Avem în față o zi splendidă! Soarele îmi bate la fereastră, m-am gândit chiar să iau micul dejun pe balcon… Ah, îmi spun, dacă ar fi fost și duminica trecută la fel de însorită și de luminoasă. De ce n-au amânat Paștele cu o săptămână? :)) Eu ador Paștele în aprilie, se poate să vă mai fi spus. Și din fericire în cei mai mulți ani așa cade, în aprilie, când primăvara se manifestă deseori superb (așa cum și e acest anotimp, dacă mă întrebați), dar alteori, cum a fost anul acesta, e puțin cu fițe de vedetă autohtonă…
O poveste nespusă despre București
Zilele trecute, pe când vă povesteam de pauza de 10 zile de aici de pe blog, vă întrebam următoarele: V-am mai spus, sau nu, că Bucureștiul, pe mine, mă melancolizează de zici că am trăit pe acolo cândva? Cred că știu de la ce mi se trage și o să vă povestesc când voi avea condiția necesară de a o face…
Pauză
Nu mai țin minte de câtă vreme în existența de 5 ani și aproape jumate a Bialog-ului s-au mai strâns 10 zile de pauză totală (adică nici tu răspuns la comentarii, nici nimic). Nici când m-am măritat și am plecat în săptăluna de miere cred că n-am absentat atât :)) În concedii și vacanțe nu mai spun, aveam spor de numa. Ultima săptămână, însă, a fost cu susul în jos (nu, nimic grav, doar pauză și timp băgat în sac) și ca să am și o cireașă de pe tort, că tot îmi plac mie torturile… cred că mă ia răceala. No comment. Erau semne de ieri, dar nu mă gândeam că mă va lovi așa… din nou.
Astenii și bucurii
Martie a avut niște weekend-uri de poveste, cu temperaturi nesperate, oboseală cât cuprinde și soare mai puternic ca baba iarna. Într-un fel neplănuit, dar liber consimțit, cel puțin o zi/weekend am încercat să o petrecem în natură, mai aproape sau mai departe de casă, dar la aer și lumină, să ne încărcăm ca niște baterii descărcate de tot. Între timp ne-am făcut și niște bucurii pe cât de mărunte, pe atât de importante, iar ce nu a reușit bucuria, a reușit astenia :)
It’s Springtime! EnJOY!
N-ai cum să nu fii setat pe treaba asta când afară sunt 20 de grade. Chiar dacă auzi prognoze meteo nu prea încurajatoare pentru lunile următoare nu poți, efectiv nu poți să nu te bucuri de acest martie minunat, cu soare, cer senin și căldură. Aproape că nu îți vine să crezi că după o iarnă inexistentă mai poți avea norocul și de o primăvară atât de timpurie și de caldă.
Puțin despre rolul tatălui, înainte de ziua mamei
Circula până ieri pe Facebook, un text despre un tată care “a plâns în brațele fiului său” din cauza sistemului educațional din România. În urma articolului super popular, evident, multe reacții pro și contra. A reușit articolul cu pricina ceva ce de multă vreme nu s-a mai întâmplat în preajma zilei de 8 martie: să mute atenția populației de pe “elogiul mamelor” pe orice articol în care “și băieții mai plâng câteodată”.
La Vita è Bella (declarație de independență)
După ce ieri m-am trezit cu soarele bătând la geam, deși credeam că va ploua, doar m-am tot uitat pe site-urile cu știri despre vreme, azi m-am trezit în plin gri, din nou!! Tema predilectă a lunilor de final de toamnă/iarnă/început de primăvară, acest gri are un mare atribut: te face să cauți frumosul în altă parte decât privind pe fereastră!