Balanța călătoare în 2014

Pentru că în ultimii 3 ani, ne-am tot amuzat împreună de ce minunății ne ziceau la horoscop vis a vis de călătorii, n-am putut să sar (tocmai) peste anul 2014, mai ales că îmi zice în așa fel încât, la anu’ cred că o să vă vorbesc numai din amintiri, că de călătorit, citez: “pare să fie un an în care ești destul de legat de casă sau, chiar dacă ar fi să pleci pe undeva, mereu ceva te cheamă înapoi, în zona de baștină“. Oricum, știu barem o persoană încântată maxim de horoscopul meu pe 2014, Mama laughing

1d1022fc2eca97400d21009da115a95e

Continue Reading

O mică surpriză!

Am cunoscut multă lume cu ajutorul blogului, (să vă mai spun?) că o tot spun, dar nu cu ostentație ci cu admirație față de acele persoane. Sigur că multe dintre ele au blog, așa a fost mai ușoară împrietenirea, apoi unii nu au blog, dar au facebook, așa m-am cunoscut foarte bine, până la urmă, cu ei, prin poze și povești, însă foarte greu a fost cu cei care n-au nici blog și nici facebook, n-au o viață online practic, dar au ajuns să mă citească, să-mi scrie, să mă sune și până la urmă să mă cunoască. Sunt puțini, dar de admirat.

coffee-for-two-220895

Continue Reading

10.582 de comentarii sau cum mai stau cu liniștea

Duminica asta e superbă, stau cu toate geamurile larg deschise și din exterior îmi zâmbesc cele 23 de grade promise de meteorologi. Teoretic mi-ar fi plăcut să ies undeva, să mă bucur de un weekend de toamnă așa cum trebuiau să arate și celelalte dinaintea lui, practic, am făcut ieri doar un foarte scurt drum cu mașina și din goana ei am reușit să văd cât de tare a ruginit pădurea după prima brumă. În rest liniște…

in-silence

Continue Reading

Călătorie în sufletul unui tată…

Întrerupem șirul de povești caracteristice acestui blog, pentru că am dat peste ceva…

Sunt sigură că fiecare dintre voi ați pățit-o! Aveați în minte ceva de publicat pentru o anume zi și totuși ceva se întâmplă. Ceva vă dă “metafizicul pe dos”, cum spune un cântec stupid. Vă simțiți ca într-o buclă temporală. Așa mi s-a întâmplat mie azi dimineață, când am dat peste Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica sa Geraldine, care la acea vremea încerca să cucerească scenele Parisului cu dansul ei. Au fost suficiente câteva minute ca să nu mai vreau azi altceva, decât să citesc de câteva ori această scrisoare și să-mi imaginez că e un mesaj… pentru mine… Și totuși nu am răbdat să nu o împărtășesc și cu voi…

url-6

Continue Reading

Chiar trece “valul” mai greu peste Carpați?

Vineri seara am fost la Touristica, ediția de primăvară 2013. Deși am avut o vreme oribilă la Cluj, viscol și o nebunie de ninsoare care nu se prea potrivea pe calendar, am ieșit din casă cu destinația Polus Center, unde cei de la Libero Events organizează două târguri turistice pe an, la care de obicei merg. Au făcut treabă bună și de data aceasta, am văzut standuri frumoase, un târg mai mare ca de obicei, dar cel puțin vineri seara, nu mi s-a părut doldora de cumpărători, mai mulți prospectau piața decât cumpărau (față de ce am auzit povestindu-se de târgul de la București, săptămâna trecută). M-am întors și eu cu câteva pliante pe care abia le-am cărat și urmează să le răsfoiesc zilele următoare.

P1360558

Continue Reading

Nu ne mai place nici 1 Martie. Nu ne mai place nimic

Nu că aș fi fost foarte veselă, căci afară sunt nori și azi e baba mea, în condițiile în care am avut soare TOATĂ săptămâna, mă rog, dar ce mi-a fost dat să citesc pe câteva bloguri și pe anumite wall-uri de Facebook m-a întristat de-a binelea. Azi am avut în plan să scriu despre cu totul altceva, dar parcă nu mai am chef de nimic. Și mă mai mir că suntem un popor trist, de triști, mai exact.

Gata, nu mai e la modă să ne mai entuziasmăm că vine primăvara, 1 Martie e demodat, să oferi un mărțișor simplu (trifoi, mămăruță, hornar, ghiocel) e nasol, lumea zice că-s kitchoase și mai bine în loc de alea ai primi o bijuterie sau un “mărțișor util”. Ce naiba e aia? Mărțișor util? Mărțișorul nu este oare prin definiție un simbol? I se mai și zicea “un simbol al primăverii”… pe vremea mea happy

Sunt total de acord cu faptul că unele mărțișoare sunt urâțele (parcă nu se mai fac mărțisoare frumoase, m-am trezit spunând), dar ideea lui este foarte frumoasă și de copil mic o așteptam cu nerăbdare. Nu făceam mare lucru cu mărțișorul, dar imi plăcea să-l primesc, să-l port câteva zile, adoram asta, mai exact. Gestul e frumos, este frumos mai ales dacă vine din partea cuiva drag (tatăl meu mi-a daruit mereu mărțișoare frumoase, da, se găsesc și frumoase, miracol, nu? Clau nu uită de asta niciodată, chiar dacă poate uită de altele). Aseară un prieten, nu doar că mi-a dat un fluturaș drăguț, dar l-a pus și într-un plic și mi-a scris pe plic, așa cum poate numai prin școală generală am mai pățit. Gestul mi s-a părut adorabil.

Dar, nu mai e mișto să ni se pară adorabil ceva, nu mai e fun să primim nimic banal. 1 Martie e aiurea (îl aliniem cu Valentine’s Day, deși nu e nici gând, din acea categorie), cică tradiția mărțișorului e pe ducă. Azi am aflat! Nu ne mai place. Nu ne mai plac pozele cu flori și buburuze, nu ne mai plac felicitările cu gâze în iarbă. Nu ne mai place Crăciunul, nu ne mai facem cadoruri că e aiurea, nu ne mai place acum nici primăvara, e de prost gust să ne mai bucurăm de venirea ei. E naiv să ne mai placă mărțișoarele… uitând, desigur, că nu mărțișorul e ideea ci gestul în sine. Doamne, ce păcat! N-are rost să mai zic nimic, mă duc să încerc să mai găsesc pe cineva care să se bucure cu mine de faptul că e 1 Martie. Nu mi-am pierdut speranța.

url-1foto

Continue Reading