5 aliați de care ai nevoie într-o vacanță în România

Mereu când mă întorc dintr-un “periplu” mai lung sau mai scurt (deși el trebuie să fie lung prin definiție) din țară, mă apucă dragul de a scrie despre România mea frumoasă. O fi ea cum o fi, dar de frumoasă, e frumoasă rău. Haterii să ne scutească, se-nțelege. Și mai de fiecare dată îmi dau seama că am văzut puțin din ea… și eu ca eu, dar câți sunt cei care nu o cunosc mai deloc?!

Probabil știți și voi că sunt destui oameni care nu vizitează România din principiu: că e așa, că e cumva, că e pe aici și pe dincolo, că nu-i aia, nici aialaltă, că nu-i ce tre să fie, sau ce s-ar vrea să fie. Turistic vorbind. Și da, n-are de unele de au vecinele ei, dar nici alea nu au ce are ea. Și da, mergem prin vecini că e bună comparația, mergem chiar mai departe și uneori ne întoarcem acasă. Și acasă ăsta e p’aici pentru majoritatea dintre noi. Ce-ar fi să-l cunoaștem și să-l apreciem așa cum e? Eventual să schimbăm ce putem și să încercăm să ne bucurăm de tot și de restul. Cum? Eu zic că avem nevoie de 5 aliați de nădăjde și vom reuși…

1. Răbdarea. Zice-se așa: “cu răbdarea treci marea”. Și drept e că în România avem nevoie de multă răbdare. Adevărul este că lucrurile nu se mișcă în cel mai rapid stil. Trenurile întârzie, cu mașina faci “un veac de singurătate” pe șosele, totul se dezvoltă și se modernizează de la greu la foarte greu. Dar nici Dumnezeu nu a făcut Lumea într-o zi, în plus, pur și simplu nu putem nega anii ăia mulți și nenorociți din comunism care ne-au afectat la orice nivel și de obiceiurile de atunci, ca nație, nici acum nu ne putem debarasa complet. Dar așa cum obișnuia bunicul meu să spună, o vorbă pe care o apreciez până la infinit: “Doamne, dă-ne răbdare!”

2. Toleranța. De câte ori ați auzit formulările: “numai țigani prin sud”, “neam de puturoși”, “la mare la noi merg numai maneliștii” etc? Iau foc când le aud, parcă toate injuriile astea mie mi-ar fi adresate. Țigani sunt în toate colțurile țării, iar unii sunt mai români ca românii, unii sunt oameni în toată puterea cuvântului. Atunci când nu mai folosim cuvântul țigan la modul peiorativ, cred că nu o să-i mai vedem peste tot. Pe cuvântul meu că săptămâna trecută la Sibiu, Brașov și Rupea, eu n-am văzut țigani, poate or fi fost, că erau oameni pe acolo, dar eu nu i-am văzut. Desigur, turismul în România nu merge pentru că suntem niște puturoși (doar că cei care o spun nu se includ și pe ei), iar pentru că un anumit grup de persoane ascultă și altceva în afară de muzică alternativă pe terasele de la Mamaia, gata, la noi la mare numai maneliștii merg. Un lucru e sigur, cu românii tre’ să fii tolerant chiar dacă ești și tu român.

3. Încrederea. Când n-ai încredere în tine, e foarte greu să ai încredere în alții. E deosebit de greu să crezi ca la destinație găsești ce ți s-a promis la telefon sau ce ai văzut pe site. E greu asta pentru că dacă tu ai înșelat crezi că toată lumea o face. În general la partea cu cazările în vacanțe, românii n-au încredere: sunt sceptici să-și lase datele de cont, să plătească ceva în avans, să încerce… Uneori cred că n-au încredere nici în faptul că în salata de castraveți de la restaurant sunt castraveți. S-au întâmplat multe chestii nasoale vis de vis de cele sugerate mai sus, nu spun nu, dar puțină încredere în ceea ce cumperi, nu strică. Eu n-am pățit-o rău pe niciunde în țară, dar nici nu am avut așteptări până la cer. Poate o fi și aici un mic secret.

4. Pasiunea. Cu greu cred unii români că există oameni pasionați de România. Am auzit că și de Prințul Charles s-a spus că ar avea alte interese pe aici pe la noi și că nici vorbă să-i placă dânsului, de fapt, România. Na, poftim! Că există români pasionați de țara lor, alții nici nu vor să audă și le-o retează scurt: “lasă că vezi tu când o să pățești cutare și cutare lucru!! în “RomâniCa”. Asta cu Românica mă demolează psihic, cred că v-am mai spus. Daaar, totuși sunt oameni pasionați de România. Unii au bloguri (Anda sau Romulus de exemplu), citiți-i și poate vă schimbați părerea ;)

5. Iubirea. Ultimul aliat în a petrece vacanțe în România, dar nu cel din urmă, este iubirea. Dacă îți iubești țara n-ai cum să o vorbești de rău și n-ai cum să nu-ți dorești să o cunoșți vizitând-o. Dacă îi vei povesti copilului tău că România e frumoasă și merită descoperită, el va prinde drag de ea și va dori să o viziteze. Dacă toată ziua îi trăncănești că vai și amar de România, că nu puteam face turism aici, că nu avem autostrăzi și că serviciile sunt proaste… asta o să știe și el pe vecie, chiar dacă lucrurile se vor fi schimbat de mult în bine, în timp ce el a crescut…

Luați cei 5 (cinci) aliați cu voi în bagaj când o porniți prin țară. Opriți la margine de codru, urcați munții înalți, mergeți la Marea Neagră, în Delta Dunării, în orașele minunate pe care avem și în alte zone deosebite. Sunt locuri superbe în România, pe care ar fi trist să le ratatați doar pentru că nu aveți răbdare să străbateți un drum, doar pentrucă  nu înghițiți niște oameni altfel decât voi, doar pentru că nu aveți încredere pe ce vă dați banii sau doar pentru că pasiunile nu s-au născut în locul în care v-ați născut voi. Dar, cel mai important, nu urâți România înainte să apucați să o iubiți!!