8 locuri frumoase de cazare în România (încercate și recomandate)

Și pe unde v-ați mai cazat în plimbări? ne întreabă lumea, mai ales lumea cu copii (în ultima vreme), deși noi tot zicem că alegem și nu alegem cazări numai în funcție de copil. DAR știu cât de sensibilă poate fi treaba asta pentru multe familii. Mă feresc, totuși, să pun în titlu ceva despre cazările potrivite ȘI celor mici pentru că totul e atât de subiectiv încât nu cred pot porni o discuție în acest sens și să rămân calmă până la sfârșit :) Totuși, cazările pe care le-am ales în ultima vreme călătorind prin România, au fost alese și cu gândul la strumful din dotare, că n-ai cum ignora complet acest… aspect. Așa că vă puteți lăsa inspirați, dar nu și înșelați, tot repetând eu pe aici că suntem diferiți și trecem totul prin filtre proprii, nu? Așadar, pentru că de la ultimul articol de acest fel (pe care vă invit să-l citiți aici) au trecut mai bine de doi ani de călătorii prin România, vă invit azi la o plimbare printre câteva unități de cazare care ne-au plăcut mult și poate ar merita încercate și de către alții. De la început trebuie să știți că n-am nicio colaborare cu ele, totul este pe încercate și pe buget propriu, nu e reclamă și nimic de acest fel. EnJOY!

Citește mai departe

Cazare în România: 5 locații încercate recent, care ne-au plăcut foarte mult

Cum de un an și ceva n-am mai pășit peste granițele țării, s-au adunat câteva locuri din România pe care le-am vizitat cu setea omului disperat după experiențe noi și plăcute, aducătoare de relaxare și bună dispoziție, care să ne facă cât de cât să uităm (vorba vine) ce vremuri trăim. Se poate asta și în România, știam înainte de pandemie că se poate, însă în urma restricțiilor și anxietăților date de COVID-19, cumva nevoiți să reconfigurăm orice traseu prestabilit, am descoperit altfel țara noastră. Normal că am dus dorul străduțelor și peisajelor italiene, mării și mâncării grecești, orașelor medievale din Occident și simplei idei de a face planuri pentru vacanța mare, luna septembrie, Revelion ori altă data îndepărtată pe care te puteai baza candva… Dar omul este adaptabil, mai ales cu harta în față, așa că haideți să vedeți ce am mai descoperit prin România în ultimul an ;)

Citește mai departe

O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară

În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.

Citește mai departe

Weekend medieval (I): doamna toamna la Sighișoara

Din seria, “Bia, tu ce ai vrea de ziua ta?” – întrebare, desigur, retorică, m-am trezit cu o rezervare la Sighișoara în jurul zilei de 20 octombrie. A fost foarte spontană treaba, căci inițial am crezut că vine mama la noi și o luăm spre Poiana Brașov, unde ea n-a mai fost din luna ei de miere, dar e vorba de mama și orice plan de a pleca cu ea undeva e sortit eșecului imediat după ce ia naștere. Sigur o să citească, o să strâmbe din nas, o să râdă, dar ăsta mi-e familionul, c’est vrai maman? :)) În fine, am trecut peste asta și am cotit spre Sighi, o iubire veche de-a noastră ce nu se uită cu una cu două. Și nici n-am avea cum, credem amândoi că e unul din cele mai frumoase, romantice și autentice locuri din România…

sighi1

Citește mai departe

Cum să vedem Cetățile și Bisericile fortificate din Transilvania

În primul rând nu toate odată, că nu avem cum, trebuie să fim realiști și am vrut să vă spun asta din bun început. După cum știți, acu’ două săptămâni am avut parte de un weekend prelungit în zona Sibiului, ocazie cu care mi-am îndeplinit o dorință mai veche și anume, să ajung prin câteva cetăți medievale fortifcate. Am știut că vom trece pe lângă multe și vom opri în câteva locuri, atât cât îți permite o zi, dar vă spun sincer, că până nu mi-am cumpărat harta cu ele, de le Biertan, chiar nu știam cât de MULTE sunt. Așa s-a născut acest articol, din dorința de a vă trasa câteva idei despre cum le puțeți aborda, căci faptul că merită abordate nu mai trebuie subliniat, asta e clar. A! și trebuie să le mulțumim sașilor pentru asta.

DSCF3360

Citește mai departe

Jurnalul (aproape) de la Păltiniș (III): Sighișoara acadea și o carte ca un shot de gin

Când lipsești 3 sau 4 zile din peisajul obișnuit, parcă la întoarcere, deși în teorie ai cam aceleași lucruri de făcut, ele par cam de 10 ori mai multe. Și nici vremea nu te ajută, adică plouă cam de cum ai pus piciorul din nou acasă. Uite așa, că e iulie, că lumea e în vacanță, iar afară am 20 de grade, pe o ploaie mocănească care nu mă lasă să-mi țin promisiunea că anul acesta nu mă mai plâng din cauza vremii. Dar măcar am fost la Sighișoara… alaltăieri. Și mi-am cumpărat o (altă) carte, ieri.

DSCF3782

Citește mai departe

1 MAI Medieval

Pentru că din diverse motive am aflat că ar fi rost de o excursie doar cu o zi înainte de 1 Mai, ne-am gândit să nu mergem totuși foarte departe de Cluj, că să nu ne mai încurcăm cu găsirea unui loc de cazare și să ne putem întoarce în aceeași zi. Zis și făcut. Ruta Cluj-Mediaș-Sighișoara mi s-a părut excelentă mai ales că nu fusesem la Sighișoara niciodată, iar prin Mediaș am trecut doar în urmă cu mai mulți ani.
Se poate ajunge la Sighișoara mult mai simplu și pe un drum mai bun prin Tg. Mureș, dar noi am făcut ocolul prin județul Sibiu ca să vedem Casa Memorială Hermann Oberth de la Mediaș, dar și cetatea medievală de care auzisem că ar fi drăguță. Casa Hermann Oberth era închisă, că programul e făcut de așa natură să nu o viziteze nimeni, adica de luni până vineri (fără sărbătorile legale) când potențialii vizitatori sunt la serviciu. Oricum am văzut-o din afară și n-am plecat fără câteva poze.

De pe șoseaua Sibiului 15, au luat-o spre centrul orașului. Locuri de parcare cu duiumul, ceea ce era deja o bilă albă. În centru tronează o fântână ca în mai toate orașele românești care se respectă, însă centrul nou pare lipsit de strălucire, e tern și destul de pustiu. Poate și ora amiezii la care am ajuns noi nu era cea mai potrivită pentru oamenii locului să iasă la plimbare. Pe stradă doar câțiva trecători vorbeau germana cam cum se vorbește prin vest maghiara. Atunci mi-am dat seama că sunt cu adevărat prin centrul tării. Am luat-o la pas spre centrul vechi. Deja orașul mi se părea mai frumos, mai colorat, mai viu, chiar dacă pe clădirile care se iveau vedeam deja semnele timpului.

Pe la ora 14:00 reușim să plecăm spre Sighișoara, iar din estimările GPS-ului trebuia să ajungem în 40 de minute ceea ce s-a și întâmplat. După un mic tur reușesc să parchez exact la poalele cetății, iar asta chiar a fost o realizare căci orașul era realmente plin, mai ales că urmau să se desfășoare și zilele orașului cu ceva concerte seara. Nu stăm pe gânduri și urcăm în cetate. Doream să văd tot ce se poate vedea: de la Turnul cu ceas la Biserica din deal, de la bastioane la casele medievale. Atmosfera a fost foarte frumoasă. Am urcat în turn, am urcat scara acoperită până la Biserica din deal, am făcut un tur pe la bastioane și am văzut primăria care se află chiar sus în Cetate și seamănă izbitor de bine cu Palatul Prezidențial din Cetatea Buda de la Budapesta. Până și aranjamentele florale din parcuri îmi aminteau de capitala Ungariei. Îmi imaginam cum pe vremuri domnițele își asteptau prinții privind din turnuri spre dealurile îndepărtate. Și da recunosc, m-am simțit și eu o domniță din vremurile alea, însă una cu panasonicul în mănă și mobilul în poșetă.


Era cald, văzusem multe și ne-a luat foamea. Ne-am gândit să mâncam și apoi să coborâm din cetate și să căutăm casa în care a locuit Hermann Oberth în Sighișoara. Din nefericire a venit ploaia, așa că masa s-a prelungit pâna aceasta s-a oprit. Apoi chiar am mers să găsim casa. Deși plouase, turiștii nu plecaseră, semn că prin ei Sighișoara chiar a avut de câștigat zilele astea. Nu știu dacă tot timpul sunt atât de mulți turiști, dar eu am fost impresionată de numărul lor.
Ne-am întors prin Tg. Mureș pe un drum fenomenal. Dacă toate drumurile din România ar arăta așa n-am mai simți chiar acut lipsa autostrăzilor. De pe șosea am văzut, ca în melodia lui Elton John (puțin modificată) :D “Romania’s greenest hills” și nu exegarez cu nimic.
Nu mi-a venit să cred, dar se pare că momentul culminant al excursiei a fost cel când la întoarcere, pe la ora 22, am văzut Clujul de pe Feleac. N-am poză că nu aveam unde să opresc, dar jur că dacă aș fi văzut o poză cu el în lumina nopții n-aș fi știut că e Clujul…m-aș fi gândit la orice mare metropolă a lumii. E supeeeeeerb, n-am cuvinte să descriu…Clau mi-a zi: “Învată să apreciezi anumite imagini vizuale și fără să le imortalizezi…”. Uneori merită.
Mai multe poze din aventura noastră medievală aici.