Câștigă Ghidul Italiei cu viziteazaitalia.com

Italia

Titlu: În jurul lumii. Italia (ghid turistic)

Editura: Vremea, 2007

Nr. pagini: 152

Preț (dacă vreți să-l cumpărați la ofertă): 11,70 RON

Am publicat azi probabil unul dintre cele mai muncite articole din ultima vreme. Nu-l căutați că nu-i pe Bialog, e pe Vizitează Italia (fratele mai mic al Bialog-ului).

Azi vă scriu și aici pentru că prin Vizitează Italia, ofer prin tragere la sorți, un ghid turistic, Ghidul Italiei, un ghid de buzunar pentru toți cei care își plănuiesc o vizită în Italia.

Ce trebuie să faci?

Citește mai departe

De ce citesc? (10 motive pentru care iubesc lectura)

Am povestit săptămâna trecută despre concursul lansat de libraria online Libris.ro și de entuziasmul ce m-a cuprins aflând de premiile minunate ce le pune la bătaie. Așa că azi a venit rândul răspunsului, practic acesta este articolul participant la concurs, pentru care chiar vă rog să-mi lăsați comentarii, căci discuțiile frumoase de la articole vor fi luate în considerare la jurizare. Și voi puteți participa și vorbi despre cărți, despre cărțile online pe care vi le cumpărați și nu în ultimă instanță despre motivele pentru care citiți. Sunt curioasă de fiecare motiv în parte, nu uitați că poate unul din motivele voastre va motiva pe cineva să se apuce de citit și ce poate fi mai frumos pentru un cititor, decât să-i inspire pe alții să aleagă cărțile înaintea oricărui alt hobby?!

Llyfrau_Books_Livres_by_Aconitum_Napellus

De ce citesc?

Citește mai departe

Libris.ro îți scoate cărțile din wishlist și ți le trimite acasă!

Libris.roIar eu am un wishlist pregătit pentru Iepuraș, Moș Nicolae, Moș Crăciun, a se traduce prin cunoștințe, prieteni și familie, na…) :)

Prin acest articol, îmi anunț și eu participararea la concursul minunat, propus de libraria online, Libris.ro, unde poți găsi cărți de toate felurile și din toate domeniile. Îți poți comanda cărți online la cele mai mici prețuri, de la toate editurile și de cele mai multe ori poți beneficia de niște reduceri colosale. Chiar acum am văzut în librărie niște reduceri de 60% care mi-au făcut cu ochiul… Nu mă mai vindec, doar mă cunoașteți.

OK, dar acest concurs poate fi câștigat de oricare dintre cei cu blog, iar ca totul să se desfășoare cât mai dinamic chiar vă invit să participați. În primiul rând trebuie să scrieți un articol ca acesta, în care să vă anunțați participarea la concurs (nu uitați să puneți link spre librărie, pe cuvintele pe care am pus și eu în acest articol), apoi să postați articolul pe pagina de facebook a Libris.ro. 

Citește mai departe

Giveaway de 8 martie!

UPDATE: Am făcut extragerile, dar nu înainte de emunera, pe o foaie de hartie, numele fiecarui participant în ordinea în care a cerut cartea. Astfel că, respectând această ordine, am avut următorii participanți și 3 câștigători:

  • Poștașul sună întotdeauna de două ori – 13 participanți, Random.org a stabilit ca volumul să meargă către numărul 10, Adrian (puteți să numărați și voi, pentru transparență)
  • Diabolicele – 5 participanți, Random.org a hotărât sa trimitem volumul spre numărul 3, Ana-Maria 
  • Trei motive – 8 participanți, iar Random.org trimite cartea spre numărul 5, Frmshk

Felicitări!!! Rugămintea mea este ca toți câștigătorii să îmi trimită adresa de livrare a cărții pe una din adresele de mail de la contact în cel mai scurt timp posibil.

N-am mai organziat de tare multă vreme un Giveaway, de fapt e un fel de concurs până la urmă, pentru că am doar 3 cărți pe care le dau celor care își manifestă dorința că le-ar vrea. Dacă vor fi mai multe persoane pentru o carte (și sper să fie) atunci prin random.org o să tragem la sorți câștigătorul/câștigătoarea.

Cele 3 cărți sunt:

1. Poștașul sună întotdeauna de două ori – James M. Cain (ecranizat în 1981 cu Jack Nicholson și Jassica Lange)

2. Diabolicele – Boileau – Narcejac (ecranizat în 1996 cu Sharon Stone și Isabelle Adjani)

3. Trei motive – Gabriela Vrânceanu Firea (volumul ei de dubut)

P1360539

Așadar, începând din acest moment și până luni, 11 martie, ora 21:00, aveți la dispoziție peste 3 zile pentru a-mi cere una sau mai multe din aceste cărți într-un comentariu la acest articol. Poate să fie și un comentariu care să conțină doar titlul cărții si numele vostru. Câștigătorii vor fi anunțați, marți, 12 martie printr-un update la acest articol.

În rest, vreau doar să mai urez tuturor doamnelor și domnișoarelor:

La mulți ani, de ziua femeii! Să fiți fericite, admirate și foarte iubite! :)

Și o melodie care sper să vă facă ziua mai frumoasă, mie deja mi-a făcut-o :D

Despre întoarcerile acasă (+ Câştigător Concurs)

V-am povestit în două articole trecute despre o carte mică, dar interesantă, pe care am hotărât săptămâna trecută să o ofer cadou. Este vorba despre cartea lui Virgil Marinescu, Escale europene, despre care v-am vorbit prima dată prin prisma vizitării oraşelor italiene, iar a două oară, când am lansat şi concursul, am vorbit despre oraşele franţuzeşti, totul cuprins de autor într-un fel de jurnal de călătorie făcută în 1986.

Dar înainte de a anunţa câştigătorul mai am ceva de spus desprea cartea asta, despre care, se pare că aş putea să vorbesc la nesfâşit… şi anume: orice călătorie se încheie cu o întoarcere acasă şi nu ştiu de ce, dar e foarte curios lucru, indiferent de natura călătoriei, de durata ei, de intensitatea ei, eu nu am citit niciodată cuvinte triste şi grele despre întoarcerile acasă, asta poate pentru că acasă nu e un loc, e un sentiment. Mereu cei ce se întorc au un entuziasm greu de descris, au o bucurie care parcă e mai mare decât călătoria însăşi… totul m-a condus la concluzia că nicio călătorie nu poate atinge fericirea completă dacă e lipsită de o întoarcere acasă, de aceea vreau să ofer azi, pe lângă carte (care va merge la un singur om) şi cuvintele autorului, la finalul călătoriei prin Italia şi Franţa… cuvinte care, sper să ajungă la voi toţi…

Foto

Cu toate frumuseţile şi noutăţile văzute, nerăbdarea şi dorinţa de a ne întoarce acasă atinseseră cote maxime, ceea ce ne-a determinat să nu mai amânăm nici măcar cu o zi plecarea noastră spre ţară. E ceva fantastic, este indescripitibil dorul de ţară, de casă, de ai tăi, sentiment parcă specific românesc, ca şi numele care-l înveşmântează. Simţi că te macină ceva, simţi un gol, o obsesie, care nu au leac decât după ce te întorci acasă. Tot drumul parcurs, din Veneţia până în Trieste, şi mai departe prin Iugoslavia, a fost făcut parcă cu “viteza luminii” , trecând fără oprire prin Liubliana şi Zagreb, până în apropiere de Belgrad unde ne-am permis o escală la un hotel de pe autostradă. Următorul parcurs a fost fără oprire până la graniţa noastră, trecând prin Belgrad ghidaţi de un taxi, ca să-l parcurgem mai repede, abia aşteptând, cu emoţii teribile să vorbim cu cineva în limba noastră, să spunem o glumă pe româneşte şi să fim înţeleşi de cei din jur.

E greu, foarte greu să descrii bucuria ce o simte un om intrat în ţară după o perioadă mai îndelungată de călătorie şi aşteptarea revederii. Se făcuse noapte, era ora 22, dar cu toată oboseala parcă zburam şi, după cei peste 8000 de km parcurşi pe meleaguri străine, în zori am ajuns “ACASĂ”. ACASĂ la noi!… 

Cu aceste cuvinte închei şi eu relatarea despre vacanţa a doi români, cu maşina prin “Europa mea preferată” (Italia şi Franţa), iar cartea vreau să meargă de această dată la Miti (Mariana) care s-ar întoarce la Stockholm deşi numai ce s-a întors de acolo. Mi-a plăcut mesajul ei, mi-a plăcut bucuria din vocea ei când mi-a enumerat motivele pentru care chiar acum s-ar urca într-un avion şi al zbura spre capitala Suediei, dacă vreţi mi-a plăcut Euphoria din vocea ei, vedeţi şi voi: N-am vazut inca muuulte orase europene: Viena, Praga, Barcelona, Munchen, Lisabona, Amsterdam, etc… Si in multe in care am fost e musai sa ma intorc: Roma, Budapesta, Cracovia, Paris, Istanbul….dar daca trebuie sa aleg o …. Escala maine? Foarte simplu: Stockholm! E uimitor, e diferit, e primitor, trateaza turistii incredibil, are f multe de oferit si mi-a creat o stare de bine de o inalta calitate…. Trebuie sa mai ajung o data(eu sper ca totusi de mai multe ori) sa ma bucur de wiew-ul de la aterizare(o combinative magnifica de apa si vegetatie), sa ma prefac ca stiu canta la diverse instrumente asa cum am facut-o in muzeul muzicii, sa ma zbengui urmand modelul maimutelor din videoclip, cum am facut-o in Muzelul spirtului, sa rad intr-una cand adrenalina era la maxim cum am facut-o in parcul de disctactii, sa-mi odihnesc picioarele distruse pe pontonul din spatelel muzeului Vasa, sa adorm acolo sau pe bancutele din spatele Primariei cu prietenosul soare scandinav batandu-mi in fata sa vad cladirea Primariei reflectata in apa, sa vizitez cel mai mare esec suedez transformat in success cu picioarele odihnite, sa beau o votca cu lamie la Barul de gheata, sa-mi imbratisez sotul in toate parcurile ale verzi- incredibil de verzi.

Miti dragă, o să te rog, să-mi trimiţi adresa ta pe una din adresele de mail de la Contact sau în mesaj pe pagina de Facebook. Îţi mulţumesc pentru participare şi ţie şi tuturor celor care au răspuns la acest concurs. Vă mai aştept aici şi cu alte concursuri în viitorul apropiat.

Escale europene (partea a-II-a) + Concurs

Fix acu’s două săptămâni începusem să vă povestecs despre o cărticică frumoasă, pe numele ei Escale europene, primită cu drag de la prietenii anticari Colţul Colecţionarului. Am ales atunci să vă povestesc despre ea în două episoade împărţind-o în Italia şi Franţa, iar dacă data trecută am vorbit despre Italia, azi vine rândul Franţei.

Noutatea o constituie însă faptul că vă ofer această carte cadou. Facem un concurs fulger: Ce oraş european aţi vizita fix maine şi DE CE, dacă s-ar ivi o oportunitate? Aştept răspunsurile voastre ca şi comentarii la acest articol, până duminică 14 octombrie ora 20. Lunea viitoare, pe 15 deci, vă anunţ cui voi trimite cartea. Va câştiga cel mai elaborat răspuns, asta pentru că eu urăsc tragerile la sorţi.

Să continuăm aşadar călătoria lui Virgil Marinescu şi a soţiei sale de la graniţa dintre Italia şi Franţa. Autorul notează: “10 septembrie 1986, ora 16.05. Suntem în Franţa!”, unde putem observa cu câtă victorie în glas îşi anunţă intrarea pe tărâm francez. Râzbate aici o dorinţă numai de un călător împătimit înţeleasă şi mai apoi cultivată pe ceea ce noi obişnuim să numim ori un “paradis al luxului” ori o “enclavă a snobismului”: Coasta de Azur (Nisa, Monaco, Monte Carlo, Cannes). Autorul le numeşte perle ale litoralului Franţei, iar dacă între timp chiar asta au rămas, eu n-aş putea să vă spun, căci din păcate n-am ajuns în zonă decât prin intremediul imaginilor altora. Şi da, a fost cam suficient ca să mă îndrăgostesc iremediabil. Oarecum dezamăgitor pentru mine a fost faptul că nu a inclus în această vacanţă măcar o oprire în Provence, căci a fost atât de aproape… dar probabil la acea vreme, adică cu nu mai puţin de 26 de ani în urmă, se prea poate ca zona să nu fie atât de atractivă pentru românul obişnuit cu satele sale, pun pariu (şi poate l-aş pierde) că ceva de genul acesta se gândea pe atunci: “avem noi sate destule ca să ne mai atraga Provence-ul lor”. Cu siguranţă unii aşa gândesc şi acum…

Foto

“… Seara, o ultimă revedere a falezei din Cannes, după care – a doua zi dimineaţa – <călătorului îi stă bine cu drumul>… spre Valea Loirei, următorul obiectiv al periplului nostru…” Aşadar pentru următorul capitol poposim pe arhicunoscuta vale franceză cu castele ei de basm. Superbă şi intimă întâlnirea descrisă cu fiecare castel în parte, asemănarea cu o Bucovină numai de el ştiută m-a făcut să-l îndrăgesc şi mai mult pe autor. Descrierile cu iz de basm apar şi atunci când, ajunşi în apropierea Parisului, merg să viziteze Versailles-ul.

Toate drumurile prin Franţa acestei vacanţe au dus la Paris “oraşul lumină”. Admiraţia, aproape excentrică pentru această metropolă, cucereşte fiecare propoziţie în care se încearcă descrierea ei. Însă, orice ar pune autorul, parcă tot sărăcăcioase rămân frazele, iar el ştie asta, ar cuprinde tot Parisul în căuşul palmei şi l-ar lua cu el în maşină înapoi spre România.

Veneţia “oraşul decor” este ultima oprire a călătorilor noştri în această vacanţă aproape neverosimila în acei ani. Ce ar mai fi de spus, despre acestă cărtică mică, vă voi spune lunea viitoare, când o să anunţ şi câştigătorul concursului. Până atunci, o să vă rog să nu uitaţi de un răspuns frumos referitor la oraşul european pe care vă doriţi cu ardoare să-l vedeţi… Baftă tuturor, abia aştept să vă citesc răspunsurile :)

P.S. La fel ca data trecută, am încercat să ilustrez cu poze de la mine, aşa că, în afară de prima fotografie, restul sunt din arhiva personală.

Fluturi în farfurie

Îmi plac clătitele dar nu le fac foarte des ca să nu ajungă să mă plictisească :) Dar într-o dimineaţa de duminică cu câteva săptămâni în urmă m-am trezit cu o poftă de nestăvilit. Aşa că m-am pus să fac clătite şi nu oricum ci în formă de fluture. Normal, deţin o formă de silicon, verde şi proaspătă prin definiţie, care mă poate ajuta să fac şi alte chestii prin bucătărie tot sub formă de fluture; de exemplu omletă :)

Călătilele le-am făcut simple: un ou, 100 ml lapte fiert şi răcit, o vanilie, puţină sare, o jumătate de cană apă şi făină până la consistenţa dorită. Pentru jumate din cantitate am adăugat o lingură de cacao şi astfel că am avut atât fluturi galbeni cât şi maronii (unii mai închişi, alţii mai deschişi, depinde cât i-am lăsat în la prăjit).

Apoi i-am aranjat frumos pe farfurie şi am aşezat printre ei îngheţată de vanilie (făcută tot acasă cu o zi  înainte). Au fost tare gustoase clătitele, le-am zis: Fluturi vanilaţi la micul dejun :) Am vrut să scriu despre aceste clătite într-o zi de weekend, căci poate vă fac poftă şi am dorit să şi aveţi timp să le faceţi dacă vă tentează :)

Acestea fiind spuse, articolul participă la concursul organizat de Kadia şi mai puteţi participa şi voi cu o reţetă de clătite frumos ornate, până pe 18 august. Premiile sunt tare drăguţe :) Mulţumim Kadia pentru concursurile frumoase pe care le organizezi!