O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară

În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.

Continue Reading

“Toscana României”: Haferland, un colț aparte din Transilvania

Am spus-o ca pentru mine, de nenumărate ori, încet ca să nu rup vraja, că așa cum italienii au Toscana, francezii au Provența sau nemții Bavaria, ei bine, românii au Transilvania, o regiune care nu este mai prejos aproape cu nimic de celelalte regiuni amintite mai sus. Poate o spun din mândria faptului că aici trăiesc și nu departe m-am născut, poate că pur și simplu există o chimie specială cu anumite locuri și asta conduce la adevăruri pe care doar le simțim și nu trebuie musai să le demonstrăm. Am vorbit și voi mai vorbi despre Transilvania, însă este pentru prima dată când voi povesti despre o regiune a ei, destul de diferită de tot restul și plină de poveste: Haferland.

Continue Reading

România necunoscută (I): Castelul Martinuzzi de la Vințu de Jos

Călătorim cu multă plăcere prin România și ne place la nebunie să descoperim locuri frumoase. Norocul face să le avem. Norocul! Relieful ne ajută, iar istoria ne-a lăsat în urmă o moștenire valoroasă. Că nu știm avea grijă de aceste locuri cu tot ce ar implica asta este altă poveste. Ca în orice aspect al vieții, norocul ajută, e bine să ai noroc, dar nu e recomandat să te bazezi doar pe el. Așa că pe oriunde trecem, oricât de încântați am fi de ce vedem (și suntem de multe ori), ne poate păli ca o rafală de vânt rece apărută din senin într-o zi caldă de vară, o tristețe fără margini. Realizăm deseori că există o Românie către care nu privește mai nimeni, care se zbate să reziste ca o floare ce răsare prin asfalt și nimeni nu-i apreciază efortul. Totuși, e atât de frumoasă și de vie! Tot acest tablou de metafore se aplică “frumoaselor ruine” ale României, fie că ele se numesc biserici fortificate, castele, conace, situri arheologice sau alte feluri de pietre răspândite pe dealuri, fiecare cu povestea ei, dintr-o lume pe care noi nu o putem cunoaște, decât dacă cineva le-ar pune în valoare și le-ar scoate în față din punct de vedere turistic. Altfel au auzit de ele o mână de oameni și atât.

Continue Reading

City break în “ținutul sașilor” (Nunta de fier)

Pe la jumătatea lunii mai, sătui de ploaie, dar și cu dor de plimbare, ne-am plănuit acel weekend prelungit de la început de iunie, pe care cred că-l aștepta toată lumea încă de pe la Paști. În cazul nostru, mai coincidea acel weekend și cu aniversarea de 6 ani a căsătoriei (Nunta de fier) și chiar nu puteam sta acasă, deși nu eram nici foarte odihniți și nici nu ne puteam baza pe vremea extrem de capricioasă din ultima vreme. Cu toate acestea, într-o sâmbătă dimineața, ne-am întrebat ce ne-ar plăcea să facem “de ziua noastră” și amândoi am concluzionat că un weekend relaxant, nu foarte departe de casă, care să îmbine ideea de road trip cu cea a unei escapade calde și calme în doi, prin locuri care chiar ne merg la suflet, ne-ar avantaja de minune… Eu am zis: “vreau să fie soare și să aud în jurul meu vorbindu-se nemțește!” happy Și așa s-a conturat planul!

Continue Reading

Weekend medieval (II): 3 anotimpuri la Cisnădie, Slimnic & Axente Sever

În acest “mirobolant” anotimp, eu tot între sezoane mă simt. Categoric o să-mi ziceți că altă treabă n-am decât să o tot țin cu vremea rea în sus și-n jos. Se poate să n-am probleme reale de fapt… happy Dar altceva vreau să vă spun. La fel m-am simțit și în noiembrie/decembrie. De altfel, la început de decembrie (fiind în urmă rău cu orice povestire din acele vremuri) am prins un fel de weekend cu 3 sezoane pe care l-am petrecut astfel: o zi închisă de primăvară la Cisnădie, o după amiază feroce de iarnă la Slimnic și o seară de toamnă apăsătoare la Axente Sever. Toate astea în Transilvania, în apropiere de Sibiu și de 1 decembrie. Apropo, știe cineva ce anotimp ar trebui să fie în decembrie? Sau în mai? Numa’ întreb…

Continue Reading

UNESCO cât vezi cu ochii: Biertan, Saschiz & Valea Viilor

România are părțile ei atât de frumoase, că uneori mă întreb ce caut prin părți oleacă mai străine și mai îndepărtate. Uneori. De exemplu atunci când ajung pe la Cetățile și Bisericile fortificate din Transilvania și nu doar la cele din patrimoniul UNESCO, dar mai ales atunci. Nu știu dacă am mai dezvoltat o pasiune de felul acesta pentru ceva din România, dar pentru aceste Biserici ce-și întind spre cer turlele medievale ca într-o rugăciune peste veacuri am regăsit ceva ce de fiecare dată mă surprinde plăcut. Și dacă în această săptămână a părut că toamna s-a reîntors (cel puțin din punct de vedere al soarelui, ceții și al virușilor), am găsit propice să povestesc despre ultimul nostru weekend de toamnă petrecut pe coclauri… Dar hei, urmează și un weekend prelungit, ce ziceți de un weekend break în România, că tot e ziua ei? winking

dscf5320

Continue Reading

Weekend medieval (I): doamna toamna la Sighișoara

Din seria, “Bia, tu ce ai vrea de ziua ta?” – întrebare, desigur, retorică, m-am trezit cu o rezervare la Sighișoara în jurul zilei de 20 octombrie. A fost foarte spontană treaba, căci inițial am crezut că vine mama la noi și o luăm spre Poiana Brașov, unde ea n-a mai fost din luna ei de miere, dar e vorba de mama și orice plan de a pleca cu ea undeva e sortit eșecului imediat după ce ia naștere. Sigur o să citească, o să strâmbe din nas, o să râdă, dar ăsta mi-e familionul, c’est vrai maman? laughing În fine, am trecut peste asta și am cotit spre Sighi, o iubire veche de-a noastră ce nu se uită cu una cu două. Și nici n-am avea cum, credem amândoi că e unul din cele mai frumoase, romantice și autentice locuri din România…

sighi1

Continue Reading