Sau cum am ajuns noi pentru prima dată de 1 decembrie la o paradă militară, pusă în scenă pentru Ziua Națională a României :) Mda, for the very first time…
Sau cum am ajuns noi pentru prima dată de 1 decembrie la o paradă militară, pusă în scenă pentru Ziua Națională a României :) Mda, for the very first time…
Nu știu cum de am ajuns și în acest moment, dar iată, sunt 7 ani de la începuturi! Mi se pare mult, îți spun drept. Cred că nicio pasiune nu m-a ținut atât :)) Da-i așa de bine că exiști Bialog-ule! La mulți ani, blog și loc drag! Nu cred că te voi putea părăsi vreodată! Și sper să nici nu fie nevoie, indiferent ce ne aduc anii…
Deja de câteva zile, a zburat acel zero de lângă 3 și am început din nou numărătoarea până la final de decadă. An de an îmi place să mă joc de-a “20 octombrie pe 20 octombrie” cu propria memorie, răscolind albume și retrăind întâmplări. Dar pur și simplu, de data asta n-am simțit nevoia. Și chiar dacă aș fi simțit nevoia, cred că n-aș fi găsit forma corectă de a savura jocul…
Nu-mi aduc aminte să fi plouat în ultimii ani de Ziua Crucii și de Ziua Ei. N-au fost nori, n-a fost furtună, decât liniște și pace. Mă uit la cerul albastru și la soarele ce mă încălzește, simt vântul de toamnă blândă ce mă mângâie ori aroma dulce a cafelei cu miere și mă gândesc la Ea. Și mă bucur că E chiar dacă nu-i cu mine decât uneori, câteva zile pe an…
V-am mai spus oare că mi-ar plăcea să ajung în Franța de 14 iulie? Cât am stat pe acolo mi-am dat seama, că nu doar au multe zile libere legale generate de diverse sărbători, dar le și știu serba frumos. Și dacă știu sărbători unele oarecare, îmi imaginez că de 14 iulie chiar știu ce să facă…
De la nuntă, desigur, că overall vor fi cam… 14 la toamnă. Imediat am petrecut mai mult timp împreună decât separat :D Mă gândeam la un articolaș pentru ziua asta a noastră, dar cum sudul Italiei ne-a ocupat tot timpul zilelor trecute (a fost și în scop de aniversare), m-am trezit azi că tot ce am crezut că voi scrie și voi urca pe blog nu e nicidecum ce am sperat să fie. Oricum îmi prind urechile în 14 ani de fotografii și amintiri, așa că ne limităm la cei mai recenți 4 ani în câteva fotografii de colecție ;)
Ni se dă la începutul anului o carte cu 365 de file și suntem lăsați să citim în fiecare zi doar una… Cum ar veni, dacă am respectat regula, azi am ajunge la finalul cărții și ne-a plăcut ori nu ne-a plăcut, a trecut un an între timp…