- să văd marea în orice anotimp și în orice țară o fi să fie (că în 2012 n-am văzut-o decât în poze)
- să urc un munte (din nou, în orice țară va fi să fie)
- să ajung în două capitale europene (chiar în unele în care poate am mai fost, doar Bucureștiul nu se pune)
să vizitez Cetățile și Bisericile fortificate din Transilvania- să merg la “băi” în Ungaria (Gyula, Szeged, Debrecen, Hajdo etc)
- să citesc măcar 60 de cărți bune
să citesc orice îmi cade în mână, ghiduri turistice, ziare, reviste, studii, prospecte, orice…- să văd 100 de filme (în 2012 nu am fost tare departe)
- să merg la 2-3 piese de teatru
- să ajung la un concert al unui artist preferat (Eros Ramazzotti are turneu în 2013, dar vreau să fiu realistă) ;)
să învăt să fac macarons acasă (și de fapt să învăt să gătesc mai bine)- să mânânc mai organizat și … mai puțin :)
- să cred în Noroc (că Doamne, cât ajută!)
să joc Badminton cât mai des (adică să nu mai las să treacă 10 ani până să joc iar)să învăț să fac fotografii mai bunesă îmi cumpăr alt aparat foto (nu ceva în care să-mi prind urechile, dar ceva mai răsărit față de ce am acum)să fac scrapbooking că tot vreau să fac câteva cadouri de acest gensă să creștem Bialogul măcar ca în 2012 (am spus să creștem, pentru că aici am nevoie de voi)să mă întâlnesc cu cât mai multe persoane din online în… offlinesă revăd persoanele de care îmi este cu adevărat dorsă ajung la Ineu mai des, nu doar din Paști în Crăciunsă FAC BINE ce îmi place să fac (adică să scriu, să citesc și să călătoresc)să am mai mult curaj în a aborda situațiile noi și implicit să am mai multă încredre în forțele proprii (care în ultimii doi ani au fost cam călcate pe gât de către alții, ele forțele, zic)să cunosc oameni noi și să “mă leg” mai tare de cei vechisă tolerez mai bine toamna și să nu mă mai plâng din cauza vremiisă ajung la întâlnirea de 10 ani (să se organizeze, că de mers, merg sigur)- să NU am parte de niciun eveniment nefericit (căci în 2012 au fost cât pentru mai mulți ani la un loc)
- să fiu sănătoasă tun și eu și toți ai mei
- să petrec împlinirea celor 29 de ani într-o călătorie ;)
Prima zi din restul zilelor noastre
LA MULȚI ANI, dragi prieteni! Sper că sunteți bine și sănătoși, sper că ați trăit grozav trecerea dintre ani, că la miezul nopții nu ați uitat să vă puneți o dorință palpabilă și mai sper ca 2013 să vă fie mult mai bun ca 2012.
La mine finalul de an a fost bulversant, dovadă stau și comentariile la care nu am răspuns, dar vă mulțumesc că la ultimul articol din 2012 ați fost alături de Bialog în număr atât de mare. Evenimentele au luat-o puțin înaintea mea că așa e viața, dar nu am uitat de voi, o să vă răspund în aceste zile la comentariile superbe despre lista de lectură pe 2013 și poate o să vă pun și câteva poze de la trecerea mea în 2013, deși a fost acasă și nu a fost foarte veselă.
Oare ce să vă mai urez? Să vă găsesc zilnic aici, pentru că sunteți deja parte din familia mea? Să vă urez să vă împliniți toate dorințele sau să îmi urez mie să vă întâlnesc pe toti, ori pe cât mai mulți, în acest an? Toate acestea le vreau și altele pe lângă, dar vom lăsă să vorbească cele 364 de zile și jumătate care au mai rămas din acest an…
Dați un sens frumos fiecărei zile și la anu’ pe vremea asta nu o să regretați nimic! :)
Vă îmbrățișez cu mare drag,
Bia
4 ani de Bialog și 10 locuri superbe din România
Așa s-a nimerit, de 1 decembrie, atunci m-am pus pe scris, atunci am creat Bialog-ul, iar de atunci nu am lăsat să treacă niciun an fără să nu amintesc ce decizie înțeleaptă am luat :) Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați încurajat să scriu și să tot scriu, să vă povestesc lucruri frumoase despre pasiunile mele și despre viața mea. Și cum totul se rezumă la voi, la cei care mă citiți, care vă întoarceți aici în număr tot mai mare (v-ați dublat numărul în ultimul an și vă spune asta cineva absolut rece la statistici), tot vouă vă dedic articolul de azi, va fi un articol aniversar, despre România.
La mulți ani, România! La mulți ani, Bialog!
Prietenii mei din blogosfera de turism au dorit să facem un cadou României chiar de aniversarea ei, un articol în care să vorbim despre cele mai frumoase 10 locuri din România, locuri în care am ajuns, locuri pe care le-am gustat și simțit din toată inima. Nu am putut să nu mă alătur, e o inițiativă frumoasă, iubesc România, este realitatea mea și dacă ar fi să plec mâine în lumea largă, aș lua-o cu mine. România sunt și eu și ce folos să o hulesc? Dacă aș face-o, oare nu m-aș vorbi de rău în primul rând pe mine? Azi în zi de sărbătoare îi urez să se dezvolte frumos că are cu ce și să-i ierte pe cei care o urăsc degeaba, că nu știu ce fac.
Top 10 cele mai frumoase locuri din România (versiunea Bialog)
10. Mănăstirea Humorului – pentru liniștea deosebită găsită aici, pentru aerul curat și pacea sufletească; pentru că este locul unde poți finaliza de scris o carte.
9. Cetatea Lita – pentru că te va uimi un peisaj desprins din pânzele unui muzeu, poți crede că nu e real ce vezi, și totuși o să urci pe ruine și pădurile Ardealului ți se vor părea nesfârșite.
8. Cheile Turzii – un fir de apă despică munții construind catedrale de piată sub forma unor brațe ce se întind în rugăciune către cer.
7. Piața Muzeului din Cluj-Napoca – porumbei și albine, lapte și miere, vechi și modern, terasă în curtea Bisericii Franciscane unde l-au botezat pe Matei Corvin.
6. Mănăstirea Curtea de Argeș – cea mai frumoasă mănăstire pe care am văzut-o în România, un loc încărcat de legedă, construit pe o moartea și pe nașterea unei creații ce a atins paradoxalul.
5. Cimitirul Vesel de la Săpânța – pentru că moartea nu înseamnă finalul iubirilor ci doar finalul unor obișnuințe perene, ba poate e chiar un început colorat.
4. Castelul Peleș – cel mai elegant și plin de stil loc din România, am avut mereu un sentiment special când am călcat acolo și vreau să cred că într-o viață anterioară… dar stai, cine nu ar vrea să creadă asta?
3. Transfăgărășanul – drumul tuturor drumurilor, o experiență esențială oricărui șofer cu drag de volan.
2. Centrul vechi al Sighișoarei – din alt spațiu și alt timp, un loc despre care cuvintele de laudă vor fi mereu prea puține.
1. Sibiu – niciodată nu am înțeles de ce s-ar muta cineva din Sibiu…
Acest articol face parte din campania blogosferei de turism românești de promovare a unor destinații ce merita vizitate din țara noastră. Este cea de-a doua campanie de acest fel dupa cea în care vă recomandam destinații de city break din România. Astazi, de Ziua Națională, mai multe bloguri au scris despre cele mai frumoase 10 destinații din România. Vă invit să le citiți: I’s Blog , Hai la bord , Viajoa , Imperator Travel , Alice Traveler , Mirel Matyas , Travel Badgers , Blogul de călătorii , Printre rânduri , Plăcerea de a călători , Funtur , Lumea mare , Ciprian Caraba, Bucketlist , Totul despre hostel , Drum liber, Catherine’s crossroad,
Înapoi în viitor, înapoi la Disneyland 20.11.09.12
Azi sărbătoresc ceva, 3 ani de la Disney și sincer vă spun că am reînceput să număr anii de atunci. Îi număr până la următoarea vizită acolo. Sigur că v-am povestit atunci ce am simțit și sigur că am simțit mult mai mult decât am povestit. Dar amintirile fiind atât de vii în inima mea și însemnând atât de mult pentru mine, ele merită azi readuse aici pe Bialog. Eu tot am spus: cine nu a fost, să meargă de urgență, cine a mai fost, să mai meargă cât mai curând și cu inima cât mai de copil. Întinerești cu ani buni într-o singură zi aici.
Când voi mai ajunge aici, tare aș vrea să mă cazez la unul din hotelurile din Disney Village, am găsit câteva superbe și mi-au rămas lipite de retină. De asemenea vreau tot atunci să ajung în Disney Studios, deși multă lume mi-a zi că nu are magia Parcului. Ideea ar fi să petrec în acest Univers inepuizabil al copilăriei de poveste, mai mult de o singură zi, eventual un weekend întreg. Sigur că aș vrea să ajung aici cu propriul copil, dar până la el cred că aș vrea să mă mai bucur eu odată de toată nebunia, de toate nebuniile de acolo în care te poți da, să le încerc pe cele care au rămas neîncercate și să văd focurile de artificii.
Până atunci însă vă las însă în compania fotografiilor mele preferate și a unui sentiment de bucurie care mă cuprinde instant de câte ori mă gândesc la acea zi de 20 noiembrie. Mulțumesc pentru amintiri! :)
Sufeream pentru că albumul meu Disney de pe Picasa avea numai 60 de fotografii, alese atunci în 2009, așa că am stat aseară și am alcătuit alt album unde am dublat imaginiile. Disney e un loc foarte vizual (probabil v-ați dat seama deja), aici o imagine face (chiar face!!) mai mult decât orice poveste. Să aleg pozele astea a însemnat enorm pentru mine, am revăzut ziua de atunci și încă pot spune că este în Top 3 cele mai frumoase zile ale vieții mele de până acum, fără glumă și fără exagerare. Dacă ar fi să o trăiesc din nou, aș trăi-o exact, dar exact la fel.
13 idei (soluții) pentru Revelionul 2013
Nu mă întrebați când a trecut 2012, dar mai avem din el o lună și jumătate. O lună și jumătate ca să ne gândim cum întâmpinăm anul 2013, pe care pun pariu că toți îl vrem mai bun și mai generos, asta făcând abstracție că poate 2012 a fost destul de bun și de blând cu noi. În plus, cred că fie și la mișto, toti ați fost întrebați “ce faceți Revelion, anul acesta?”. Nu e o întrebare față de care am o mare simpatie, dar uitându-mă în urma mea mereu văd nopți frumoase de Revelion, fie că au fost petrecute undeva departe de casă și de țară, fie prin țară dar departe de familie, fie chiar acasă, dar niciodată în pijamale, fie între prieteni, fie inedit, fie foarte comun, însă toate, TOATE au avut ceva special și în același timp… festiv…
Azi e 13 noiembrie și mi-am dat seama că pentru anumite idei de petrecere este destul de târziu de făcut planul. Pentru altele însă e numai bine, cert e că știu cu siguranță că fiecare va petrece după pofta inimii. Azi, ca să rămânem în ton cu numărul 13, dar și pentru eu îl consider un număr norocos nicidecum unul cu ghinion, vreau să vă dau 13 idei de a petrece Revelionul următor. Unele sunt inspirate din ceea ce am făcut eu de Revelion de-a lungul anilor, altele sunt idei din auzite, altele sunt doar idei ce se cer verificate, dar altele pot fi idei ca soluții de moment.
1. Revelionul în călătorie
Nu puteam să nu încep cu el căci este de departe cel mai popular printre ai mei amici. Este însă și Revelionul pe care dacă nu-l plănuiești din timp ai toate șansele să-l ratezi, căci include bilete și rezervări, deplasare și bani de buzunar, trasee și organizare. Eu am petrecut două Revelioane așa: Budapesta 2011 și San Marino 2012. Au fost de departe cele mai interesante Revelioane ale mele, dar și destul de obositoare și de solicitante. În plus oricât ai vrea să eviți aglomerația, nu prea ai cum, de Revelion e aglomerat peste tot și ai toate șansele ca în aceste escapade să dai mai mult de turisți decât de călători. Iar prețurile nu sunt dintre cele mai mici în aceste perioade. Totuși, eu dacă aș avea bani la discreție și ceva mai multă detașare față de casa părintească, mi-aș petrece fiecare Revelion în alt colț al Pământului.
2. Revelionul acasă cu familia
Din cele 27 de Revelioane ale mele, cele mai multe au fost petrecute așa și ele îmi sunt cele mai dragi. Militez pentru faptul că un Revelion acasă nu înseamnă somn de la ora 22, sau împărțirea pijamalelor imediat după celebrul LMA!. Pentru mine Revelioanele acasă sunt încărcate de festivitate și de emoție. Eram cu ai mei, primeam prieteni de familie cu LMA!, luam masa de Anul Nou imediat după miezul nopții. Aveam șampanie de fiecare dată, și salată de bouef și fripură și muzică și căldură sufletească și bucurie. La miezul nopții ieșeam afară să auzim clopotele și artificiile ce brăzdau cerul de la alte petreceri din oraș. De cele mai multe ori sporovăiam cu ai mei, ne uitam la TV și uneori pe băteam pe telecomandă și de cele mai multe ori sfârșeam a ne uita la Varietățile nemuritoare de la TVR, (cine nu-și amintește de ele?) mai ales imediat după 1990 :) Adormeam cel mai repede pe la 5 sau chiar 6 dimineața. Era frumos și niciodată plictisitor.
3. Revelionul în grupuri mici de prieteni
Și astea sunt foarte pe placul meu. Am câteva la activ și m-am simțit atât de bine de nu-i adevărat. Am făcut Revelioane în 4, 6 ori 8 și a fost nemaipomenit. Un grup mic de prieteni îți ofera intimitatea unei petreceri senzaționale, dar și posibilitatea unui Revelion ieșit din tipare. Nu necesită garderobă simandicoasă și dădătoare de disconfort și în plus încheagă relațiile bine de tot. Noi ne-am strâns câțiva ani pe la diverși pe acasă, ascultam muzică, mâncam, jucam diverse jocuri, vorbeam până la epuizare, dar cel mai important râdeam să ne ajungă pentru cel puțin doi ani. Eu îmi amintesc cel mai adesea de Monopoly și de Mimă, două jocuri care oferă bună dispoziție garantată.
4. Revelionul la bunici sau la rude la țară
Nu am petrecut așa un Revelion din copilărie și îmi aduc aminte de cel mult două astfel de Revelioane și asta pentru că eu nu prea stăteam la bunici. Dar nu este ceva aiurea. În plus bunicii mereu te primesc cu brațele deschise și o astfel de seară/noapte cu ei va fi cu siguranță o amintire de neuitat pentru toți. Poate unii aveți noroc de bunici din zone ale țării unde tradițiile încă se păstrează, deci așa un Revelion va fi peste toate de poveste și total neobișnuit. Toată lumea se va da peste cap și va întrece măsura cu mâncarea bună, cu poveștile din copilărie, cu gura sobei și mai ales cu o cădură sufletească rar întâlnită.
5. Revelionul la restaurant sau la o petrecere mare organizată
Nu se numără printre preferințele mele. Automat un astfel de Revelion vine la pachet cu o ținută obligatorie și cu oameni pe care nu-i cunoști. Vine cu fițe și figuri care mie nu-mi prea plac, vine cu meniu și mâncare care poate nu-mi place, vine cu muzică care nu mă face să simt nimic, vine cu gălăgie și vine cu stres și oboseală maximă. Iar amintirea e cea a unei seri în care am stat la masă, am mâncat și eventual am dansat ca să nu zică lumea că-s antisocială, deși mie chiar îmi place să dansez, dar numai dacă mă simt bine. Cu toate acestea, varianta asta de Revelion este cea mai des întâlnită, am experimentat o singură dată și toate temerile mi s-au adeverit. Însă, dacă vă doriți un astfel de Revelion vedeți că și aici trebuie procurat bilet din vreme.
6. Revelionul la piscină
Acu’s ceva ani o prietenă și-a petrecut Revelionul astfel și mi-a spus că a fost frumos. Ținuta a fost costum de baie, iar mesele au fost aranjate pe marginea piscinei, acoperite desigur. S-a lăsat cu șampanie, înnot, bălăceala și îmbrățișări în ținute sumare, dar atmosfera a fost plăcută. Nu prea mă văd luând masa de Revelion în halat de baie și papuci de casă, cu părul ud (care nici uscat nu stă decât cum vrea el și îmi strică multe poze) și poate rimelul scurs, dar poate nu-s eu foate deschisă la nou. Știu însă că la fel cum poți petrece un Revelion în vârf de munte sau chiar la SPA, la fel merge și unul la buza piscinei. Vedeți că sunt firme, dar mai ales hoteluri cu piscină acoperită care organizeaza un astfel de Revelion. M-ar tenta pentru ineditul situației, dar pentru altceva… chiar deloc și cu singuranță ar fi once in a lifetime.
7. Revelionul în tren sau alt mijloc de transport
Știu că se organizează Revelioane în trenuri, dar eu mă refer aici la un Revelion care întâmplător te-a prins în tren sau avion. Ce faci? E chiar așa de rău? Nu aș prea crede. Poate ești în drum spre un loc al viselor tale și numai așa ai avut zbor. Uite eu aș prefera această varinată dintre multe altele. Ar fi acel Revelion despre m-aș referi în felul următor: “mai ții minte când mergeam spre…(fill în the blanks) și ne-am petrecut Revelionul în tren/avion”? N-ar fi mișto?
8. Revelionul de unul singur
Nu cred că e foarte plăcut, dar se întâmplă. Sau mai bine zis, se poate întâmpla. Zic să nu ne luăm de cap și… să gândim ce am putea face în această situație. Până la urmă nu e un capăt de lume. Eu cu siguranță aș face un maraton de filme, cam tot ce nu am apucat să văd în timpul anului. Mi-aș programa să termin o termin o carte, dacă se poate una care îmi place la nebunie. Aș avea neaparat șampanie, aș vorbi la telefon cu toți ai mei, probabil asta ar dura destul de mult deși nu aș vrea să le stric Revelionul și musai aș ieși la o plimbare înainte și după miezul nopții. Cred eu așa, că noaptea mi s-ar părea cam scută pentru tot ce mi-am propus.
9. Revelion în centrul orașului tău
Dacă te prinde finalul de an la tine în oraș și consideri că e anost și nu-i nimic de făcut, aș zice totuși să dai o șansă Programului special din centrul orașului. Sigur se vor pune la cale câteva concerte, focuri de artificii și în plus niciodată nu știi cu cine sau pe cine poți întâlni acolo. Se poate să începi Revelionul solo și să-l sfârșești undeva la o petrece de pomină cum n-am mai trăit în viața ta. POate nu-i așa de rău să te lași surprins de situație, nu?
10. Revelionul în club
Uff, nu e nici asta o varianta pe care să o îmbrățișez cu căldură, dar mulți tineri văd în varianta asta o sursă nesecată de inspirație și își petrec Revelionul an de an, de ani buni pe acest sistem. Nu-i judec, chiar nu, dar mie una nu mi se potrivește. Totuși sunt sigură că există dintre voi care îl preferă. Deci, Have fun sus pe cub :) (glumesc) ;)
11. Revelionul la job
Asta doare, cred, dar să nu uităm că există job-uri care te țin acolo și nu contează că e Crăciun, Revelion, zi sau noapte. Poate ești medic, polițist sau pompier, poate ești gardian, asistent medical, sau ospătar, barman, pilot ori căpitan de vas, ori ai altă meserie care te solicită în momente în care sunt obsolut convinsă că ai vrea să fii acasă cu ai tăi măcar, dacă nu cumva la vreo petrecere. În acest caz cred că poți avea o seară agreabilă cu colegii și dacă situația o permite, poate puteți lua masa de Anul Nou împreună, măcar atât, pentru a face seara mai frumoasă. Dar pe lângă asta, știați că sunt firme sau instituții care organizează petrecere de Revelion pentru angajați? V-ați petrece Revelionul cu colegii sau ați simți că îi vedeți destul tot anul aproape zi de zi? Sau mai fain, ați petrece Revelionul cu șefii? :)
12. Revelionul în doi (romantic sau nu)
Revelionul în doi mi se pare frumos, deși nu l-am petrecut niciodată așa. Poate ar trebui să o fac, până nu mă trezesc că suntem 3 și nu mai am cum :) Mi se pare o idee geniala, dacă nu ai chef și nici bani de nimic altceva. Eu îl văd cam așa: gătim împreună, cină romantică și/sau baie romantică (sau cum vreți voi să-i ziceți), film neaparat romantic (mai puteți băieți?) Miezul Nopții pe balcon, cu șampanie (deși mai citeam de curând o variantă, dar poate ne citesc minori, deci tac), masa de Anul Nou Festivă în mijlocul sufrageriei, în resul serii program de voie (neaparat romantic) sau poker pe dezbrăcate… Hai că poate am luat-o pe ulei, dar să-mi ziceți măcar dacă v-am dat idei :D
13. Se poate fără Revelion?
Eu una zic NU. De ce nu l-ai celebra? Să fim serioși, nu pot crede că te deranjează atât de tare? Dar mai sunt și oameni cărora nu le pasă. Se culcă ca în fiecare seara și când se trezesc li se pare că nu s-a întâmplat nimic. Am întâlnit persoane care spun: “e numai o seară” ori “de ce să mă obosesc așa pentru un moment care nici măcar Sărbătoare religioasă mare nu e?”, sau cel mai des întâlnit: “Revelionul e consum de bani și energie, mie când mi-e somn mă culc, iar a doua zi o iau de capăt, ce atâta petrecere?”. Ați întâlnit și voi astfel de oameni, nu? Ce părere aveți?
Acestea fiind spuse, voi ce planuri aveți de Revelion sau mai bine zis, aveți planuri, obișnuiți să le faceți din timp sau găsiți ceva de ultim moment pe 30 decembrie? Mie mi s-a întâmplat, de aceea întreb, iar anul acesta cred că vom merge din nou la Ineu să îmbrățișăm varianta numărul 2 sau 3 :)
Cetatea Fetei sau Cetatea celor 7 Zâne
Sâmbăta trecută m-am trezit pe la 8. Asta pentru că aproape în fiecare an de ziua mea mă trezeam în melodia de la telefon şi de cele mai multe ori nu mai ştiam ce vorbeam cu prima persoană care mă suna să-mi ureze de bine… Şi cine se scoală de dimineaţă… are mai mult timp de gândit în ce aventură să plece :)
Afară îmi zâmbea un soare de mai, nu de octombrie, aşa că am decis să merg cu Clau undeva, unde m-a tot refuzat de doi ani, la Cetatea Fetei în Floreştiul nostru drag. De ce m-a refuzat? Pentru că noi am mai plecat cam cu 2 ani în urmă să o căutăm şi pentru că nu am găsit-o am abandonat ideea, însă eu am găsit prin septembrie pe un blog nişte coordonate GPS şi am zis că mergem la sigur, iar ziua ta nu e ziua în care să renunţi la o căutare, nu?
Am pornit pe la 12 cu maşina şi am luat-o pe drumul ce duce la Mănăstirea Floreşti-Tăuţi, unde mai fusesem iarna trecută şi ştiam că înainte de a junge la ea, trebuie să lăsăm maşina undeva şi să pornim prin pădure. În mai puţin de 10 minute de acasă, am lăsat maşina pe margina drumului şi ne-am luat după GPS prin pădurea superbă de mijloc de toamnă. Pentru câteva momente am simţit că zicala “ştiu cei care se nasc toamna de ce nu se nasc în alt anotimp” este perfect adevărată, iar culoarea galbenă a devenit brusc culoarea mea preferată.
După o urcare destul de abruptă ce nu prevestea nicio cărare, am ajuns cumva fix în mijloc de codru şi GPS-ul anunţa victorios că ne apropiem de Cetate, dar ori cei care au dat pe acolo nu au notat bine coordonatele, ori GPS-ul ne-a arătat din nou personalitatea lui proprie, cert e că n-am dat de Cetate aşa cum credeam şi începeam după aproape o oră de căutări bezmetice să ni se acrească de Cetatea asta despre care oricum ştiam că este o ruină mai mult decât mică şi neînsemnată, că nici nu-mi dădeam seama de ce îmi doream să o găsesc neaparat.
Despre ea circulă două legende cunoscute de la care îi vine şi numele. Se spune că în timpul invaziilor tătare o fată din sat a fost prinsă de tătari și în ciuda torturilor nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea ei, cetatea ar fi fost denumită Cetatea Fetei. Cealaltă legendă este legată de un flăcău din sat care a plecat cu tatăl său să adune lemne prin pădure şi a fost dat dispărut şi toată lumea l-a crezut mort, până când el apare viu şi nevătămat în sat după câţiva ani spunând că a fost slugă la zânele de la Cetatea din pădure, care zâne se pare se pare că erau 7 şi uite aşa sătenii au redenumit locul în Cetatea celor 7 zâne. Numele cel mai des folosit fiind cel de Cetatea fetei, aşa cum în prezent se numeşte şi cartierul de la marginea pădurii în care se află Cetatea.
La modul serios şi fără prea multe magii, fete şi zâne, Wiki ne zice că “cetatea a fost construită înaintea anului 1241 drept punct de pază și observație în fața invaziilor tătarilor. Cetatea a fost dărâmată în 1437, în perioada răscoalei de la Bobâlna, iar în clipa de față mai există doar o serie de ruine și o gaură de puț din care pornește un tunel subteran, blocat la câțiva metri de o poartă din fier”. Şi cum nici lucrurile seriose nu sunt serioase de tot se mai zice că acest loc este legat prin suberan de Biserica Sf. Arhanghel Mihail din plin centrul Clujului… vezi să nu…
Numai că pe lângă toate acestea noi era să-i zicem Cetatea inexistentă, pentru că aproape două ore nu am dat de ea. Şi să vă spun de ce până la urmă nu am abandonat căutarea, căci cu doi ani în urmă am abandonat mult mai uşor. Se face că în pădure aveam semnal şi aşa am reuşit să vorbesc cu prietenii care m-au sunat şi am avut convorbiri de prin codrul des. Aşa că din vorbă în vorbă tot mergeam, iar Clau nu prea mă putea aborda cu “hai să plecăm” căci eu vorbeam la telefon şi mulţumeam pentru urări, deci duble mulţumiri prieteni :) După un astfel de telefon, i-am zis lui Clau “auzi, mai urc doar până colo sus, că am văzut un fel de ridicătură de pământ, stai aici nu mai urca şi dacă nu e, cobor şi plecăm acasă”… Numai că a fost, acolo am găsit zidul ăla amărât care mai rămăsese din Cetatea Fetei şi a fost parcă o izbândă cât toate zilele, m-am bucurat aşa de mult că am găsit-o că am zis acolo solemn că eu nu mai vin să o caut a doua oara :) Aşa că am contemplat locul bine şi pentru mult timp, iar apoi am fost în vârf de deal să vedem Mănăstirea Floreşti-Tăuţi de la înălţime. A fost tare frumos aici, priveliştea, faptul că găsisem Cetatea, vremea asta minunată, culorile, lumina soarelui care mi-a intrat în ochi şi i-a “iritat” puţin şi bineînţeles cei 28 de ani sub soare şi sub toamnă…
Mai multe poze din cel mai însorit 20 octombrie din ultimii ani, aici şi în plus vă las pentru acest articol o melodie care mereu de ziua mea mă face să pun pariu că cineva mai pune pariu :)
28
Câte drumuri un om ar avea de făcut,
Până să se considere OM?
Câte mări pescăruşii mai au de văzut,
Pân-ajung la nisip pentru somn?
De câte ori omu-n sus va privi,
Până cerul să-l vadă-ndeajuns?
Şi câte urechi necesare-i vor fi,
Ca s-audă al lumilor plâns?