• Titlu: Mândrie și prejudecată
• Autor: Jane Austen
• Traducerea: Corina Ungureanu
• Editura: Adevărul Holding
• Colecția: Biblioteca Adevărul “100 de cărți pe care trebuie să le ai”
• Nr. pagini:
• Preț: 10 lei cu Adevărul
• Nota: 10/10

Am început să citesc Mândrie și prejudecată în liceu, căci profa de engleză avea din fericire și fixații bune, dar nu știu cum s-a întâmplat că nu am terminat-o. O discutasem la școală de am amețit-o și mi-am pierdut interesul pentru ea. Din nefericire s-a mai întâmplat asta și cu alte cărți la vremea aceea. Timpul a trecut, n-am recuperat-o de unde o lăsasem, iar peste astea, de ce să nu recunosc, am mai uitat din subiect. Desigur n-am uitat-o pe Elisabeth și nici pe Darcy al ei și chiar doream să le rememorez povestea. Dorința de a citit cartea pe de-a-ntregul a venit însă anul trecut când am citit cartea lui Azar Nafizi, Citind Lolita în Teheran și când desele trimiteri la cartea lui Austen m-au făcut să mă simt handicapată de faptul că nu eram așa de familiară cu subiectul celui mai renumit roman englezesc.

Dar care este până la urmă, “ideea” atât de valoroasă a acestei cărți și ce o face atât de populară chiar și în zilele noastre? Voi ce spuneți? Aceasta este tema de concurs, la care aștept răspuns în comentarii până joia viitoare, în 10 noiembrie. Premiul? Fix, un exemplar din Mândrie și prejudecată, o carte pe care oricine trebuie să o aibă în biblioteca personală.

Mândrie și prejudecată este o carte eveniment, o biblie feministă mult prea modernă pentru timpul în care a fost scrisă, o carte curajoasă, scrisă de o femeie curajoasă, pentru cititoare curajoase. Sunt multe femei care “se închină” la această carte și destui bărbați care pur și simplu o respectă. Cartea lui Jane Austen vorbește despre un personaj (întruchipat de Elizabeth) a cărui voce răsare peste viețile înțepenite în clișee ale oamenilor ce populează o societate încorsetată de legi nescrise și absurde – societatea elegantă, dar meschină a unei Anglii de secol XVIII.

De fapt Elizabeth Bennet este doar o femeie, însă una cu personalitate atipică timpurilor pe care le trăiește  și mai presus de toate o femeie care vrea să-și aleagă singură iubirea, bărbatul cu care se va căsători și cu care va trăi. E a vrut alegeri, nu vrea impuneri. Dar cu cât gândești mai “diferit” cu atât lucrurile sunt mai grele. Încă este așa, deci să nu blamăm o societatea pe care nu o cunoaștem decât din relatări. Elizabeth provine dintr-o familie de nobili modești, mai are 4 surori și o mamă disperată să le vadă pe toate măritate “bine”. Din fericire mai are și un tată cerebral căruia i-a moștenit orgoliul și inteligența, dar totuși Elizabeth nu este decât o femeie căreia societatea vrea să-i demonstreze că nu poate răsări între celelalte.

Totuși atunci când îl cunoaște pe Darcy și i se aprind călcâiele, nu se aruncă cu capul înainte și face foarte bine, căci omul înainte de a o cunoaște face niște gafe incredibile (dar nu și impardonabile) care o fac pe Elisabeth să țină garda foarte sus. Totuși, inteligența de care dă dovadă și felul ei de a fi, îl fac pe Darcy să-și schimbe felul de a vedea viața și să se îndrăgostească iremediabil de ea. Însă, deși îl iubea, nu-i cade în brațe și se gândește că datorită familiei sale, el nu o va respecta niciodată, nu o va vedea niciodată ca pe o parteneră ci ca pe o “soție docilă și veșnic recunoscătoare”, ceea ce nici într-un caz nu-și dorea să devină, sau cel puțin nu dorea să devină numai atât.

Elizabeth pornește astfel o luptă de mare clasă cu ea însăși și cu toate ororile sitemului din care face parte, pornește un război al orgoliului propriu versus ignoranța celorlați. Cineva spunea că acestă carte se vrea un roman despre războiul sexelor, dar nu cred că este nici pe departe vorba de așa ceva. Este vorba despre un război personal, dus în inima și mintea unei femei interesante, căci Elisabeth este o persoană interesantă înainte de toate.

Darcy, însă reușește să devină un personaj și mai interesant. Dacă la început l-ai lua de guler și i-ai trage vreo două, până la final ajungi să-l iei de guler și să-l săruți. Nouă femeilor ne plac la nebunie bărbații care recunosc că au greșit si vor să îndrepte greșeala. Așadar, Darcy a ajuns să-mi placă mult. Acum înțeleg de ce a devenit un etalon al personajelor masculine din romane. Pentru că este un exemplar mișto (pot folosi acest termen pentru un gentlement?)

Altfel, cartea este spumoasă, ironică și te dă pe spate cu anumite fraze care îți par incredil de a fi fost scrise cu câteva secole în urmă, de o femeie. Cred că asta este adevărata esență a cărții, asta e “ideea” care farmecă și azi, ironia unei femei inteligente într-o societate mult prea scorțoasă pentru a tolera așa ceva. Eu cred că Jane Austen are mult din Elizabeth Bennet, se spune că acest personaj îi era și cel mai drag autoarei, oare de ce?

Mândrie și prejudecată face parte fără îndoială din acele romane pe care trebuie să ajungi să înțelegi nu doar să le citești, din nou am zis că am citit-o la vârsta potrivită, adică anul acesta. Se prea poate ca la 17 ani să o fi iubit pe Elizabeth chiar mai mult, dar acum la 27 am înțeles-o cu siguranță mult mai bine, ceea ce vă recomand și vouă. Câteva după amieze cu Elizabeth și veți trata drepturile voastre cu mai mult respect.

Aștept răspunsurile la tema concursului și sper ca această carte să ajungă în biblioteca cui trebuie. Pot comenta și cei care nu au citit cartea pentru sunt sigură că au auzit de ea. Baftă!