Un catarg s-a scufundat/ În altă parte o ancoră s-a ridicat/ Să ai grijă de sufletul tău/ Promite-mi că ai să încerci să iubești mereu…
Să stau pe asfalt, să citesc o revistă, să nu înceapă războaie…
Mirosul verilor mele de altădată cred că a fost dus de acest vânticel călduț de mijloc de iulie. Din nou mi-e dor de mine… din nou! Și de o altă lume, de un fel de pace, de oameni minunați, de un altfel de timp… din nou!
Principiul căderii fulgului de zăpadă sau după 7 ani la Cluj
În 07.07.2007 m-am mutat la Cluj! Simplu! Am luat trenul pe care îl pierdusem cu 4 ani în urmă, atât de natural, de parcă știam sigur că viața mea va curge într-un singur sens. Aveam motive solide să cred asta și sper că încă mai am… A fost o întâmplare ce a stat sub protecția lui acel 7, care am senzația că m-a urmărit toată viața, fără să-l aleg, fără să-l plănuiesc. Și poate din acest motiv știu atât de sigur care e data la care, în sfârșit, pot spune și eu că am plecat de acasă… Și plecată am fost!
Iunie… 2007
M-am trezit binedispusă, chiar dacă știu că azi până la 9 seara sunt slabe șanse să ajung acasă. Măcar am avut o dimineață de respiro, că nici nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai avut una. Nici nu știu din ce motive și cum, prin ce tehnică de amintire complicată, sau prin ce fel de mușcătură din madlenă, am plecat cu gândul la iunie, la acel iunie din 2007, la acel iunie de dinainte de licență, la acel iunie de dinainte de acel iulie în care am simțit că am pornit-o pe alt drum… Dar, despre acel iulie, în iulie, când se vor face 7 ani din 2007 (știți de ciclul celor 7 ani, nu?), dar gata, dezvoltăm atunci.
Vara pe deal și o mică vorbărie despre timpul liber
Câte două ore (și nimic mai mult), din ultimele mele două weekend-uri acasă, s-au petrecut pe dealul din spatele blocului (aproximativ în spatele blocului, dar așa îmi place mie să-i spun). V-am mai povestit de el și v-am arătat poze și cu alte ocazii. Că n-am mai fost aici din septembrie anul trecut, este numai vina mea, așa că, de data aceasta, cele patru ore însumate s-au transformat într-un pelerinaj de redescoperire a locului meu de suflet din Florești.
Despre Franța cu dor, din cărți și din teren
Săptămâna trecută m-a întrebat cineva dacă am fost la Paris. Și i-am spus că am fost, de două ori chiar și că aș mai merge oricând. În plus, i-am spus că am petrecut o scurtă perioadă în Franța și deseori mi-e dor de acea perioadă, aș repeta-o și pe ea oricând. Interlocutorul meu nu era, însă, chiar de acord cu mine pe principiul: “de ce ai mai merge în Franța? de ce ai merge de nu știu câte ori la Paris? când lumea e largă și noi avem timp puțin?” Recunosc că am fost puțin dezamăgită :(
Praid & Sovata, după 20 de ani!
Acesta nu este un articol în care vă voi spune ce puteți vedea la Praid și la Sovata și nici unul în care o să vă dau ponturi despre zona asta frumoasă din România, nu voi vorbi despre locul în care Ținutul Secuiesc se varsă în Transilvania ca și râurile în fluvii și nici măcar nu voi pomeni de faptul că vremea a fost cum a fost… Pentru că acum, toate aceste lucruri sunt mai puțin importante… pentru mine.
