui lucrat. Ca să ne vină turiştii şi să nu enerveze complet până ajung la destinaţie ne-ar trebui nişte şosele care să se poată numi şosele. O să vă dau un exemplu din judeţul Cluj, sunt zone deosebite la care efectiv nu se poate ajunge, se ajunge greu şi pe timp de vară, ce să mai zic iarna: Fizeşu Gherlii, Buza, Geaca, o zonă de lacuri de pescuit impresionantă… dar nişte drumuri care scot din pepeni orice şofer, am declarat solemn că nu mai calc acolo, chiar dacă peisajele sunt MINUNATE. Am înţeles că nu sunt bani şi voinţă ca să legăm segmentele de autostradă pe care le avem, dar cred că, să reabilităm câteva drumuri care duc spre locuri turistice deosebite, asta s-ar putea face cu un minim interes. Să vă mai zic de Valea Arieşului? Cu Peştera Scărişoaaă, Staţiunea Arieşeni… e varză, se duc nabii suspensiile la maşină şi pierzi foarte mult timp. Să mai zic cât de greu se ajunge Sarmizegetusa? Doamne a fost un calvar, iar dacă acest obiectiv nu merită atunci ce merită? Vai câţi bani s-ar scoate din excursiile la Sarmizegetusa, dacă ai avea cum ajunge acolo fără să ai parte de o aventură nefericită!!!

Apoi mi se pare incredil cum de nu există autobuze turistice în marile şi frumoasele oraşe ale României. Eu, pe cuvântul meu dacă nu, aş merge cu o propunere la Primăria din Cluj, cum să nu aibă Clujul aşa ceva? Cum? În Cluj chiar vin mulţi turişti, ar merita. Văd că la Bucureşti avem (am fost cu el şi a fost super!). Clujul, Sibiul, Timişoara, Iaşi… păi ar fi de vis să apară acest gen de autobuze, imaginati-vă că mulţi turişti habar nu au ce să vadă în aceste oraşe, chiar şi eu, de merg mâine la Iaşi (n-am fost niciodată), nu mi-ar fi foarte comod să mă plimb în voie pe la obiective, dar un asemenea autobuz m-ar rezolva problema.

Hai să nu mă întind, deci ar fi două modalităţi deocamdată prin care aş mişca ceva în domeniul turismului din România: drumurile judeţene şi comunale reabilitate la modul serios şi autobuzele turistice din marile oraşe!

Salina Turda

2. Dacă un străin v-ar cere o listă cu 5 obiective turistice mai puţin cunoscute din Romania ce i-aţi propune şi de ce?

1. Castelul de la Ciucea (Casa Memorială Octavian Goga) despre care tocmai am vorbit şi am zis de ce merită vizitat.

2. Salina Turda pentru că este un loc absolut deosebit, mai ales acum după reamenajare arată foarte S.F, este inedită ce mai! Am fost de vreo 4 ori şi sper să mai ajung şi anul acesta, e de neratat dacă treceţi prin zona Cluj-Turda :)

3. Casa Memorială Ioan Slavici şi Cetatea de la Şiria (judeţul Arad) le iau împreună pentru că aşa şi recomand să se viziteze, sunt probabil cele mai de seamă obiective turistice din judeţul Arad, din păcate însă pentru potenţialul turistic al Aradului nimeni nu face nimic :(

4. Peştera Meziad (judeţul Bihor) pentru că este una dintre cele mai mari şi mai lungi peşteri din România, un rai al speologilor şi al tuturor celor care ajung pe Valea Meziadului.

5. Biserica Sfântul Nicolae de la Densuş (jud. Hunedoara) pentru că este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, este situată într-un loc pitoresc, dar destul de puţină lume trece pe acolo.

Biserica de la Densuş

3. Dacă aţi reprezenta România într-o altă ţară ce suveniruri autentice din România aţi duce cadou?

Chiar am avut de trimis un colet cuiva din Portugalia şi am ales să-i trimitem nişte ţuică adevărată cum se face pe aici pe la noi prin centru/vest :) Deci aş mai face cadou aşa ceva pentru că este foarte apreciată.

Aş mai dărui şi un film de-al lui Sergiu Nicolaescu, cu subtitrare în engleză, dar chiar am căutat pentru cineva şi să ştiţi că nu prea au subtitrări filmele româneşti. Mare, mare păcat :(

Pentru doamne poate o ie ţărănească sau ouă încondeiate, sau albume de artă despre artişti români, însă bilingve sau traduse (am căutat unul despre Corneliu Baba până aproape să renuţ şi într-un final am găsit ceva şi a fost fericirea maximă). Cred că mai marii noştri nu se gândesc că şi acest program de suveniruri face parte tot din promovarea turistică a României. Mai avem de învăţat asta e…

România, Travel

România merită descoperită!

25 de comentarii

Deşi poate aşa pare, nu-mi doresc să văd doar ţări străine ci vreau să mai dau raite şi pe la noi căci, numai Dumnezeu ştie câte mai sunt de văzut. În urmă cu câţiva ani, prin 2009 mai exact, înainte de a fi ieşit prea mult din ţară, îmi spuneam cu vehemenţă că la cât este România de mişto ca peisaje şi locuri splendide, ea, România, merită descoperită şi merită “sacrificat” fiecare weekend cu vreme bună pentru a ajunge tot în altă şi altă parte şi a cunoaşte fiecare colţişor din ţara asta. Mă bucur că şi după ce am mai scos capul este graniţa de vest (mai ales) simt tot la fel.

Din fericire, pe vremuri, când nu se ieşea aşa uşor din ţară, iar ai mei nu aveau cultul depăşirii graniţelor, ne-am plimbat prin ţara noastră de cântec şi dor încercând să descoperim câteva din comorile ei în adâncuri înfundate şi chiar am descoperit câteva, v-am mai arătat prin postările mele înapoi în viitor.

Ce doresc eu acum este să promovez un fel de campanie, dacă vreţi, îi putem spune altfel, dar mie îmi place cum sună Campania: ROMÂNIA MERITĂ DESCOPERITĂ! Aş vrea să luăm fiecare judeţ în parte şi să scriem despre locurile frumoase ce pot fi vizitate. Desigur aici nu mă refer doar la locurile populare de care ştie toată lumea ci şi la cele mai puţin cunoscute. Cum deja ştiu că mă citesc oameni din toate colţurile ţării, de la Iaşi, la Galaţi, Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Sibiu, Arad etc aş vrea ca prin sprijinul vostru, să avem o listă frumoasă de “obiective turistice” interesante din toată ţara. Eu una aş vrea ca săptămânal dacă se poate să scriu despre un anumit judeţ sub această deviză: ROMÂNIA MERITĂ DESCOPERITĂ, despre ceea ce am văzut şi ceea ce nu am văzut încă dar aş vrea din inimă să văd, să vizitez, să gust. Iar voi în comentarii să lăsaţi opinii despre locurile văzute de voi din judeţul respectiv.

Desigur ar fi mai mult decât minunat ca cineva să vrea să fie partener la această campanie, dar avem timp să ne mai gândim. Poate se sesizează cineva care ne-ar putea ajuta cu materiale cu şi despre România, cărţi, albune, hărţi (pe care să le dau premii la concursuri despre România)etc. Cel mai mişto ar fi să avem de partea noastră şi agenţii, dar toate la timpul lor.

În plus dacă cineva doreşte să scrie pe blogul propriu un articol sub această deviză, iar la final să o menţioneze, îl rog să-mi lase un link la acest articol şi eu îi voi menţiona la rândul meu, de fiecare dată când scriu sub această deviză. Primul mare partener este plimbarici.ro, puteţi să vedeţi cum ne ajută ei în promovarea campaniei atat pe blog cât şi pe forum şi să vă inspiraţi :)

Deocamdată am ieşt doar cu anunţul şi apoi vedem ce se va întâmpla. Poate numărul 13 de azi va fi cu noroc şi ROMÂNIA MERITĂ DESCOPRITĂ! va avea succes. Voi ce ziceţi?

România NU este asta:

Foto

România ESTE aceasta:

Foto

Cluj, România, Travel

Despre cum să faci pană în faţă la Castel şi altele de weekend

5 comentarii

Am avut un weekend fain rău, cel puţin ziua de sâmbătă, când, pentru că am avut treabă 70 de km mai la vest la Cluj, roţile Kiei ne-am dus şi până la Ciucea. Cu această ocazie l-am vizitat pe Goga la Castel, care Castel (Conac), de pe domeniul de la Ciucea a mai fost văzut de mine în urmă cu vreo, hmm, 12 ani, când am fost în excursie organizată de la şcoală. Îmi aminteam de Mausoleu, de sala de muzică a Casteului, dar cam atât. Clau, care a ajuns acolo tot cu clasa, dar în altă excursie îşi amintea de biblioteca de 6000 de volume a familiei Goga, curios dar eu ori n-am văzut biblioteca în tura precedentă, ori la 15 ani încă nu mă îndrăgostisem în aşa hal de cărţi încât să le văd peste tot ?!?

Oricum, sâmbătă am prins o vreme extraordinară, poate cea mai plăcută zi d.p.d.v. al temperaturilor de la 1 octombrie 2011 încoace. Şi ca o paranteză, martie a venit la Cluj cu 3 zile fantastice, 1, 8 şi 10 martie, din care 10 martie a fost ce trebuia să fie pentru această perioadă, în rest vreme foarte schimbătoare ce a venit la pachet cu o stare psihică schimbătoare ce anunţă astenia, bat-o vina… Azi la Cluj a nins cu fulgi mari şi anormali, nu mai pot cu iarna de anul acesta!…

Am văzut aşadar Casteul/Casa memorială Octavian Goga, Mausoleul iubirii (mormântul soţilor Veturia şi Octavian Goga), Casa de oaspeţi şi Casa Ady Endre (domeniul de la Ciucea i-a aparţinut lui iniţial). Ce se ascunde însă în spatele domeniului de la Ciucea pus la punct de Veturia Goga este o poveste de dragoste. Şi uite aşa, fără să ne dăm seama (jur) excursia la Ciucea s-a transformat într-o ieşire romantică. După ce am vizitat Castelul şi Casele mai sus menţionate (taxă 5 lei/persoană) ne-am pierdut prin imensul parc din jur, urcând la Mausoleu şi vizitând micuţa bisericuţă din lemn.

Mausoleul iubirii este practic cripta familiei Goga. Gândit încă de la început ca mormântul al lui O.Goga, ridicat de către soţia sa, soprana Veturia Goga, planurile au fost iniţial înmânate lui Constantin Brâncuşi, care însă nu  avut timp imediat să se ocupe de monument, aşa că pentru a nu întârzia şi mai mult începerea lucrărilor, Veturia Goga încredinţează lucrarea lui G. M. Cantacuzino. Chiar şi aşa, datorită superbului mozaic cu marmură de Murano, lucrat exclusiv de Veturia Goga, mormântul este gata abia 20 de ani mai târziu (Veturia oricum îi supravieţuieşte omului iubit 40 de ani şi marea ei dorinţă este să fie înmormântată alături de el, ceea ce se şi întâmplă).

Sentimentul care m-a încercat în faţa acelui monumet dedicat iubirii, a fost unul seren şi de împlinire, jur că a fost ceva dincolo de ce am putut să pricep, aveam un zâmbet cu aură de înţelege pentru Veturia Goga, parcă spiritul ei mângâie fiecare trecător. Clau mi-a zis: “până şi ghida a vorbit mai mult despre Ea decât despre EL”, şi aşa mi s-a părut şi logic să fie, tot ce s-a creat acolo la Ciucea s-a creat în jurul EI, însă pentru EL şi mi se pare extraordinar. De aceea pun Ciucea pe lista celor mai romantice locuri din România.

Ce e păcat este că încă ne aflăm la final de iarnă, totul este încă gri acolo în afară de cerul albastru al zilei de ieri şi de mozaicul de un albastru demenţial al Mausoleului Iubirii. Probabil într-o zi de primăvară adevărată, când pomii sunt înfloriţi, iar iarba înverzeşte, sentimentul se poate să fie potenţat. Însă dacă ajungeţi acolo, indiferent de anotimp, treceţi si pe la minunata bisericuţă din lemn, unde o măicuţă, acolo de când veacul, vă va deschide şi vorbi cu drag. Am primit aşa o urare frumoasă la plecare de m-am gândit la ea mai apoi toată ziua.

Şi ca să coborâm cu picioarele pe pământ, când ne-am întors la maşină să o luăm din loc, am observat că am făcut pană, când nu ştim, n-am simţit, însă n-am vociferat prea tare căci e prima pană după 55.000 de km cu Kia, probabil “s-a dezumflat” pentru că ea a rămas în faţa castelului şi nu a putut urca.

Mai multe poze cu soarele ce l-am lăsat să ne mângâie, aici ;)

Înapoi în viitor, România, Travel

Înapoi în viitor: Poiana Mărului ’87

6 comentarii

Aia mică de abia se vede în poză de slabă şi mică ce era (numai gura era de ea, la propriu) sunt eu. Fotografia e făcută la Poiana Mărului în prima şi singura excursie (cred) făcută cu naşii mei de botez. În fotografie de la stânga la dreapta e Naşa (cu Paul cu burtică), tati (cu mustaţa de concediu), mami (cu “freza” secolului, îţi place, nu mami?) :) iar jos e Diana (fiica naşilor de botez care este cu vreo 5 ani mai mare ca mine), şi eu care nu aveam 3 ani încă (se vede!) :)

Partea ciudată este că deşi cu un an înainte fusesem la mare şi am de acolo o groază de amintiri de care v-am zis, de la Poiana Mărului am puţine amintiri (poate că am stat puţin, un weekend, nu mai ştie nimeni). Îmi amintesc de anumite faze mai mult din poze şi daaa… de un câine mare şi alb care nu ştiu al cui era dar era tare frumos.

La vremea acestei vacanţe eu am atins apogeul perioadei mele de “ţânţar”, am fost atât de slabă că în unele poze dacă mai cădea câte o rază de soare pe mine, nu mă vedeai :) Şi normal din moment ce nu mâncam aproape nimic, nu-mi plăcea nimic pe lumea asta ce putea fi păpat, ceea ce l-a făcut pe naşu să exclame: “cred că asimilează ceva din aer copilul ăsta, astfel nu-mi imaginez cum supravieţuieşte!”. Ai mei şi-au amintit multă vreme această remarcă…

De atunci n-am mai revenit la Poiana Mărului, dar cam aşa arată ea astăzi, e frumos locul, nu?

Foto

Înapoi în viitor, România, Travel

Înapoi în viitor: Prima mea vacanță ever!

13 comentarii

A fost la mare în ’86, pe când aveam peste 1 an și jumătate. De atunci datează primele mele amintiri, chiloți mov, bărcuță roșu cu galben, mărgelele colorate ale mamei, mingea de tenis primită cadou de la niște băieți ce se antrenau pe un teren de la malul mării, nisip, apă, medicamente și oprirea la Predeal sau la Sinaia, căci nu mai știu exact, de unde mi-a rămas ca amintire fotografia de mai jos (Albă ca zăpada și cei… 8 pitici) :)

Din nefericire nu știu de ce ai mei n-au făcut poze din acea vacanță la mare, poate pentru că ei deja mai fuseseră și aveau o grămadă de poze (știu că tati apare în ele cu un vaporaș gonflabil) :) Funny, credeam că există doar saltea, minge, colac, bărcuță sau periniță gonflabilă.

Așa că din acea primă vacanță eu n-am poze, dar în schimb am o grămadă de imagini pe retină, până și de răul proverbial de mașină îmi aduc minte, mami îmi zicea mereu: “ți se închid ochișorii, mai bine dormi”. Eu eram pasagerul de pe bancheta din spate, pasager care când nu dormea vomita :) Șoferul era tati, proaspăt posesor de permis de conducere de câteva luni, curajosul care se încumetase la așa drum cu un fel de bebe mârâit de peste un an și cu o soție cu harta în brațe, pe post de GPS :)

La mare m-am înbolnăvit și drept pedeapsă ai mei m-au cărat apoi numai la munte, urmând ca marea noastră neagră și plină de amintiri din prima mea vacanță, să mă aștepte preț de… 19 ani (LOL! în 2005 m-am reîntors abia, vă vine să credeți?). Dar nu i-am dus dorul, căci munții patriei mi l-au alinat, dar despre acei munți și amintirile lor, în episoade viitoare, ilustrate cu fotografii alb/negru cărate de la Ineu.

Cluj, România, Travel

Orașul cel mai frumos împodobit de Sărbători

8 comentarii

Vineri seara am trecut prin centrul Clujului, motiv numai bun să văd mostra nereușită de târg de Crăciun sau ce vrea să fie chestia aia din centru. Ne este urât ce am văzut, dar anul trecut a fost mai frumos împodobit orașul, anul acesta este prea roșiatic sau poate prea portocaliu aș zice, nu știu, dar aș fi preferat să predomine albul, auriul și argintiul. Este o părere strict personală, desigur. Vă arat și două poze, dar până atunci vă trimit să votați pe adevărul.ro Orașul cel mai frumos împodobit de sărbători. Din România, evident! Am votat Clujul din simpatie și prietenie, dar sincer nu este cel mai frumos împodobit din țară :(

Înapoi în viitor, România, Travel

Înapoi în viitor IX: Pe vremea când (doar) visam la călătorii

4 comentarii

Am decis să aduc de la Ineu câteva fotografii din vacanțele copilăriei mele și mai apoi din vacanețele din adolescență (pozele respective le am doar in varianta tipărită) și să povestesc despre călătoriile de atunci, de pe vremea când umblam prin țară cu ai mei. Câteva fotografii sunt chiar haioase și abia aștep să le caut :)

Până atunci însă, am “scăpat” iar în arhivă și am găsit niște fotografii făcute cu telefonul (că nu aveam camera digitală) de pe vremea când visau la greu la cum voi călătorii eu când mă voi face mare :D Îmi agățasem o hartă a lumii deasupra patului din camera mea și nu era zi în care să nu fac trasee în minte și planuri de vacanță care de cele mai multe ori nu se realizau, dar nu încetam să sper, cred că harta aia îmi amintea mereu că lumea e mare, e acolo și într-o zi poate fi a mea (n-am depășit cu mult stadiul acela, dar nu-i momentul să mă plâng).

Pe când mulți văzuseră deja jumate de planetă eu abia mi-am cumpărat de la Readers Digest o enciclopedie care mi-a dat prilejul să visez o vară întreagă. Și credeți-mă că am visat la greu… și am învățat multe din cartea aceea, căci internetul nu-mi era accesibil decât cu porția și nici nu știam pe atunci să caut informațiile pe care le doream.

Cu toate că visam foarte mult, cu toate că ieșisem deja din țară și că prin țară m-am plimbat de mama focului prin copilărie, recunosc că au fost ani în care nu am părăsit județul Arad, cât regret numai eu știu, dar nu aveam destinul în propriile mâini pe vremea aceea. Un moment de cotitură a fost vacanța la mare din 2005. Mai fusem la mare cu ai mei în ’86 și nu am nicio poză de atunci :( dar în 2005 mi-a plăcut la nebunie, a fost vacanța prin excelență. Și stând eu rezemată pe țărm și privind marea mi-am dorit brusc să o văd și de pe alte țărmuri, să mai văd și alte mări și să cunosc oameni care s-au scăldat în alte ape. Deci m-am dorit să plec, însă la câți bani aveam prin portofel am putut pleca într-un singur loc; înapoi la Ineu. Briza însă o mai simt și azi…

Constanța, iulie 2005

Close Menu