Una ragazza da 30 anni a Firenze!

Încep să scriu aceste rânduri în trenul ce tocmai a plecat de la Firenze cu destinația Treviso. Sunt obosită în măsura în care sunt și încântată de tot ce mi-au adus aceste ultime zile din decada ce începea cu 2. Căci de ultima dată când ne-am auzit s-au mai întâmplat câteva lucruri în frunte cu faptul că am schimbat prefixul, sau nu, în frunte cu faptul că am schimbat prefixul la Florența, căci peste ani asta va fi adevărata conotație. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, chiar dacă știam de el și nu a mai fost o supriză în adevăratul ei sens. Dar, DA! mi-am petrecut cea mai frumoasă aniversare de până acum și nu o voi uita niciodată indiferent de ce va urma…

În esență prefixul în putem schimba oricum și oriunde, dar dacă puteam face din asta o amintire memorabilă nu înțeleg de n-am insista pe idee. Sunt total de acord că poate ce înseamnă pentru mine a mă aniversa la Florența (de data aceasta) poate însemna pentru altul a primi de 30 de ani o mașină, sau o casă sau eu mai știu ce petrecere fabuloasă într-un loc care îl definește perfect. Deci nu insist pe aniversarea în călătorie. Până la urmă vrem să ne simțim nemaipomenit de bine, nu? Orice ar înseamna asta.

Într-un fel inedit am avut parte și de ultima zi din “my 20’s” tot la Firenze, ba mai mult am simțit încă din seara de 19 că este ziua mea, am sărbătorit și finalul unei decade nu doar începutul alteia. În ultima seară, când încă aveam 29 de ani, m-am emoționat până la lacrimi sus în Piazzale Michenlagelo cu orașul sufletului meu acolo, vibrant și cât se poate de real în fața mea. A fost magic urmărind cum apusul aruncă acele culori dulci și calde peste Florența mea dragă și bineînțeles peste mine, peste tot ce înseamnă acest oraș pentru mine. Eram emoționată că eram din nou acolo, mai mult decât de faptul că urma ziua mea. Și deși Florența a fost un bonus de ziua mea, eu am simțit exact invers și a fost de-a dreptul amuzant și… perfect.

Apoi în 20 octombrie m-am trezit la 6 :) N-am mai putut închide un ochi știind că Florența e acolo afară, e acolo în dar pentru mine. Mă simțeam că aș putea-o supăra că eu dorm când ea îmi trezește toate simțurile. N-am ieșit afară la 6 dimineața, dar nu mult a lipsit. Am răspuns cuminte la primele felicitări venite de la oameni dragi, am luat un mic dejun dulce de tot și abia apoi am plecat să mă reîndrăgostesc de un oraș, de un loc, de o atmosferă… de mine ;)

Despre ce am făcut două zile și un pic la Florența vă povestec data viitoare. Azi mai am o zi în Italia și ar fi păcat să nu mă bucur și de ea. Florența am lăsat-o în urmă cu o ploie măruntă în ochi, dar știu, o înțeleg, căci și mie îmi va fi cumplit de dor de ea. Rămâi cu bine Firenze, pentru tine încerc să fiu mereu o ragazza de 30 anni îndrăgostită de frumos și de viață. Ce aș putea cere mai mult?