Escapada americană (II): Jacksonville, big city life…

Trag concluzia că degeaba am texul, pozele puse pe categorii și dorința acerbă de a publica, de a resuscita viața asta online, dacă nu e timp fizic pentru activitățile aferente, n-ai ce te crede Super~~man~~woman. Însă în timp ce eu m-am obișnuit deja cu etapa nouă, tehnica mă sabotează la greu, căci de două/trei zile blogul merge și nu prea, așa că celor ce ați dat pe aici în lipsa mea, căutând vacanțe prin Puglia, Corfu, Istria etc, îmi cer scuze că “mațele Bialogului” sunt uneori încurcate. Pe moment s-a rezolvat, dar dacă vor mai fi probleme vă rog să le semnalați prin email. Așadar, închid paranteza deschisă mai sus și vă invit să continuăm jurnalul american al lui Clau, început la final de martie cu șanse mari să-l terminăm în martie anul viitor dacă menținem ritmul acesta (glumesc, sper)…

Conferița la care trebuia să ajung avea loc la un resort superb din nordul Floridei, dar prețurile la cazare au fost pe măsură. Mi-am făcut eu niște calcule și am ajuns la concluzia că e mai ieftin dacă îmi găsesc cazare în cel mai mare oraș din apropiere, Jacksonville și mă deplasez la conferință cu Uber. Ajuns la fața locului am descoperit că Lyft era cu până la 20% mai ieftin, așa că nu am avut nici un motiv să nu-l folosesc exclusiv. Asta pentru că, desigur, greșeala pe care am făcut-o din nou a fost că am ajuns în SUA fără carnet de conducere :) Am cheltuit destul de mult pe Lyft, mult mai mult decât m-ar fi costat închirierea unei mașini pentru întreaga perioadă, care mi-ar fi permis și o flexibilitate mai mare în vizitele pe care urma să le fac.

Orașele americane par să fie special proiectate pentru mașini, este imposibil să le iei la pas, să le găsești centrul istoric, unde să poți intra la o cafenea sau la un bistro. Asta face parte din cultura europeană și cred că lipsește oricărui european ajuns peste Atlantic. Imposibil de găsit așa atmosferă în Jacksonville și probabil că pe mai niciunde în America. Sau nu mi-am făcut eu lecțiile suficient de bine. Să mă contrazică cineva care trăiește pe acolo.

Cu toate acestea, m-am descurcat, cum am făcut-o și prima dată prin Texas. Prima tentativă de explorare a fost o plimbare de-a lungul Main Street, dar nu am găsit mare lucru: o singură cafenea închisă și o grămadă de clădiri abandonate, cu lacăte ruginite la ușă. O fi fost și extrasezon sau așa ceva, poate vara când Florida e luată cu asalt pentru vacanțe lucrurile să stea altfel, însă nu sunt lămurit. Mi-am luat ceva de-ale gurii dintr-o benzinărie, cam așa ofertă bogată a fost. Pentru a ieși la o masă în oraș, trebuia să comand un Lyft, deci m-ar fi costat vreo 30-40 dolari doar transportul, fără consumație. Era exclus să merg pe jos, orașul este uriaș, cel mai mare ca întindere din Florida și cel mai populat. În plus, orice deviere de la Main Street mă ducea pe străzi cu case din lemn, din acelea fragile care pot fi măturate imediat de o tornadă, cu veranda neîngrijită și murdară. Am grăbit pasul să nu mă prindă noaptea pe străzi, nu era un sentiment foarte plăcut.

A doua tentativă de explorare a fost ceva mai plăcută. La capătul Main Street, ignorat data trecută, se afla statuia lui Andrew Jackson, cel care apare și pe bancnota de 5 dolari și care dă și numele orașului. Dincolo de statuie era un centru comercial și o promenadă, The Jacksonville Landing, cu o priveliște tare plăcută și cea mai bună pizza Chicago-style (deep dish) pe care am mâncat-o în US și nu numai. Bine, a fost și prima, dar a fost delicioasă! Centrul comercial nu arăta prea bine și nici nu era prea aglomerat, dar am ajuns eu cam devreme, probabil seara era ceva mai animat. Nu departe de Landing (loc pe care Google îl dă de altfel ca the main spot în town) printre străzile dintre zgârie nori, am găsit o cafenea (nu mai știu cum se numește), ceva mai mulți oameni, internet gratuit oferit de primărie oriunde pe stradă și un anticariat în care nu am reușit să intru pentru că mi-au cerut să las rucsacul la intrare, or mie nu îmi place să las din mână laptopul, pașaportul și bateria externă a telefonului mobil, mai ales când acasă e la celalalt capăt al lumii :)

A treia tentativă de explorare a fost mult mai reușită, cea mai cea: am ajuns în zona San Marco, mult mai frumoasă decât ce văzusem până acum, adică aici am dat de pietoni, cafenele, magazine și un iz ușor european. Am ajuns aici în căutarea unui magazin de stilouri, magazin pe care l-am găsit, dar oferta era destul de sărăcăcioasă. Păcat că a plouat și a trebuit să mă refugiez într-un Starbucks, iar de aici am pornit spre The Avenues, un mall unde măcar nu mă ploua. Acum problema cu mall-urile e că cele pe care le-am văzut eu nu aveau și supermarket, pentru a ajunge la un Wallmart, trebuia să iau un alt Lyft. Peste drum de mall era un Burger King, dar, din nou, nu aveam pe unde să traversez, trebuia să iau un Lyft ca să pot trece strada… Ceva total anapoda!

În loc de concluzie, ce să zic, poate nu am nimerit eu pe unde trebuia, dar după cele câteva zile petrecute în Jacksonville, mi-am spus că ar fi bine să îmi mut cartierul general, pentru că orașul, deși imens, nu era foarte ofertant, cel puțin pentru mine, și probabil m-aș fi plictisit acolo în zilele ce ar fi urmat conferinței. Pentru că da, nu m-am întors direct acasă și am încercat să profit maxim de cele 10 zile plănuite, dacă tot am bătut atâta drum.

Până la noi episoade, poftiți la imagini din Jacksonville ;)