O săptămână deja dusă din 2015 vom avea mâine în zori! Așa trec anii, dragi prieteni, așa… fără să ne dăm seama. Și atunci cum să nu îi dam dreptate celui care a spus să nu trăim 70 ori 100 de ani la fel și ce se întâmplă acolo să numim viață, ci să facem din fiecare an, unul special, diferit de frumos și când ne amintim de ei… de ani, să știm prin ce s-a remarcat fiecare, ce au adus nou în viața noastră, cum ne-au trăit, cum ne-au modificat…
La mulți ani, tuturor cititorilor și prietenilor! Vă scriu din 2015 abia azi pentru că începutul de an m-a prins pe drum, iar momentan sunt din nou implicată în făcutul de bagaje pentru a o lua spre Cluj, mâine, cât mai de dimineață. Între acestea, am petrecut una din cele mai drăguțe vacanțe de iarnă ever, căci o spun din nou: așa e cu lucrurile mai puțin plănuite la liniuță…
De ieri e cu minus, chiar dacă la prânz avem un plus unu cumplit de singur în termometre, iar parcurile încă nu s-au veștejit complet. De ieri am scos și paltonul chiar dacă iarnă e abia de luna viitoare și mă voi sătura de el până în martie. Oricum, finalul de noiembrie e o perioadă foarte ciudată și rece, dar tot îmi place mai mult ca restul mohorât și ploios, de obicei, al lui noiembrie. Este?
Când am aflat că a fost plecat vara trecută cât colea până în Austria (că de la Arad e și mai aproape) și i-am văzut pozele pe facebook, am cerut mai multe detalii, mai ales că una din dorințele mele de călătorie este să străbat Austria cu mașina, vara, când totul este verde și am auzit eu că se fac cele mai frumoase trasee “calde” ale acestei țări, parcă preferată mai mult ca oricând în sezonul rece. Și din curiozitatea asta a mea s-a născut articolul de mai jos. Aveți îngăduință, prietenul meu scrie, dar despre alt domeniu, așa că apreciez cu atât mai mult acest articol ca un nesperat cadou. Mulțumesc, Luci!
Ah… Viena! Viena a venit firesc în alegerea episodului doi, al Călătoriilor romantice, după boemul Paris nins. A doua capitală europeană pe care am văzut-o (chiar înaintea capitalei țării noastre), un oraș în care mă minunam la fiecare colț de stradă și în care, deși eram și cu colegii, m-am bucurat tare de tot de prezența Lui…
În timp ce îmi plângeam azi cele 30 de grade de anul trecut de pe vremea asta, mi-am spus că ar trebui să-mi vină mintea la cap, căci e clară treaba: toamna aceasta a venit mai repede, ceea ce, mai mult ca sigur va face ca și iarna să vină mai repede, iar dacă nu am în plan să mă mut la Ecuator, poate ar trebui să încep să tolerez asta :)
După modelul cu Parisul, pe ăsta cu Viena îl coc de-un timp de s-a rumenit pe toate părțile. Cât am mai suferit anul trecut în liniște și cum aproape boceam când îmi scria Clau de pe Mariahilferstrasse, unde savura un croissant, seara după muncă și întâlniri, dar cu inima plină… Eh… Vă dați seama cam ce sentimente l-au încercat, mai ales dacă citiți asta.
