Câteva destinații… feminine

Scriu acest articol în miros de ceai de trandafiri și mă gândesc că da, poate începutul lui martie chiar este despre Ea, despre femeie. Început al celui mai parfumat și blând anotimp, cu un soare ce zâmbește din senin și sub care iarba începe să crească și uneori cu o ploaie măruntă de tristețe nebună și de neînțeles. Care anotimp ar putea fi mai potrivit cu firea femeii, dacă nu acesta?

A călători singură, însă, nu se numără printre preferințele mele și cu toate acestea ar fi câteva destinații pe care m-aș vedea abordându-le de una singura. Dintre ele, doar una am văzut-o doar eu cu mine și mi-a plăcut enorm. Îmi voi aminti mereu de acea după amiază de octombrie și de mine, cea de atunci. Unele locuri parcă sunt croite după sufletul femeii și le face pe acestea să simtă că aparțin nu doar locului ci și unui moment anume. Atunci se naște un gând special, că ar putea avea 2 camere micuțe ce dau spre mare sau spre o piață cochetă și să zăbovească acolo cu lunile.

Ljubljana mi s-a părut cea mai feminină capitală în care am ajuns. Culorile ei calde și atmosfera intimă, tulburată doar de câte o bicicletă colorată ce traversa lin potecile, m-au făcut să-mi fi dorit ca întâlnirea mea cu acest oraș să nu fi fost doar atât de pasageră. Artiștii stradali ce pictau necontenit chipuri ale unor femei ce nu le mai erau prezente, trubaduri ce puneau toată patima în cântul lor dedicat, desigur, tot unei Ei care i-a inspirat cândva, mireasa cu rochie scurtă pe de bicicleta dublă din Piața Preseren și nu în ultimul rând o Ea înveșmântată în culorile unei toamne pe care o purta în primul rând pe chip, toate, dar absolut toate m-au m-au făcut să sper că voi reveni cândva în capitala Sloveniei…

Târgu Mureș îmi pare, dintre toate orașele României, cel mai feminin cu putință, cel mai colorat și cel mai intim în diversitatea lui. Or fi și aici culorile vinovate, sau poate acea zi de început de toamnă caldă, zi care m-a mângâiat, recunosc, mai mult decât voi accepta vreodată… Au mai fost vizite în acest Târg din inima țării și știu că vor mai fi, căci mă atrage destul încât să vreau să-l recuceresc. Să vă mai spun cum arată orașul acesta primăvara?

Pavia nu se vizitează pentru obiectivele ei turistice, nici nu-ți vine să le cauți, e un obiectiv turistic EA cu străzile ei și podul acela imens ce crapă orașul în două ca să-i facă loc râului Ticino să treacă să-l întâlnească pe celebrul PO (cel în delta căruia s-a format și Veneția). Pavia e Ea, așa cum e Ea, o nestemată printre ale nestemate ale Lombardiei. Nu vrea să iasă în evidență decât prin Ea și poate pentru o altă Ea.

Palavas les Flots este acel oraș pe care l-am vizitat singură în extrasezon și a însemnat întâlnirea mea cu Mediterana. Va rămâne lipit cu ceva foarte puternic de inima mea pentru eternitate. M-am întors de acolo cu tălpile sărate și cu inima plină, cum am tot repetat-o mai apoi. A fost ani la rând locul în care m-aș fi întors cu primul avion, căci multă vreme a fost locul în care m-am simțit cel mai liniștită și împăcată cu putință. Și all by myself, ceea ce a însemnat enorm în acel moment…

Și pentru că sunt destul de melancolică azi, ah, astenia, vă întreb, oare vouă ce destinații vă par a fi cele mai calde, calme și feminine din ce ați văzut prin lume?