În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.
După cum vă puteți însă aștepta, nu vor curge doar niște imagini și atât, câteva explicații sub ele văzându-le necesare ca să documentez și această vizită în capitala medievală a României. Poate o să fie cineva curios de o vacanță în România așa pe final de vară, ca să nu mai spun cât de absolut minunată este toamna la Sighișoara, căci asta v-am povestit deja aici. Orice sezon la Sighișoara merită savurat, însă dacă vara se poate să o găsiți foarte aglomerată, în celelalte sezoane totul este mai relaxat și mai boem.
Aglomerația la Sighișoara este oricum un lucru destul de subiectiv. Imaginea de mai jos este surprinsă la mijloc de august, în piața centrală din cetate și pare destul de pustie. Dar era destul de cald și o oră potrivită pentru prânzul duminical al turiștilor, așa că piața este goală pentru că terasele sunt pline. Așa de pline că ai fi dat orice să găsești un loc la umbră să bei o limonadă. Însă, dacă nu ești atât de supărat pe căldură, poate fi un moment bun să pornești în explorare când străzile nu-s așa de pline.
Adevărul este că poate cel mai bine am văzut culorile orașului acum în lumina caldă de vară, când clădirile vechi își potențează culorile într-un fel anume, de efectiv nu pot fi de neobservat, sar în ochi, emană o energie aparte. Imaginea din stânga jos, cu roșul ei aprins din care apare semeț Turnul ca într-un pop-up book cred că am văzu-o pe toate conturile de socializare de travel pe care le urmăresc, românești sau din străinătate, atât de mișto arată și atât de multe priviri și obiective foto a atras.
Atenția la detalii este la ea acasă la Sighișoara. Nu mă declar foarte mulțumită de serviciile din oraș (la modul general) și chiar cred că este loc de mult mai bine într-o locație atât de turistică, însă nu am putut să nu remarc de la vizită la vizită că atenția la detalii a fost tot mai vizibilă, iar asta creionează frumos viitorul turistic al orașului. Odată ce îți pasă de aceste detalii înseamnă că mă faci pe mine, ca turist, constient de faptul că te străduiești și îți dorești să fii pe drumul cel bun.
O mențiune despre vizitele cu copiii la Sighișoara, pentru că multă lume mi-a spus că nu par deloc child friendly. Este adevărat că un cărucior de copil nu merge perfect pe caldarâmul cetății, însă drumuri cu piatră cubică găsim peste tot în cetățile medievale atât din România cât și din afară, să nu vizităm cu copiii mici atâtea locuri frumoase doar pe aceste considerente ne limitează mult lista de obiective mișto. Recomand să luați în considerare sistemul de purtare pentru copiii mai mici în astfel de locuri dacă vă este mai confortabil. Noi la prima vizită la Sighișoara cu copilul aveam un Albert de 7 luni ce stătea numai bine în Manducă și a fost perfect. În prezent nu avem căruior sport, practic Albert nu a stat în niciun fel de căruior, niciodată, așa că după ce am lăsat-o mai moale cu purtatul (iubeste Manduca în continuare, dar totuși…) am încurajat foarte mult mersul. Și ne-am descurcat și asa sau doar o fi el bun de picioare, cum se spune. Cu toate acestea înclin să spun că se poate la Sighișoara cu copii de toate vârstele.
Am stabilit că Sighișoara e boemă și perfectă pentru plimbare, nu pentru alergare, dar dacă, totuși, sunteți pentru prima dată la Sighișoara, nu ratați obiectivele turistice principale ale cetății, care pot fi văzute chiar și la o vizită scurtă: Turnul cu Ceas și celelalte turnuri ale breslelor care sunt încă în picioare, Scara acoperită (Scara școlarilor), Casa cu Cerb, Casa Venețiană sau Casa de pe stâncă, Școala și Biserica din Deal. Și normal, străduțele ei minunate cum altele n-ai să vezi la noi în țară. Pentru masă puteți merge pe mâna unui local tare frumos și tare gustos: Casa Georgius Krauss sau la fel de bine puteți alege Gasthaus Alte Post, promit că niciunul nu vă va dezamăgi.
Odată cu trecerea anilor îmi place tot mai mult să revin în locurile mele de suflet. Unele nici nu știu când au devenit de suflet, cert este că de câte ori ajung la ele, ceva se schimbă în mine. Sunt câteva locuri care au vibrația asta în plus pentru mine, iar dacă ar fi să fac o listă cu ele și să numesc primul loc din România, gândul cred că-mi va zbura fără dubiu la Sighișoara…
2 comentarii